Noapte de 15 - 16 Martie 2003 ,ora 0,20 !
Mă rugam dragii mei, la această oră şi brusc văd cu ochii închişi un Cer ca de noapte albastra şi aud un glas care spune cu durerea aşa :
"Vezi să-i primeşti...pe tot Dumnezeul la tine .
Rana de pe umăr ,drum felul meu de-ar putea făcea, cât or mai încăpea astea ,
Lăudării , Lăudării...! "
La locul lor, locul Meu ,era mântuirea !
Cum te-am cunoscut....!
Pieptul numai sânge, cu lacrimi de sânge .
Şi iată dragii mei, cum un alt glas vine cu Laude şi cu poveţe pentru noi muritorii de rând.
Citez :
"Zece ani le-o scos din albit.
Cu noi, cu noi mântuirea !
Dar tu nu cunosti !
Este din şapte în şapte ori.
Moarte Juvăţul ,am cunoscut.
Slăvit să fie Domnul !
Şi să vă înveţe , cum sufletele voastre, cum să vă întoarceţi la El !"
Dragii mei, chiar dacă nu este corect scris gramatical, eu nu am voie să schimb sensul Cuvintelor. Le scriu fratilor, exact asa cum imi sunt aduse de Sus.
Cu adevărat mare Taina se ascunde în aceste Cuvinte. Peste puterea noastră de înţelegere.
Dar eu le scriu asa cum le primesc , si împreună fratilor, să încercam ca sa le dezlegam Taina, fireste cu Voia Lui Dumnezeu.
Să nu vă îndoiţi niciodată dragii mei, de toate câte scriu ! Nu scriu de la mine, ci toate sunt de la DUMNEZEU şi de la MĂICUTA DOMNULUI.
Să iubiţi pe DUMNEZEU şi pe MĂICUŢA DOMNULUI ! Să iubiţi dragilor si pe duşmanii vostri, căci asa Îi este plăcut Lui Dumnezeu.
Sa fim milostivi şi buni la inmă, iar Credinţa să fie întotdeauna precum o floare care tot înfloreste, tot înfloreste, şi niciodata nu se usucă.
Cu dragoste, Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu