Astăzi, în timp ce eram la Sfanta Biserică, în Strana fiind şi cântând la Sfanta Slujba, alături de Dascal ,deşi priveam spre Sfantul Altar ,totuşi văd în acelasi timp, cum se întamplă eu nu stiu, dar in acelasi timp ,ca si cand as avea un ochi in ceafa, vad spre Răsărit, un vârf de munte.
Cel puţin,aşa mi s-a părut la început.
Dar ceea ce mi s-a părut mie că este un vârf de munte, de fapt era UN VULCAN adormit.
Brusc din vârful acelui munte, asa cum îl vedeam eu, a început să iese un fum alb, si dens. La început iesea mai lent, apoi fumul alb, iesea cu repeziciune si se mărea ca volum .
Aşa ca în această poză.
Si era un Cer ca un amurg, nu era ziua deplina.
Dragii mei, cu siguranţă vom auzi nu peste prea mult timp, de eruperea unui Vulcan, ce se credea că s-a linistit. Unde şi când eu nu ştiu. Dar va asigur că, va auzi toată lumea de eruperea acestui Vulcan !
Cu dragoste, Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu