sâmbătă, 30 noiembrie 2019

PREDICA PARINTELUI CLEOPA, LA DUMINICA INMULTIRII TALANTILOR !

Predica la Duminica a XVI-a dupa Rusalii
( Despre inmultirea talantilor )
 Predici la duminici
Si a zis Domnul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine
ai fost credincioasa, peste multe te voi pune (Matei 25, 21)

Imagini pentru PARINTELE CLEOPA
Iubiti credinciosi,

Una din invataturile ce le putem trage din Sfinta Evanghelie de azi este aceea ca fiecare dintre noi avem datoria de a inmulti talantul cel incredintat noua de Dumnezeu. Fiecare om are talantul sau de la Dumnezeu si nici unul nu este fara talant. Inmultirea lui ii aduce mintuirea cea vesnica a sufletului sau, precum si intrarea lui in Imparatia Cerurilor, dupa cum zice Domnul in cuvintul Sau catre cel ce a inmultit talantul sau: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune, intra intru bucuria Domnului tau (Matei 25, 21).
Ce este "bucuria Domnului", daca nu Imparatia Cerurilor. La fel vedem ca cel ce nu a inmultit talantul sau, s-a osindit in munca cea vesnica, dupa cum ne arata iarasi Domnul zicind: Iar pe sluga cea netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai de afara. Acolo va fi plingerea si scrisnirea dintilor (Matei 25, 30). Iata deci, fratii mei, cit de luminat si cit de clar ne arata Mintuitorul nostru, ca cel ce inmulteste talantul sau, se mintuieste si intra intru Imparatia Cerurilor, iar cel ce nu se sileste a-si inmulti talantul sau, se osindeste.
Poate va zice cineva: "Eu nu am talant!" Mare minciuna spune unul ca acesta si nu trebuie nicidecum ascultat. Noi vedem din Sfinta Evanghelie de azi, ca toti au primit talanti, unul cinci, altul doi, altul unul, dar nici unul nu a ramas fara de talant. Daca ar fi fost vreunul fara de talant, ar fi zis Domnul ca altuia nu i-ar fi dat nici un talant. Dar aratind ca toti au luat talanti, nimeni nu se poate incumeta a zice: "Eu n-am nici un talant!" Putem zice ca nu toti au primit la fel talantii, ca unii mai multi, altii mai putini si ca nu toti au primit acelasi fel de talant, aducindu-se aminte de marturia Sfintei Scripturi care zice: Duhul este unul, iar darurile felurite (Romani 12, 6; Efeseni 4, 7; I Corinteni 7, 7; 1, 24).
Iubiti credinciosi,
Asa de exemplu, unul este patriarh, altul conducator de tara, altul mitropolit, altul episcop, altul preot, altul staret de minastire,altul conducator de osti, altul mare dregator in societate, altul scriitor, altul judecator, altul dascal bisericesc, altul pictor sau zugrav, altul filosof, altul mare cintaret, altul astronom, altul croitor, altul mester dulgher sau timplar, altul cizmar, altul zidar, altul invatator, altul lucrator de pamint, altul pazitor de vite sau de oi si asa mai departe. Dar sa nu uite fiecare ca, pe cit dregatoria lui este mai mare, cu atit mai mare raspundere are in fata lui Dumnezeu si a oamenilor, caci are datoria a-si inmulti talantii incredintati lui, aducindu-si aminte de cuvintul Domnului care zice: Caruia i s-a dat mai mult, mai mult se va cere de la dinsul (Luca 12, 48).
Marii dregatori si pastorii de suflete trebuie sa-si inmulteasca talantii primiti spre folosul de obste al poporului, fie prin scris, fie prin cuvint, dar mai ales prin pilda cea buna a vietii lor, deoarece mai mult zideste cineva pe altii prin traire decit prin cuvint. De aceea si Mintuitorul a cerut mai inainte de invatatura, trairea, lucrarea duhovniceasca, zicind: Cel ce va face si va invata, acesta mare se va chema (Matei 5, 19), iar unul din sfinti a zis: "Taci tu, sa vorbeasca lucrurile tale" (Filocalia X, Cuvintul 23).
Marele Apostol Pavel indeamna pe ucenicul sau Tit sa se faca in toate pilda buna de urmat, zicind: Intru toate arata-te pe tine pilda de fapte bune (Tit 2, 7). Daca cineva este pastor de suflete in Biserica lui Hristos, trebuie sa predice neincetat Sfinta Evanghelie (Marcu 16, 15; Fapte 15, 7); pe toti trebuie sa-i invete calea mintuirii (Luca 1, 17; Fapte 13, 26; 16, 17); sa-i convinga pe cei necredinciosi si rataciti de la adevar (Fapte 20, 21; Romani 1, 5; 10, 8); sa imprastie intunericul necredintei (Matei 5, 14-16; Fapte 26, 18; II Corinteni 4, 6); sa vegheze asupra sufletelor si sa le calauzeasca spre Hristos fara interes (I Corinteni 9, 18; II Corinteni 11, 7).
Pastorul de suflete are datoria de a predica cuvintul Domnului cu staruinta si in toata vremea (II Timotei 4, 2); a invata cu blindete (II Timotei 2, 25: I Timotei 5, 20; Tit 1, 13); a pastra cu scumpatate dreapta credinta (I Timotei 6, 20; II Timotei 1, 14); a nu da nici o pricina de sminteala credinciosilor (II Corinteni 6, 3; Romani 14, 13-14; I Corinteni 8, 13); a suferi pentru credinciosi (II Corinteni 1, 8; Coloseni 1, 24); a nu se rusina si a nu se infricosa de amenintarile oamenilor (Ieremia 1, 8; 1, 17; Iezechiel 2, 7-9; 3-9; Fapte 4, 19-23); a opri pe femei sa predice in Biserica (I Corinteni 14, 34-35); a pastra in intregime invatatura Sfintei Evanghelii (I Timotei 1, 3) si altele.
Acestea si inca multe altele, daca le vor face pastorii si credinciosii Bisericii lui Hristos, atunci se vor afla in toata vremea lucrind la inmultirea talantilor lor, pentru care vor primi plata de la Dumnezeu, in ziua cea mare a Judecatii de apoi. Daca toti se vor sili sa-si inmulteasca talantul lor dat de Dumnezeu, plata si rasplatire vor lua de la El si cinste de la oameni, care se vor folosi de harnicia si dragostea lor de a lucra spre binele obstesc al tuturor.
Dar si in altfel poate crestinul si mai ales preotul a-si inmulti talantul sau spre slava lui Dumnezeu si folosul de obste al oamenilor. De exemplu, daca cineva are darul propovaduirii si predica Evanghelia dupa masura credintei sale; daca altcineva are slujba si o savirseste cu evlavie; daca altul are darul invataturii si se sirguieste a invata cele sfinte pe altii; daca unul face milostenie cu voie buna, daca altul lucreaza in orice fel spre binele aproapelui sau, toti acestia isi inmultesc talantii lor (Romani 12, 8).
Daca unii se silesc a duce viata sfinta in feciorie, in post, in rugaciune, in infrinare de la toate, in privegheri si citirea Sfintelor Scripturi, unii ca acestia se afla inmultindu-si talantii lor (Tit 2, 7). Daca altii au darul rabdarii, al tacerii, al blindetii si al smereniei, al indelungatei rabdari si prin aceste fapte bune sint pilde pentru cei din jurul lor, ca niste lumini in sfesnicul Bisericii lui Hristos, spre folosul tuturor, si acestia se afla inmultind talantii lor (Matei 5, 14-15). Daca altul are darul trezviei, al barbatiei, al dragostei, al nerautatii, al evlaviei, al supunerii si al ascultarii, slujind tuturor cu bucurie si cu dragoste, acesta lumineaza cu pilda vietii sale pe toti cei din jurul lui si plineste cuvintul Domnului care a zis: Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, ca sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din cer (Matei 5, 16). Astfel, cei ce lumineaza si zidesc pe altii prin viata lor, unii ca acestia pururea se afla inmultind talantii lor, spre slava lui Dumnezeu (I Corinteni 10, 3-10; Filipeni 1, 11).
Daca altul are credinta tare si nefatarnica si lucreaza cu dragoste spre mintuirea si folosul tuturor oamenilor; daca rabda cu vitejie de suflet toate necazurile, ispitele, bolile, scirbele si pagubele, fara a cirti impotriva lui Dumnezeu si multumeste in toate incercarile cele grele Preabunului Dumnezeu, unul ca acesta aduce Domnului roada prin rabdarea sa, dupa cuvintul Domnului (Luca 8, 15), si in toata vremea vietii sale isi inmulteste talantii dati lui de Dumnezeu, spre dobindirea fericirii vesnice in Imparatia Cerurilor.
Daca altii isi petrec viata in frica si in dragoste de Dumnezeu, in smerenie si blindete, daca nasc si-si cresc copiii in dreapta credinta si evlavie, in post si rugaciune, in umilinta si nerautate, unii ca acestia dau pilda buna celor care ii vad, si asa se afla inmultind talantii lor, spre slava lui Dumnezeu si spre folosul oamenilor (Matei 11, 29; 21, 5; Coloseni 3, 12; Isaia 66, 2).
Cei ce ostenesc si ingrijesc de bolnavi, de batrini si neputinciosi, sprijinindu-i cu dragoste si jertfindu-se prin rabdare si osteneala, pentru ajutorul si sprijinul lor, purtindu-le neputintele si ingrijind de sanatate si nevoile lor, unii ca acestia implinesc cuvintul Domnului, care a zis: Bolnav am fost si M-ati cercetat (Matei 25, 36; Iov 22, 6-7). Astfel si acestia se afla inmultind talantii lor, spre slava lui Dumnezeu si a lor mintuire (I Corinteni 10, 31; Filipeni 1, 11). Daca altul este bogat si se milostiveste sa ajute din dragoste pe saraci, pe bolnavi si neputinciosi, impartindu-le cu dragoste cele de trebuinta, si acesta isi inmulteste talantul sau prin milostenie si va cistiga mila lui Dumnezeu in ziua cea de apoi, dobindind fericirea vesnica de la Hristos, Care a zis: Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui (Matei 5, 7).
Iubiti credinciosi,
Am aratat ca toti oamenii au primit talanti de la Dumnezeu si ca fiecare este dator a-si inmulti talantul sau spre a intra in bucuria Imparatiei Cerurilor. Am aratat si ce pedeapsa vor lua cei lenesi si nelucratori care nu s-au silit in viata la inmultirea talantilor lor.
Noi stim ca toti sfintii si dreptii lui Dumnezeu de la inceputul zidirii lumii s-au silit fiecare, prin cuvint si fapte bune, a-si inmulti talantii lor. Daca vom citi cu atentie dumnezeiasca Scriptura si invataturile Sfintilor Parinti, vom intelege luminat ca patriarhii, proorocii, apostolii, ierarhii, mucenicii, marturisitorii, cuviosii si toti sfintii Vechiului si Noului Testament s-au silit in viata lor sa implineasca cu toata sirguinta poruncile lui Dumnezeu spre slava Lui si spre mintuirea sufletelor lor. Astfel cu osteneala, prin lucrarea faptelor bune ei si-au inmultit talantul dat lor de Dumnezeu. Ei aveau pururea in minte ca Preabunul Dumnezeu, in ziua cea mare a judecatii de apoi, va rasplati fiecaruia dupa faptele lui, precum scrie: Ca toata fapta o va aduce Dumnezeu la judecata, cu tot lucrul trecut cu vederea, ori bun, ori rau (Eclesiast 12, 14). Si iarasi ca: Fiul Omului va sa vina intru slava Tatalui Sau cu ingerii Sai si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele sale (Matei 16, 27).
Deci nimeni sa nu creada ca il va mintui credinta cea moarta, care nu este urmata de fapte bune. Ci avind in vedere ca este munca si pedeapsa pentru nelucrarea faptelor bune, precum si mare rasplata pentru cei care se ingrijesc de mintuirea sufletului, inmultind talantii dati lor de Dumnezeu, fiecare sa se sileasca cu toata sirguinta in aceasta viata trecatoare, la lucrarea poruncilor lui Dumnezeu si la toata fapta buna.
Spre sfirsitul acestei predici, va spun o istorioara adevarata, din care fiecare poate intelege cit de mare bucurie si fericire are in ceasul mortii si in ziua Judecatii de apoi, cel ce s-a silit in viata la inmultirea talantului sau, spre folosul sufletesc al altora si spre slava lui Dumnezeu.
A fost un dascal si propovaduitor al cuvintului lui Dumnezeu, care in toata viata sa predica, invata si indemna pe oameni la parasirea pacatelor si la lucrarea faptelor bune. Pe unii ii indemna sa se duca la spovedanie, pe altii ii indemna sa faca milostenie, pe altii care erau invrajbiti ii sfatuia sa se impace cu fratii lor; pe altii ii indemna sa mearga regulat la biserica si sa citeasca sfintele carti, iar pe altii ii indemna la post, la rugaciune, la curatenie si infrinare. Astfel, bunul dascal nu se lenevea la mintuirea sa si a fratilor sai crestini.
Ajungind la batrinete si in clipa mortii era ca orice om in mihnire si frica de ceasul acela, in care si Mintuitorul S-a intristat, zicind: Intristat este sufletul Meu pina la moarte (Marcu 14, 34). Dar, pe cind isi dadea sufletul, fiindca se silise toata viata la indreptarea si mintuirea multora, deodata a vazut o ceata mare de saizeci de mii de suflete, stralucind ca soarele, care l-au intimpinat cu mare veselie si i-au spus: "Fratele nostru iubit, tu ne-ai luminat pe noi cu cuvintul lui Dumnezeu si prin tine am parasit pacatul si ne-am indreptat a sluji lui Hristos Care cu a Sa mila si indurare ne-a trecut din moarte in viata. Acum am fost trimisi de Dumnezeu sa te intimpinam intru iesirea ta din aceasta viata, si sa calatorim cu tine, petrecindu-te pina la cer, dupa cum avem porunca Ziditorului nostru". Aceasta mare ceata de suflete mintuite, au insotit la cer cu mare bucurie pe cel care s-a ostenit la mintuirea sufletelor lor.
Iata deci, fratilor, cum si-a inmultit talantul acest dascal fericit si cita bucurie a avut in vremea sfirsitului sau, pentru osteneala ce a depus-o la mintuirea atitor suflete. Si cu dreptate s-a intimplat acest lucru, ca iata ce zice Apostolul Iacob: Fratii mei, daca unul din noi va rataci de la adevar si il va intoarce cineva, sa stie ca cel ce a intors pe pacatos de la ratacirea caii lui, isi va mintui sufletul sau de moarte si va acoperi multime de pacate (Iacob 5, 19-20).
Vedeti, fratii mei, dascalul mai sus amintit nu a intors numai un suflet la calea mintuirii, ci dupa cum ati auzit, saizeci de mii de suflete care, dupa mila si dreptatea lui Dumnezeu, au fost trimise sa-l intimpine in vremea iesirii lui din viata si sa-l conduca pina la cer.
Deci, la fel sa facem si noi. Cel mai mult ne ajuta la mintuire si la inmultirea talantilor rugaciunea, postul, milostenia, smerenia, spovedania, Sfinta Impartasanie si iertarea din inima a tuturor. Sa ne rugam cel mai mult ca sa ne ierte Dumnezeu pacatele. Sa tinem cu rivna posturile in zilele rinduite, ca rugaciunea sa aiba har si putere. Sa fim smeriti si blinzi la inima cu ce putem ca sa fim si noi miluiti la cer. Sa avem duhovnici buni si sa ne apropiem cu mare evlavie de Trupul si Singele lui Hristos. Sa iertam din inima pe toti cei ce ne fac rau si sa ajutam dupa putere la mintuirea celor din jurul nostru.
De vom face asa, si pacatele ni se vor ierta, si anii vietii ni se vor binecuvinta, si talantii ni se vor inmulti, si sfirsit bun vom dobindi, iar in ceasul mortii, ingerii cei buni si sufletele celor pe care i-am calauzit la mintuire ne vor intimpina si la odihna cereasca ne vor insoti, de care sa ne invredniceasca Hristos Dumnezeu, cu rugaciunile Preacuratei Maicii Sale. Amin.

SFANTA EVANGHELIE , DIN DUMINICA A XVI A , DUPA RUSALII !

                  SFANTA  EVANGHELIE  ,

DIN DUMINICA  A  XVI A , DUPA  RUSALII !
                  PILDA  TALANTILOR !

                  Sfanta Evanghelie de la Matei !
                              (XXV, 14 - 30 )

Zis-a Domnul pilda aceasta:un om oarecare ,plecand departe, a chemat pe slujitorii sai si le-a incredintat averea sa . Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi,iar altuia unul ;fiecaruia dupa puterea sa.Apoi a plecat.Indata cei care primise cei cinci talanti s-a dus de a negutarit cu ei si a castigat alti cinci talanti. Tot asa si cel cu doi a dobandit si el alti doi.Iar cel care primise un talant s-a dus si a sapat in pamant ,ascunzand argintul stapanului sau. 
                          Predica la Pilda Talantilor
Dar,dupa multa vreme, s-a inapoiat stapanul acelor slujitori si le-a cerut socoteala.Atunci, apropiindu-se cel care primise cinci talanti a adus alti cinci talanti ,zicand :stapane, cinci talanti mi-ai dat ; iata alti cinci talanti am castigat cu ei. Iar stapanul sau i-a zis :bine, slujitor bun si credincios ,peste putine ai fost credincios ,peste multe te voi pune;intra in bucuria stapanului tau.Apropiindu-se ,si cel care primise doi talanti a zis: stapane, doi talanti mi-ai dat;iata alti doi am dobandit cu ei.  
 Stapanul i-a zis:bine, slujitor bun si credincios ,peste putine ai fost credincios ,peste multe te voi pune;intra in bucuria stapanului tau.Apoi,apropiindu-se ,cel care primise un talant a zis:stapane, te-am stiut ca esti un om aspru ,care seceri unde n-ai semanat si aduni de unde n-ai vanturat.De aceea m-am temut si m-am dus de am ascuns talantul tau in pamant;iata, ia-ti ce este al tau . Iar stapanul sau ,raspunzand i-a zis:slujitor viclean si lenes, ai stiut ca secer unde n-am semanat si adun pe unde n-am vanturat? Pentru aceasta se cuvenea ca tu sa fi dat banii mei ,schimbatorilor de bani ,si eu, venind ,mi-as fi luat inapoi ce este al meu, cu dobanda.Luati deci de la el talantul si dati-i celui care are zece talanti. Deoarece ,tot celui care are , i se va da si-i va prisosi;iar de la cel care nu are ,se va lua si ceea ce are;iar pe slujitorul cel netrebnic aruncati-l in intunericul cel mai dinafara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.
Slava Tie Doamne, slava Tie! Amin!
Dragii mei,
Sa mergem si noi la Sfanta Biserica ca sa inmultim talantul Credintei, iar acesta sa dea roade, din care, sa daruim si Aproapelui nostru.
Trebuie ca sa avem mare grija si sa nu ascundem Darurile Lui Dumnezeu.  
Sa nu punem dragilor lumina Lui Dumnezeu pe care am primit-o in DAR ,sub obroc. 
Ci s-o punem sus de tot,ca sa lumineze si pentru cei buni si pentru cei rai. 
Infricosata va fi pedeapsa celui care,va ascunde Darurile Lui Dumnezeu si nu le-a facut ca sa dea roade la vremea sa. 
                            Cu dragoste,Maria. 

           

DORUL DE -A SCRIE !

                        8 iulie  2001  dimineaţa !

                            Dragii mei,

Glas din Cer a coborât şi mi-a şoptit  aceste versuri ,versuri ce le-am scris inconjurata fiind de o lumina aurie,alta verde si alta albastra.
                         Imagini pentru sfanta treime
Iata.

                      Dorul de a scrie!

Mai am un singur Dor,
În liniştea serii.
Un Dor pe care-l ştiu,
Un Dor neîmplinit.
Cu el mă culc şi dorm
Cu el eu mă trezesc,
Şi pentru el trăiesc.

                       Acesta-i Dor, de-a scrie
                       De-a scrie atât de mult!
                       Tot ce e-n jurul meu,
                       N-am timp ca să ascult.

Doar Dorul ,eu mi-ascult
Cu el mă înţeleg.
El îmi cunoaşte frica,
Şi teama de nimica.

                      O teamă ce-o am în suflet
                      O teamă ne-nţeleasă.
                       O teamă ce a fost ,
                      De DUMNEZEU aleasă !

Această teamă
Pe mine m-a condus,
Spre Dorul cel mai mare
De-a scrie şi iar a scrie
Fără de încetare.

                        Îmi place tare mult,
                        LUMEA ,ca să o bucur
                       Cu tot, despre ce eu scriu.
                       Dar despre care, nu ştiu,
                       Cum şi de ce scriu.

Doar eu atâta fac,
Le văd ,le-aud 
Şi -apoi le scriu.
Le scriu la infinit.
Le scriu atât cât BUNUL  DUMNEZEU,
Mă va lăsa aşa ,cum sunt
Cu propriul Eu.

                     Acesta-i Dorul meu!
                     E-o sete de a scrie,
                     De-a scrie  tot mereu,
                     Credinţa să învie.
                     Iar oamenii  să vie, 
                     Smeriţi, plecaţi LUI  DUMNEZEU !

De-ar fi ca eu să mor
În suflet cu-acest Dor,
Ce nu s-a împlinit,
Voi şti că n-am trăit
Pe această Lume în zadar.
Căci eu am încercat,
Cu DUMNEZEU în suflet
Am încercat să scriu
Despre ce văd şi ştiu !

                     Dar Dorul mă învinge,
                     Şi inima îmi plânge
                     Că nu am ascultat-o,
                     Şi nu i-am dat crezare
                      Când fără de răbdare,
                    Mă aşezam la scris.
                    Şi-acum ,Dorul de-a scrie,
                     Tot sufletul mi-a prins !

 Mă zbat între a scrie,
Şi între a trăi.
Dar fără a greşi.
Şi fără a mă opune 
Între aceste LUMI ,
Ce sufletu-mi despică,
Alerg spre partea stângă,
Acolo-i inima.

                        Şi Dorul vine iute
                        M-atrage către el.
                        M-atrage încet, încet
                        Şi-mi intră chiar în suflet.
                         Aici ,el mă cuprinde
                        Aici, el îmi vorbeşte,
                        Despre o Lume -ntreagă,
                        Şi despre Univers.

Despre întreg Pământul
Despre un Cer ales!
Despre un Soare nou,
Despre o Lume nouă.
O Lume mai curată
Şi binecuvântată !

                         O Lume cu Credinţă
                         În suflet şi în gând.
                         O Lume -n care plânge
                          Un mare sfant Cuvant! 
                         O Lume ce trăieşte, 
                          Pe acest Sfânt, Pământ !

CUVÂNTUL  DUMNEZEU
Ce eu, cu eu-l meu,
Cu EL în suflet dorm
Cu EL eu mă trezesc!
Cu EL ,încep a scrie
Tot ce în Lume ştie,
Atât pe-acest Pământ
Cât şi în Cerul Sfânt!

                    Veniţi de m-ascultaţi !
                     Veniţi şi veţi vedea 
                   Că DUMNEZEU din Ceruri,
                    Priveşte şi ne vede!
                   Veniţi ca să- L rugăm
                    Şi LUI să ne-nchinăm!
                    Din suflet să-ncercăm
                    Milă să implorăm.

Milă  de noi
Şi de copiii noştri.
Milă de-acest Pământ
Ce mult a suferit.
                       Haideţi , să ne unim!
                       În suflet să simţim
                       Puterea LUI cea Sfântă
                       Şi-a  FIULUI  IISUS.
                       Cu -a noastre Rugăciuni,
                       Să stingem, Lacrimile Sfinte
                       A Maicii Cea de Sus!

Cu toţii ne-om ruga
La tot ce este Sfânt!
Cu toţii vom trăi
Pe-acest ,sfânt Pământ.
Şi fericiţi vom fi!

                      La BUNUL  DUMNEZEU,
                       De Ruga ,o fi curată
                     Din suflet pornită,
                      De toate ne-o ierta.
                     Căci noi, mult ne-am căit
                     Cum mult am şi greşit !

Dar ca întotdeauna,
Doar BUNUL DUMNEZEU,
Atunci când ne rugăm,
Şi când ÎL implorăm
Iertare să ne dea,
Vedem cum din Cer
Pe scări de Curcubeu,
DUHUL CEL SFÂNT coboară
Şi SFINŢII toţi, 
Cântând cu bucurie,
Că oamenii au înţeles,
Că fericiţi vor fi
Că-n suflet au sădit,
CUVÂNTUL LUI,
CUVÂNT ,AL LUI DUMNEZEU!
CUVÂNTUL , CEL  PREA  SFÂNT !

                      Căci ei au înţeles,
                      Că de se vor ruga,
                     La TATĂL  CEL  CERESC,
                     De toate-i va ierta,
                     Dorinţa le-o-mplini
                    Atât cât vor trăi.

Dar si pe -a mea dorinţă,
Dorinţă de a scrie.
Cu sufletul, cu inima
Asta-i Dorinţa mea !

                        TE rog, ajută-mi Doamne
                         Ajută-mi să trăiesc.
                        Atâta timp, cât doar,
                        Dorinţa-mi să-mplinesc !

Să scriu atât ,cât TU voieşti
De-acolo SUS, 
Din Sferele Cereşti.
Atât cât LUMEA să cunoască,
Să nu TE mai răstignească!
Atat cât pentru a -o ajuta
Pe TINE,să te regăsească,
În sufletele lor,
Şi a copiilor !

                         Aceasta-i va uni,
                          Dorinţa mea de-a scrie!
                         Aceasta-i va întoarce,
                         Cu faţa către Tine.
                         Aşa vor fi mai buni
                         Şi cu Credinţă-n suflet,
                         Ajută-mi ,Te rog DOAMNE,
                        Ajută-mi să mă-ncumet,
                         Să scriu şi iar să scriu,
                         Atât cât voi trăi.

                         Căci fericiţi vor fi
                         La TINE ei s-ajungă,
                          Cu sufletul , cu inima,
                          Asta-i Dorinţa mea !

Când v-oi fi terminat
Şi ma vei fi chemat
La Tine ca să viu,
Un suflet fericit ,voi fi,
Acolo Sus în Ceruri!
C-aici pe Pământ, 
Eu am putut să scriu.
Iar Lumii am lăsat,
Tot ce Tu mi-ai dat,
Şi tot ,ce mi-ai arătat !

                          Acesta-i Dorul meu
                           Ce am să-l scriu mereu!
                           Pe care, DOAMNE-l ştii,
                           TE rog, a mi-l "plini
                           Pentru al meu suflet care,
                           Nu are alinare
                            Decât ,dacă eu scriu,
                            Cu Tine DOAMNE-n suflet,
                             Despre ce văd şi ştiu !

Şi aşa fraţilor voi scrie,
S-aveţi Mărtuire
Că DUMNEZEU  EXISTĂ!
Şi este cu putinţă,
Ca noi să ÎL vedem,
Dacă în EL , credem !
                          Cu dragoste şi preţuire, 
                                                     Maria.

LUMINA ESTE DUMNEZEU !"Eu sunt Lumina lumii; cel ce vine după Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea Lumina vieţii."

           8 Noiembrie  2011, ora 5,25 dimineaţa !

                              Dragii mei,

Încă dormeam la această oră, când ,aud un glas foarte puternic, un glas care, spune cu dragoste aşa :


             " O singura Lumina am pe Pămant !

              Aceea ,este Dumnezeu !
              Dumnezeu este singura Lumina pe care o am, aici ,pe acest Pămant !"
              
Clipă în care ,văd cu ochii închişi un Cer de noapte ,iar  în Cerul de noapte apare un Nor rotund albastru-violet, iar în norul acesta, se află un oval negru; şi- n ovalul  negru, se află  O  Lumina  sub forma unei flăcări de lumânare.
 LUMINA  este aurie şi este mai strălucitoare decât Soarele.
                Imagini pentru iisus rastignit
Lângă această flacără aurie care era mai strălucitoare decât Soarele, se afla un SFÂNT în veşminte roşii grena ,un SFÂNT ce stătea în picioare ca de veghe ,lângă lumina aurie din ovalul negru. 
Dragii mei, sa veghem si noi la singura Lumina ce-o avem pe Pămant,adica,la LUMINA Lumii ,care ,este HRISTOS DOMNUL si DUMNEZEUL nostru al tuturor.
Sa păstram vie ,LUMINA LUI  DUMNEZEU, prin CREDINŢĂ ,prin POST şi RUGĂCIUNE si prin săvârşirea  faptelor bune.
Astfel ,ne vom putea bucura de MILA şi de  DRAGOSTEA  LUI  DUMNEZEU,de Mila  şi DRAGOSTEA MAICII DOMNULUI,Carora Li se cuvine toata cinstea,slava si inchinarea,Amin.
                            Si tot cu dragoste, ca întotdeauna, Maria.
P.S.

SFÂNTA EVANGHELIE CEA DE LA IOAN

Capitolul 8





Femeia păcătoasă. Iisus este lumina lumii. Cuvânt 

împotriva necredinţei Iudeilor.

1 Iar Iisus s’a dus la Muntele Măslinilor.
                      Imagini pentru IISUS PE MUNTELE
2 Şi dis-de-dimineaţă iarăşi a venit în templu, şi tot
 norodul venea la el şi el şezând îl învăţa.
3 Dar Fariseii şi Cărturarii aduseră pe o femeie prinsă
 în precurvie şi, punând-o la mijloc,
4 Grăiră către Iisus: Învăţătorule, această femeie 
a fost prinsă asupra faptului de precurvie.
5 Moise ne-a poruncit în lege, pe unele ca acestea 
să le omorîm cu pietre. Dar tu ce zici?
6 Aceasta o ziceau ca să-l ispitească şi ca să aibă
 ce cleveti împotriva lui. Ci Iisus s’a aplecat jos şi 
scria cu degetul pe pământ.
7 Ei însă stăruiau cu întrebarea lor. Atunci el s’a 
ridicat şi le-a zis: Cine dintre voi este fără de păcat 
să arunce cel dintâi piatra asupra ei.
8 Şi din nou s’a plecat jos şi scria pe pământ.
9 Când au auzit aceasta, mustraţi de cuget, au ieşit 
unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi 
până la cei din urmă, şi a rămas Iisus singur şi 
femeia stând în mijloc.
10 Ridicându-se Iisus şi nevăzând pe nimeni, fără numai
 pe femeie, a întrebat-o: Femeie, unde sunt pârîşii tăi? 
Nu te-a osândit nici unul?
11 Ea răspunse: Nici unul, Doamne. Iisus atunci a zis: 
Nu te osândesc nici eu. Du-te; de acum să nu mai
 păcătueşti.
12 Iisus a luat cuvântul iarăşi şi le-a vorbit: 
Eu sunt lumina lumii; cel ce vine după mine nu va umbla
 în întuneric, ci va avea lumina vieţii.
13 Dar Fariseii i-au răspuns: Tu îţi dai singur mărturie;
 mărturia ta nu este adevărată.
14 Iisus a întâmpinat şi le-a grăit:
 Cu toate că mărturisesc despre mine însumi, 
mărturia mea este adevărată, fiindcă ştiu de unde
 am venit şi unde mă duc. Voi nu ştiţi de unde vin, 
ici unde mă duc.
15 Voi judecaţi după trup; eu nu judec pe nimeni.
16 Şi dacă şi eu judec, judecata mea este adevărată,
 pentru că nu sunt singur ci eu şi Tatăl carele m’a
 trimis pe mine.
17 Iar în legea voastră este scris că mărturia a doi 
oameni este adevărată.
18 Eu sunt cel ce mărturisesc pentru mine şi mai 
mărturiseşte pentru mine cel ce m’a trimis pe mine, 
Tatăl.
19 Ci ei l-au întrebat: Unde este Tatăl tău? Răspuns-a 
Iisus: Nu mă ştiţi nici pe mine, nici pe Tatăl meu; 
dacă m’aţi şti pe mine, aţi şti şi pe Tatăl meu.
20 Cuvintele acestea le-a grăit Iisus la vistierie, 
pe când învăţa în templu; şi nimeni nu l-a prins, 
că înoă nu venise ceasul lui.
21 Apoi din nou a început să le vorbească: 
Eu mă duc şi mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru.
 Unde mă duc eu, voi nu puteţi să veniţi.
22 Deci ziceau Iudeii: Nu cumva îşi va ridica singur viaţa?
 Că zice unde mă duc eu, voi nu puteţi să veniţi.
23 Iisus le-a grăit: Voi sunteţi din cele de jos; eu sunt
 din cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta;
 eu nu sunt din lumea aceasta.
24 Drept aceea, v’am spus vouă că veţi muri în
 păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi cine sunt, 
în păcatele voastre veţi muri.
25 L-au întrebat atunci pe el: Cine eşti tu? 
Iisus rostit-a către ei: Ceea ce vă spun de la început.
26 Multe am de zis şi de judecat despre voi.
 Dar cel ce m’a trimis pe mine adevărat este,
 şi cele ce am auzit de la el, eu acestea le grăiesc în lume.
27 Însă ei n’au înţeles că le vorbea de Tatăl.
28 Deci Iisus le-a spus: Când veţi înălţa pe Fiul omului, 
atunci veţi cunoaşte cine sunt eu şi că de la mine 
însumi nu fac nimic, ci precum m’a învăţat Tatăl aşa 
vorbesc.
29 Iar cel ce m’a trimis este cu mine; nu m’a lăsat singur,
 fiindcă eu fac pururea cele plăcute lui.
30 Din aceste vorbe ale lui, mulţi au crezut în el.
31 Iisus a zis către Iudeii care crezuseră în el: 
De rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat ucenicii mei;
32 Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face 
liberi.
33 Ei însă i-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam
 şi niciodată nimănui n’am fost robi; cum zici tu că
 veţi fi liberi?
34 Iisus atunci a rostit cătie ei: Amin, amin grăiesc vouă:
 oricine săvârşeşte păcatul, rob este păcatului.
35 Iar robul nu rămâne în casă deapururi; 
Fiul însă rămâne de-a pururi.
36 Aşa dar, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi
 într’adevăr.
37 Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam,
 dar căutaţi să mă omorîţi, pentru că cuvântul meu 
nu încape în inimile voastre.
38 Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl meu, iar voi 
faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru.
39 Ei au răspuns şi i-au zis: Avraam este tatăl nostru. 
Iisus a întâmpinat: Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face 
faptele lui Avraam.
40 Dar voi acum căutaţi să mă ucideţi, pe mine care
 v’am vorbit adevărul aşa cum l-am auzit de la Dumnezeu.
 Avraam n’a făcut aceasta.
41 Voi faceţi faptele tatălui vostru. Zis-au lui:
 Nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem:
 pe Dumnezeu.
42 Răspuns-a lor Iisus: Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru,
 m’aţi iubi şi pe mine, căci de la Dumnezeu am ieşit şi
 sunt venit. Pentru că n’am venit de la mine, 
ci Dumnezeu m’a trimis.
43 De ce nu înţelegeţi graiul meu? Fiindcă nu puteţi
 să auziţi cuvântul meu.
44 Voi aveţi pe diavolul de tată şi ţineţi să faceţi 
poftele tatălui vostru. El, de la început a fost omorîtor 
de oameni şi cu adevărul nu stă laolaltă, 
pentru că nu este adevăr într’însul.
 Când spune minciuna, grăieşte dintru ale sale,
 căci este mincinos şi părintele minciunii.
45 Dar pe mine, fiindcă spun adovăiul, nu mă credeţi.
46 Cine dintre voi poate să mă dovedească de păcat?
 Dacă spun adevărul, de ce nu mă credeţi?
47 Cine este de la Dumnezeu ascultă vorbele lui 
Dumnezeu; voi pentru aceea nu ascultaţi, 
pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu.
48 Atunci au răspuns Iudeii şi i-au zis:
 Nu zicem noi oare bine că tu eşti samaritean şi ai 
demon?
49 Ci Iisus a rostit: Nu am demon; dar cinstesc pe 
Tatăl meu, pe când voi mă necinstiţi pe mine.
50 Şi eu nu mă îngrijesc de slava mea. 
Are cine să îngrijească şi să judece.
51 Amin, amin grăiesc vouă, dacă păzeşte cineva 
cuvântul meu, nu va vedea moartea în veac.
52 Iudeii i-au răspuns: Acum ştim bine că ai demon.
 Avraam a murit, prorocii de asemeni, şi tu zici:
 Dacă păzeşte cineva cuvântul meu, nu va gusta 
moartea în veac.
53 Nu cumva eşti tu mai mare decât tatăl nostru 
Avraam, care totuşi a murit? Şi au murit şi prorocii. 
Drept cine te dai tu?
54 Iisus a grăit: Dacă mă preamăresc eu însumi, 
preamărirea mea nimic nu este. Tatăl meu este care 
mă preamăreşte, despre care ziceţi voi că e Dumnezeul 
vostru,
55 Dar pe care nu-l cunoaşteţi. Eu îl cunosc. Căci,
 de-aş zice că nu-l cunosc, aş fi mincinos la fel cu voi. 
Ci îl cunosc şi păzesc cuvântul lui.
56 Avraam. părintele vostru, a fost bucuros să vază 
ziua mea şi a văzut-o şi s’a veselit.
57 Atuncii Iudeii i-au zis: N’ai încă cincizeci de ani 
şi l-ai văzut pe Avraam?
58 Iisus rostit-a către ei: Amin, amin grăiesc vouă: 
mai nainte de a fi fost Avraam sunt eu.
59 Ei atunci luară pietre ca să arunce în el.
 Dar Iisus s’a ascuns şi a ieşit din templu.