miercuri, 22 iulie 2026

PLÂNG PIETRELE ! VREMEA A VENIT !

Dragii mei,

În aceasta dimineata,in timp ce scriam aici pe Blog, vad la un moment dat,vad mai sus de mine in spatele meu, o statuie mare din piatra.

Statuia cioplita in piatra, avea chiar si o palarie cioplita in piatra.

Desi eram cu ochii pe monitor,vad in spatele meu ,mai sus de mine ,vad statuia din piatra ,precum si ochii ei tot din piatra.
Brusc, ochii mari ai Statuiei încep a prinde viaţă şi se rotesc în orbite, de parcă ar fi fost din carne şi nu din piatră.
Vad Cerul frumos ca de zi,in timp ce Statuia priveşte spre mine, roteşte ochii săi spre în jos, adica spre Pământ, apoi, roteşte ochii şi priveşte spre Cerul Sfant.
Astfel, vad cum în loc de piatră, globul ocular devine alb, exact asa ca la noi oamenii,iar din albul ochilor, mai precis din ochiul stâng mai întâi, începe a se prelinge un fir de sânge adevărat.
Statuia prinde viaţă, priveşte ţintă la Cerul sfant, iar din ambii ochi acum, din albul ochilor curg şiruri de sânge adevărat !
Ochii Statuiei cioplite în piatră, au devenit ca din carne, precum ai noştri.
Ochii ei priveau la mine, priveau la Pământ, dar când priveau spre Cerul sfant, sângele -i curgea râuri ,râuri din albul ochilor.
În clipa următoare, mi se arată o mulţime de Statui cioplite în piatră, ai căror ochi erau ca şi ai noştri, se mişcau în orbite, adica, erau din carne. Doar ochii deveneu ca din carne, iar din ochii aţintiţi la Cerul sfant al tuturor Statuielor, au inceput a curge siroaie de lacrimi,dar nu orice lacrimi, ci lacrimi de sânge adevarat.
Aşadar fraţilor, se va adeveri CUVÂNTUL din CARTEA SFÂNTĂ, când zice :
"Că si pietrele vor plange cu lacrimi de sânge,de vremurile care vor veni pentru omenire !"
Ce putem face ? Sa încercam să fim mai buni, mai milostivi, sa ne intarim in Credinta ,iar în zilele de sărbătoare să nu mai umplem târgurile şi crâşmele, ci să umplem SFINTELE BISERICI, atat cât o sa mai putem,cât o sa mai avem unde sa ne plecam genunchii si capul cu prezenţa noastră trup şi suflet,inima si cuget.
Cum să ne mai rabde BUNUL DUMNEZEU când alergăm după averi şi îmbogăţire peste noapte, în loc să traim ca fraţii şi să ne ajutăm unii pe alţii?
Câţi bogaţi din lumea asta mare, stau cu banii în bănci, se distreaza , se destrăbălează, dau frâu liber desfrâului, iar cei mai multi semeni ai nostri, nu au nici măcar o coajă de pâine pe masă sau un pahar de apă curată ?
DUMNEZEU le-a dat lor ca să dea şi celor care nu au, si ca să încerce inima lor care s-a împietrit !

Este foarte adevarat ca Dumnezeu este Bun si iertator,dar totodata, EL este si Drept!
Mânia Lui Dumnezeu se va abate peste noi toti,dar mai ales, peste cei care si-au batjocorit Aproapele,asuprindu-l, lipsindu-l de dreptul la o viata normala după Voia Lui Dumnezeu, aruncandu-l in inchisori,in tot felul de locuri de tortura de orice fel, intr-un cuvant,Ura faţă de cel necajit si amărât,de cei lipsiti de aparare.
Fraţilor !
Nimeni nu este veşnic pe Pământ !
Şi-atunci, la ce bun atâta bogaţie pe care n-o poţi cheltui nici într-o mie vieţi, de-ar exista ?
Cât mai aveţi timp, voi cei bogaţi şi avari, dezlegaţi-vă inima şi faceţi bine celor năpăstuiţi, hraniţi pe cel flămând, îmbrăcaţi pe cei goi, cautaţi pe cei din închisori, ajutaţi pe văduve şi pe sărmani, căci dacă nu o veţi face, într-o clipă vi se va putea rupe firul vieţii ,şi -atunci ,nu o sa mai puteţi face nimic pentru mantuirea sufletului vostru.
Până când aşteptaţi ca să faceţi binele din dragoste şi nu din obligaţie sau din interes?
Sunteti ferm convinsi ca mai traiti o zi,un an sau mai multi? Puteti fi siguri de acest lucru?Categoric nu !!!
Asadar, fiti buni si iubitori cu cei necajiti si oropsiti;ajutati-i cu ce au nevoie. Faceti-va Casă in Cer prin faptele voastre bune,si nicidecum palate aici pe pamant pe care le veti parasi intr-o clipa,sau care,pot fi puse la pămant de Cutremure,de Razboaie,de Incendii si Inundatii,etc etc.
Haideti sa privim cu totii in urma noastra si sa vedem ce am realizat pana acum, cu ce pret si daca s-a meritat ca sa ne dusmanim intre noi sau cu cei dragi noua.
Totul pare ,doar praf si cenusa in urma noastra,daca nu am fi facut si Bine celor care, au cu adevarat nevoie ca sa fie ajutati,fie macar si cu o vorba buna.
Sa punem punct la tot ce am facut rău pana acum, si sa incepem o viata bineplacuta Lui Dumnezeu si Maicii Domnului ,adica,o viata noua intru Cele 10 Porunci Dumnezeiesti.
Iata:
.
Cu dragoste,Maria.

MINUNEA DIN SFANTA TROITA A MAICII LUI DUMNEZEU - POTIRUL NESECAT- TECUCI !

Dragii mei,

In aceasta seara,cand imi faceam cu multa dragoste Rugaciunea,la un moment dat,nu mai vad Cartea de Rugaciuni din mainile mele,ci vad Sfanta Troita a Maicii Lui Dumnezeu.

Aici,ÎL vad pe Iisus rastignit pe Cruce,dar ,vad că are un mieluț alb in brate.

Mantuitorul dragilor,Îsi desprinde bratele de pe Cruce,Isi desprinde picioarele-I sfinte si se da jos de pe Cruce.

Face cativa pași cu mielutul alb in bratele Sale,iar in urma Sa ,vad ca vine o adevarata turma de oi albe.

Aud un glas care spune asa:

"Să vă închinați Lui,ca Păstor....!"

Iar ceea ce tocmai auzisem,vedeam si scris dragilor,vedeam scris cu rosu pe usa Sfintei Troite .

"Să vă închinați Lui,ca Păstor....!"

Asa a ramas scris pe usa sfintei Troite,in timp ce MANTUITORUL nostru bland si drag se indeparta cu mielutul in bratele Sale si cu turma de oi albe dupa El!

Oile care-I urmează aparţin Celui pe care-L ascultă, dar apartenenţa aceasta nu este sclavie, ci responsabilitate. Cunoaşterea şi descoperirea lui Iisus Domnul înseamnă cunoaşterea şi descoperirea celui nevăzut şi veşnic. "Cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl Meu" (Ioan 14, 9).

Sa ne inchinam Lui ca Păstor dragilor, sa ne inchinam Lui ca MANTUITOR si Fiu al Lui Dumnezeu si al Prea Curatei Fecioare Maria, Carora Li se cuvine toata cinstea ,slava si inchinarea,Amin!

Iata dragilor ,cum MINUNILE de la SFANTA TROITA si din SFANTA TROITA a MAICII LUI DUMNEZEU incep sa curga precum un Izvor de apa vie !

Cine va crede si va bea din aceasta Apa vie, nu va mai inseta niciodata.

SFANTA TROITA a MAICII LUI DUMNEZEU dragilor, nu a fost ridicata la dorinta oamenilor sau a mea. SFANTA TROITA a fost ridicata cu ajutorul nostru al tuturor, la dorinta MAICII LUI DUMNEZEU.

MAICA DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS a ales locul ,dar si felul cum ar trebui ca sa arate SFANTA TROITA.Eu nu am facut altceva decat, sa ma supun Voii Maicii Lui Dumnezeu ,si iata dragilor ca,impreuna am reusit ca sa ridicam aceasta MINUNE din CERUL SFANT. Tocmai din acest motiv ,aici au inceput a se petrece mari Minuni dumnezeiesti.

Iata si Sfanta Evanghelie de la Ioan in care sunt relatate multe MINUNI infaptuite de MANTUITORUL nostru bland si drag,IISUS HRISTOS:

Sfânta Evanghelie după Ioan

Capitolul 4

1.	*Deci când a cunoscut Iisus că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici ca Ioan,*
2.	*Deşi Iisus nu boteza El, ci ucenicii Lui,*
3.	*A lăsat Iudeea şi S-a dus iarăşi în Galileea.*
4.	*Şi trebuia să treacă prin Samaria.*
5.	*Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său;*
6.	*Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas.*
7.	*Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau.*
8.	*Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde.*
9.	*Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii.*
*10.*	*Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie.*
*11.*	*Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie?*
*12.*	*Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui?*
*13.*	*Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi;*
*14.*	*Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică.*
15.	Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot.
16.	Iisus i-a zis: Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.
17.	Femeia a răspuns şi a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat.
18.	Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus.
19.	Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti prooroc.
20.	Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm.
21.	Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui.
22.	Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este.
23.	Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte.
24.	Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.
25.	I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate.
26.	Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.
27.	Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi, sau: Ce vorbeşti cu ea?
28.	Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
29.	Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul?
30.	Şi au ieşit din cetate şi veneau către El.
31.	Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă.
32.	Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi.
33.	Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?
34.	Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui.
35.	Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş.
36.	Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră.
37.	Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul.
38.	Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor.
39.	Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut.
40.	Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile.
41.	Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui,
42.	Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.
43.	Şi după cele două zile, a plecat de acolo în Galileea.
44.	Căci Iisus însuşi a mărturisit că un prooroc nu e cinstit în ţara lui.
45.	Deci, când a venit în Galileea, L-au primit galileenii, cei ce văzuseră toate câte făcuse El în Ierusalim, la sărbătoare, căci şi ei veniseră la sărbătoare.
46.	Deci iarăşi a mers în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum.
47.	Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi Îl ruga să Se coboare şi să vindece pe fiul lui, că era gata să moară.
48.	Deci Iisus i-a zis: Dacă nu veţi vedea semne şi minuni, nu veţi crede.
49.	Slujitorul regesc a zis către El: Doamne, coboară-Te înainte de a muri copilul meu.
50.	Iisus i-a zis: Mergi, copilul tău trăieşte. Şi omul a crezut cuvântului pe care i l-a spus Iisus şi a plecat.
51.	Iar pe când cobora, slugile lui, l-au întâmpinat spunându-i că fiul lui trăieşte.
52.	Şi cerea, deci, să afle de la ele ceasul în care i-a fost mai bine. Deci i-au spus că ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.
53.	Aşadar tatăl a cunoscut că în ceasul acela a fost în care Iisus i-a zis: Fiul tău trăieşte. Şi a crezut el şi toată casa lui.
54.	Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o iarăşi Iisus, venind din Iudeea în Galileea. Cu dragoste,Maria.

SFANTUL ILIE TESVITEANUL SUS IN CERURI, CHIAR DE ZIUA SA SFANTA!

Dragii mei,

In acaseta dimineata in zori de zi, m-a trezit un glas care spunea asa:

"Uite-L pe Sfantul Mare Prooroc Ilie !"

Moment in care, vad un Cer divin, un Cer senin bleu stralucitor in Cerul pe care noi il vedem de pe pamant.

Iar in acest Cer divin, vad o banca din șipci din lemn maro, iar pe aceasta banca sta foarte trist si ingandurat Sfantul si Marele Prooroc Ilie Tesviteanul.

Era imbracat in vesminte rosii ca focul, avea parul alb si o barba alba si lunga.

Sfantul Ilie isi tinea ale Sale maini ca la Rugaciune.

Sfantul Ilie se ruga la PREA SFANTA TREIME si la MAICA LUI DUMNEZEU, se ruga pentru noi oamenii de pe pamant.

Cu totii am observat dragilor, ca in MAREA si SFANTA Zi a Marelui Prooroc Ilie Tesviteanul, ploua .Fulgerele si tunetele insotesc ploile torentiale in majoriotatea localitatilor, atat in Romania cat si in alte tari, acolo unde e Credinta mai fierbinte si oamenii sunt mai buni si mai milostivi.

Dragii mei, sa fim si noi tari in Credinta, sa fim buni si milostivi si niciodata sa nu dezndajduim.

Sa ne punem toata nadejdea noastra, toate grijile noastre in Mainile si-n Inima Lui Dumnezeu si a Maicii Domnului.

Si astfel, vom fi sanatosi,ocrotiti , fericiti si mantuiti.

Cu dragoste, Maria.

IISUS HRISTOS IN MIJLOCUL DESERTULUI !

Dragii mei,

In aceasta dimineata devreme, dormeam si brusc ma trezeste un glas care spune un mare Adevar.
Glasul spunea asa, la imperativ:
"Aduna telefoanele,că gasesc Cartile cele mai cunoscute pentru Hristos!
Aceasta zi,sa nu incetam a Te chema pe Tine,si noi insine si unii pe altii,si toata viata noastra Lui Hristos Dumnezeu s-o dam !"

Ce frumos,minunat de frumos si de intelept.
Doi sau trei în numele Domnului nostru Iisus Hristos: DOVEZI ALE ...

Doi sau trei în numele Domnului nostru Iisus Hristos: DOVEZI ALE ...

Fraţilor, să încredinţăm nu numai viaţa noastră Lui Hristos Domnul,ci să-I încredinţăm si inima noastra, si sufletul nostru, gândurile şi voinţa noastră, şi astfel, nu avem cum să greşim, ci ne pregătim Calea pentru mântuirea sufletului nostru.
Şi iată că, puţin mai târziu aud alt glas care -mi spune aşa :

"Lumina albastra,din Cer vine !
Apararea Patriei si a Credintei !
Dar un alt glas intreaba :
Poti sa iei apararea Patriei si a Credintei stramosesti?"

Dragii mei, dati-mi voie sa raspund si eu la aceasta intrebare: da,voi apăra şi Patria ,dar mai ales CREDINŢA noastră, strămoşească, CREDINŢA CREŞTIN ORTODOXĂ.
Dar iata un alt glas,care completeaza:
"Purtandu-va Car,cu drag purtandu-va Car,cu El vei lua aminte !"

Clipă în care, văd cu ochii închişi o întindere ca un deşert, iar în mijlocul deşertului, sta singur singurel în veşminte albe stralucitoare, Insusi DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS având în Mâna Sa dreaptă un baston, un băţ înalt în care se sprijinea când mergea prin deşert.
Dragii mei, noi nu suntem singuri !Gătiţi loc în sufletul vostru, MÂNTUITORULUI HRISTOS, iar EL va veni de îndată acolo unde gaseşte loc curat şi dragoste nemarginita care izvoraste din inima şi suflet.
Sa fim buni fratilor! Sa avem Credinta fierbinte si statornica in Prea Sfanta Treime si in Maica Domnului si niciodata sa nu deznadajduim.
Cu dragoste, Maria

MINUNEA INMULTIRII CELOR CINCI PAINI SI DOI PESTI ,SAU , A TREI PAINI SI DOI PESTI !

  Dragii mei,

În aceasta dimineata m-a trezit un glas care spunea asa:

    "Doi pesti si trei pâini !"

Clipă în care,vad un Cer de noapte albastra, iar la doar cativa metri inaltime de locul meu in pat, vad cum o fortă nevazuta construieste din lumina alba orbitor de stralucitoare,doi pesti asezati invers unul fata de celalalt,adica,capul celuilalt pește era asezat la coada primului pește.
In stanga celor doi pești, vedeam o lumina alba orbitor de stralucitoare,lumina mare cat am pune un grapefruit mare langa pești.
Nu vedeam daca sunt trei paini sau cinci paini ,asa cum ne spune Sfanta Scriptura.
Doar glasul care a intervenit, a spus,a clarificat gandul meu :

"Doi pești si trei pâini !"

.

Dragii mei, cele 3 paini si 2 pesti din mainile Apostolilor care imparteau la poporul de toate varstele,nu se terminau deloc din mainile lor.Luau cate o paine si un pește si dadea la fiecare om, iar in mainile lor, aparea in aceeasi secunda la loc, painea si pestele,adica,cei doi pesti si trei pâini.

Acele 3 paini si doi pesti, acestea se inmulteau la loc,asa cum mi s-a aratat mie ,asa cum a grait glas de la Duhul Cel Prea Sfant, adica:

"Doi pesti si trei pâini !"

Dragilor, Mantuitorul facuse o Mare Minune atunci cand S-a rugat la Tatal Ceresc ca sa binecuvinteze cele 3 paini si doi pesti si sa le inmulteasca.

Dupa ce oamenii adunati ca sa asculte Cuvantul Mantuitorului Hristos au mancat pe saturate, Mantuitorul a poruncit ca sa se adune si firimiturile ramase, si nu degeaba a poruncit aceasta, ci pentru ca sa se vada si sa se cunoasca cu adevarat de cei care se indoiau inca, ca MINUNEA a existat si exista inca.

Apostolii au adunat 12 cosuri mari, cosuri din nuiele pline pana la varf de firimiturile ramase si cazute pe iarba.
Dragii mei, asa cum straluceste Luna pe Cerul senin, mai tare straluceau Pestii si Pâinea divina.
Eu stiu ca in Sfanta Scriptura se spune ca ,acel copil avea la el doi pesti si cinci pâinisoare micute pe care Iisus Hristos le-a binecuvantat si le-a inmultit ,si astfel,a putut hrani miile de oameni(circa 15 000),si au mai si ramas.

Eu nu pot decat a scrie dragilor, exact asa cum mi s-a aratat mie de la Duhul Sfant,exact asa cum am auzit glas din Cer.

Nu contrazic pe nimeni, nu contrazic Sfanta Biserica, ci-mi fac datoria de suflet in Fața Domnului si Mantuitorului Hristos,in fața Maicii Prea Curtaei Fecioare Maria,exact asa cum imi sunt mie descoperite de Duhul Cel Prea Sfant.
.
Sa ne rugam dragilor,sa ne rugam si noi la Mantuitorului Hristos
ca sa-nmulteasca in inima noastra si-n sufletul nostru, Credinta,iubirea si rabdarea.
Cu dragoste,Maria.
P.S.
Iata dragilor si Sfanta Evanghelie cu Pilda inmultirii pâinilor si a pestilor:

Ev. Matei capitolul 14, vers. 1-21. Înmulțirea pâinilor în pustie este tabloul simbolic al Bisericii

CLAUDIU BALAN Evanghelia dupa Matei 0

Dragilor continuăm cu Evanghelia după Matei, am ajuns la capitolul 14.

În vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod de vestea ce se dusese despre Iisus.
Şi a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s-a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.

Irod de care se vorbește aici este fiul lui Irod cel Mare, celui ce a omorât pruncii din Betleem. Tot Irod se numea și tatăl lui, și însetat de putere fiind și întunecat de diavol, a ordonat uciderea tuturor pruncilor de parte bărbătească sub 2 ani din ținutul Betleemului.

Sfântul Teofilact al Bulgariei sesizează un lucru foarte interesant: abia acum află Irod de Iisus Hristos.

După ani și ani de zile…. acest tiran mândru, abia află și el de Cel despre care profeții vorbiseră în Vechiul Testament. Irod era și el de neam evreu și cu siguranță știa cele ce se spuneau despre Mesia. Zice Sf. Teofilact: „stăpânitorii cu zăbăbnicie (greu) iau la cunoștință acestea, pentru că nu-i iau în seamă pe cei care strălucesc întru fapta bună.”

Irod vorbește despre Ioan Botezătorul doar cu slujitorii săi, temându-se să afle poporul că lui îi era frică de Ioan. Și fiindcă Ioan Botezătorul n-a făcut niciun semn (nicio minune) cât a trăit, Irod socotea că după Înviere a luat și darul acesta de la Dumnezeu, de a face minuni.

Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat şi l-a pus în temniţă, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său.
Căci Ioan îi zicea lui: Nu ţi se cuvine s-o ai de soţie.
Şi voind să-l ucidă, s-a temut de mulţime, că-l socotea pe el ca prooroc.

Ioan Botezătorul l-a mustrat public pe Irod pentru că luase de soție pe femeia fratelui său, Filip, deși legea nu-i îngăduia aceasta. Legea lui Moise permitea evreilor să ia de soție pe sora fratelui doar dacă acesta a murit și nu a lăsat niciun urmaș. Totuși Filip, fratele lui Irod, lăsase un urmaș, și anume pe fiica sa, Salomeea. Luându-i femeia, Irod a luat și a 4-a parte din stăpânirea Israelului.

Irod, căsătorindu-se cu cumnata sa, încălca porunca lui Dumnezeu, și dădea un exemplu greșit întregului popor. Căci dacă regele face astfel de fapte imorale, și nimeni nu-i zice nimic, noi de ce să nu facem, ar fi putut zice unii, îndreptățindu-se spre păcat.

Ioan Botezătorul, netemându-se de Irod, îl mustră în auzul tuturor, public. Ce curaj! Ce mare este Ioan! Cine ar avea astăzi curaj să-și mustre șeful? Cine ar avea curaj, militar fiind, să-și mustre comandantul sau pe cineva mult mai sus? De obicei, din interes, ținem mustrarea sub tăcere, vorbim pe la spate, bârfim, și când ne întâlnim cu cel în cauză ocolim subiectul sau chiar facem un compromis.

Irod nu se temea de Dumnezeu dar totuși se temea de popor, și de aceea l-a arestat pe Ioan Botezătorul și a amânat uciderea sa. Dar diavolul i-a dat lui vreme cu prilej pentru aceasta.

Iar prăznuind Irod ziua lui de naştere, fiica Irodiadei a jucat în mijloc şi i-a plăcut lui Irod.
De aceea, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere.
Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi, aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.

La ziua lui de naștere, Salomeea, fiica lui vitregă, dansează lasciv în mijlocul invitaților. Asta i-a plăcut lui Irod, și de aceea i-a zis jurându-se că-i va da orice cere. Dar, dacă ar fi cerut capul lui, oare i l-ar fi dat ? Irod era amețit de vin, era euforic, era în mijlocul prietenilor și nu și-a dat seama foarte bine ce zice. Totuși diavolul abia așteaptă o astfel de ocazie, și lucrează prin supușii săi pentru a-i elimina slugile Domnului.

Salomeea, fiind îndemnată de Irodiada, cere capul lui Ioan Botezătorul, „aici” pe tavă. De ce zice: „dă-mi aici”? Ca nu cumva mai târziu, mâine… să se trezească din băutură și s-o refuze. Ca nu cumva mai târziu să se căiască pentru această hotărâre de a-i da orice.

Şi regele s-a întristat, dar, pentru jurământ şi pentru cei care şedeau cu el la masă, a poruncit să i se dea.
Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan, în temniţă.
Şi capul lui a fost adus pe tipsie şi a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.
Şi, venind ucenicii lui, au luat trupul lui şi l-au înmormântat şi s-au dus să dea de ştire lui Iisus.

Irod s-a întristat pentru că știa fapta cea bună (virtuțile) lui Ioan, căci până și vrăjmașul laudă fapta bună, dar din pricina jurământului dă darul [cel] fără de omenie.

Niciodată să nu acceptăm gândurile rele în inima noastră. Să zicem că ne vine în minte un gând de desfrânare sau de judecare a aproapelui, să-l gonim cu rugăciunea lui Iisus. Să ne pocăim pentru gândurile rele. Să pârâm aceste gânduri rele Domnului: Uite Doamne ce gând urât mi-a venit. Eu știu că e un mare păcat și mult mă voi vătăma din cauza lui, așa că te rog ajută-mă.

De nu vom elimina un astfel de gând și vom începe să „discutăm” cu el, și vom începe să ne imaginăm cum ar fi dacă am face acel lucru, atunci e ca și cum gândul s-a întrupat în noi. Și când va apărea ocazia, se va transforma în faptă. Azi, mâine, peste 1 an, peste 10 ani… poate ca acest gând să devină faptă deodată….

Să spovedim și gândurile urâte…. să le pârâm Domnului.

Iată cum diavolul a găsit cu cale să-i dea o ocazie lui Irod să-l omoare pe Ioan Botezătorul.

Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc pustiu dar, aflând, mulţimile au venit după El, pe jos, din cetăţi.

Ucenicii vin la Iisus și-i spun că Irod crede despre El că este Ioan Botezătorul înviat din morți, de data aceasta având puteri mari. Auzind aceasta Iisus pleacă de acolo, din pricina vărsării de sânge făcute de Irod, învâțându-ne și pe noi înșine să nu ne aruncăm în pericol intenționat.

Un alt motiv pentru care pleacă este ca nu cumva oamenii să creadă că Iisus s-a întrupat după închipuire, ca o fantomă. Dacă Iisus ar fi rămas acolo, Irod ar fi fost ispitit să-L omoare și astfel Domnul Hristos ar fi trebuit să dispară din acel loc – căci încă nu venise vremea morții Lui – și dispărând, oamenii ar fi zis că este o nălucă, o fantomă. Asta ar fi dus la necredință că El este Dumnezeu adevărat dar și Om adevărat, și întruparea lui din Fecioara Maria este reală.

Iisus s-a dus în loc pustiu ca să poate face minunea cu înmulțirea pâinilor. Știa că oamenii îl vor urma, căci aveau credință, iar El le răsplătea credința vindecându-i de boli.

Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor.
Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare.
Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce.

Ucenicii se arată iubitori de oameni îngrijindu-se ca nu cumva să flămânzească. Dar ce zice Domnul? „Dați-le voi să mânânce.”

Iar aceasta n-o zice pentru că nu știa sărăcia apostolilor, o știa bine, ci pentru ca să arate că de nevoie a trebuit el să facă o minune, și nu pentru iubirea de slavă.

Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.
Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici.

„Aduceți pâinile aici la Mine, căci, măcar, deși este seară și locul este pustiu, Eu, Făcătorul vremurilor, de față sunt, căci ‘Cel ce dAcolo unde este Dumnezeu nu există lipsă.” (Sf. Teofilact al Bulgariei)

Acolo unde oamenii cheamă ajutorul lui Dumnezeu, nimic nu lipsește, ci toate se înmulțesc întru iubire. Ce erau cele 5 pâini și cei 2 pești la miile de oameni care-i înconjurau? Aproape nimic. Deci să ne învățăm de aici că măcar și puține de avem, se cuvine să le cheltuim întru iubirea de străini, pentru că și Apostolii puține având, le-au dat mulțimilor; și după cum acele puține s-au înmulțit,, așa și ale tale, cele puține se vor înmulți.

Zicea un părinte: „Vrei să fii sărac, adună bogății. Vrei să fii bogat, risipește la cei săraci.”

Înainte de a face minunea Domnul pune poporul să stea jos pe iarbă, pentru a ne învața smerenia, ca astfel și noi, nu pe paturi și pe așternuturi de mult preț să ne odihnim.

Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.
Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline.
Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

Apoi privește „la Cer” și binecuvintează pâinile, ca să încredințeze că nu este potrivnic lui Dumnezeu, ci că de la Tatăl a venit și din Cer. Încă și ca să ne învețe pe noi când venim la masă, mai întâi să mulțumim și abia apoi să mâncăm. Iată un temei clar și tare pentru rugăciunea înainte de masă. Toate cele care le avem și le mâncăm, de la Domnul sunt.

Chiar dacă au fost muncite de mâinile noastre, Domnul a făcut să rodească toate, El a dat ploaie la bună vreme, El ne-a dat putere de muncă, El a pus plăcerea gustului și puterea hrănitoare în legume, fructe, ierburi și carne.

După ce frânge le dă ucenicilor pâinile, pentru ca să-și amintească pururea minunea și s-o pomenească mereu în mintea lor, măcar că ei îndegrab au uitat-o.

Iar ca nu cumva cei prezenți să creadă că a fost nălucire (închipuire), la sfârșit au rămas 12 coșuri cu fărâmituri, adică cu resturi de pâine și pește.

Sunt 12 coșuri, zice Sf. Teofilact, pentru ca și Iuda să poarte un coș și să nu cadă în păcatul vinderii Lui, ținând mintea minunea.

Înmulțește pâinea și peștele pentru a ne arăta că El este Stăpânul pământului și al mării, și că cele ce mâncăm în fiecare zi de la El sunt dat și de Dânsul sunt înmulțite.

Face această minune în pustie, căci dacă erau undeva pe lângă un oraș sau sat să nu zică că au fost cumpărate din preajmă și aduse pe ascuns.

Iisus stând în pustie în mijlocul a mii de oameni flămânzi și înmulțind pâinile și peștii, aduce aminte de momentul în care evreii erau în pustia Egiptului cu Moise și flămânzind au cerut pâine și Domnul le-a plouat pâine din cer (mană) și apoi le-a trimis stol de păsări care au căzut pe pământ ca să le frigă și să le mănânce și să nu mai cârtească, ci să creadă că Domnul e cu ei și are putere să facă toate.

Iisus, făcând această mare minune arată de faptă că El a plouat mană din cer în vremea lui Moise și astăzi S-a coborât pe pământ ca să dea omului pâine direct din mâna sa.

Același Dumnezeu din Vechiul Testament care lucra minunat prin Moise, s-a coborât pe pământ prin Fecioara Maria și lucrează minunat prin minuni și semne.

Domnul Hristos la un moment dat pune acest eveniment al manei din pustie în legătură directă cu Sine, și zice:

„Adevărat, adevărat zic vouă: Nu Moise v-a dat pâinea cea din cer; ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată. Căci pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer şi care dă viaţă lumii. Deci au zis către El: Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta. Şi Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată.”

„Eu sunt pâinea ce s-a coborât din cer.” (In 6. 41)

Iisus Hristos Domnul vine și aduce lege nouă pe pământ.

De acum iudeii și întreaga lume nu va mai aștepta mană din cer, ci cu toții vom mânca din ADEVĂRATA PÂINE, din Trupul și Sângele LUI.

Hristos înmulțind pâinile: binecuvântând, frângând și oferind apostolilor face exact același gest ca și la Cina cea de Taină, unde le oferă ucenicilor Trupul și Sângele Său prin pâine și vin.

Iisus inmulțind pâinile, în mijlocul a mii de oameni, e simbol a ceea ce va urma, căci El se va oferi pe sine din mii și zeci de mii de mâini de episcopi și preoți din sfintele altare, către milioanele de creștini ce vor crede în El și se vor boteza.

Acest tablou e tabloul Bisericii. Dumnezeu în mijlocul nostru care Se dă pe Sine pentru hrana lumii. Spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Expresia „ca la cinci mii de bărbați” arată și cele 5 simțuri are oamenilor, care erau îmbolnăvite și necesitau vindecare. Ele se vindecă prin cele 5 pâini.

Cele 5 simțuri ale omului: auzul, văzul, gustul, pipăitul și mirosul se vindecă prin Trupul și Sângele Domnului, prin Sfânta Euharistie.

Cei 2 pești sunt cuvintele pescarilor, adică ale apostolilor și tuturor propovăduitorilor: Evanghelia și Apostolul care se citesc astăzi în lumea întreagă.

Cele 12 coșuri de fărâmituri purtate de apostoli, arată că pe toate pe care noi nu le putem „mânca” (înțelege), pe toate acestea apostolii le-au purtat și le-au înțeles.

Se spune „afară de femei și de copii” și ca simbol al faptului că de la un creștin se cere să nu aibă nimic nebărbătesc într-însul.

Cam atât pentru această seară.

(Claudiu Balan)

Dumnezeu există - Mărturii.