Dormeam încă la această oră ! Dar somnul îmi este tulburat de o tresăltare puternică , ca la un şoc electric ,şi astfel trează fiind, deschid ochii şi văd sub plafonul camerei mele, văd o umbră care se misca; o umbra ca un dreptunghi mai mare.
Închid ochii ,căci eu aşa văd cel mai bine, şi ceea ce văd dragilor, vă voi spune în rândurile de mai jos.
Vedeam deasupra patului meu, deasupra mea ca si sub plafon, vedeam cu ochii închişi ,un Cap de Bou, ce stralucea cât 1000 de Sori la un loc.
Aşa precum în poza de mai jos, numai că era într-o lumină albă-bleu stralucitoare.
Dar în spatele Capului de Bou, orbitor de stralucitor, mai la distanţă fraţii mei, văd pe.....cumplitul DIAVOL, în carne şi oase :
....
Cu aproximaţie arăta ca si in această poză.
Numai că ,luase chip de om înalt, cu faţa rotundă, din carne şi oase, afumat ca un hornar, iar pe chip ,cu un rânjet drăcesc, avea coarne drepte, ca de la urechi în sus, şi era în focul arzând până la genunchi şi chiar mai sus.
Când priveam la Capul de Bou de stralucea cât 1000 de Sori la un loc, mă simţeam complet ocrotită şi puternică sufleteste.
Privind în spatele capului de Bou, după lumina albă puţin mai la distanţă, îl vedeam pe DIAVOL, care scrâşnea din colţii săi rânjiţi , pentru că nu putea să mă atingă cu nimic, deoarece CAPUL DE BOU, galben orbitor de stralucitor, ma privea continuu şi-mi dădea putere ca să nu mă tem nicio clipă.
La un moment dat ,chiar m-am bucurat în sinea mea, si i-am transmis în gândul meu, DIAVOLULUI ,că-l voi zdrobi cu Sfanta Cruce a Lui Hristos, că-l voi zdrobi ,cu al LUI DUMNEZEU CUVÂNT, pe care-L voi apăra cu preţul vieţii mele.
La gândul meu, Dracul îmi răspunde cu o cumplită grimasă, îşi miscă capul diavolesc a supărare , crăpa de ciudă , ca apoi să dispară cu tot cu focul Iadului în care venise.
Dragii mei, să nu vă fie teamă absolut deloc, ca să pronunţaţi cuvântul Drac ! Daca noi îi spunem Diavol, înseamnă ca ne este teama de el şi îl linguşim spunându-i Diavol şi nu Drac.
Dacă îi zicem DRAC, asa cum de fapt îl cheamă, îi arătăm că nu ne este teamă de el, şi că avem curajul ca să-i spunem pe nume : DRACUL, şi nu Diavolul.
Avem puterea ca să-l înfruntăm pe DRAC, cu Sfanta Cruce a Lui Hristos, cu Tămâia pe care s-o ardem mai des in casa noastra, cu Sfeştania făcută de Preot în casa noastra , cu Rugăciunile noastre, cu mersul la Sfanta Biserica, cu Sfanta Spovedanie, cu mila si dragostea faţă de Semenii nostri, cu armonia dintre noi ,etc. Acestea sunt uneltele noastre sigure, împotriva DRACULUI.
În final ,Capul de Bou stralucitor cât o mie de Sori la un loc, mai mă priveşte câteva secunde, iar eu îi spun în gând că nu mi-a fost deloc teamă, fiindcă El era cu mine,mai la distantă în faţa Diavolului.
După care, în clipa următoare, dispare în Cerul de noapte albastru violet si catifelat.
Dragii mei,
Iată am adus aici, câteva informaţii despre ceea ce a însemnat CAPUL DE BOU în trecut ,în Religia Crestină !
Stema Moldovei: capul de bou/taur,cu steaua intre coarne,semiluna in dreapta si o roza in stanga coarnelor, asociată, de multe ori, cu celelalte două simboluri ale puterii: spada și buzduganul. Este de semnalat că, începând cu domnia lui Vasile Lupu, steaua care flanca, la stânga, botul bourului, se transformă în soare.
În secolul al XVIII-lea, chiar dacă elementele heraldice vechi rămân în esență aceleași, stema devine tot mai încărcată cu ornamente exterioare, în special trofee cu arme variate, sau este susținută de lei rampanți.
La începutul secolului al XIX-lea, stema cu capul de bour va fi așezată pe un mantou de purpura căptușit cu hermină. Sub domniile lui Mihail Sturdza și ale lui Grigore Alexandru Ghica se constată tendința de modificare a aspectului animalului heraldic, bourul tradițional fiind înlocuit cu zimbrul iar scutul apărând încadrat între doi delfini afrontați.
În
spatele acestor denumiri se ascunde o mică biserică construită în sec.
XVIII. Lucrările au fost începute în jurul anului 1754 şi la realizare
ei au contribuit probabil şi meşterii de la Basilică. Fresca din cupola
eliptică, o raritate în bisericile romano-catolice, a fost realizată în
1869 de meşterul vienez I.A. Rupp. Sculpturile de lemn sunt de o rară
frumuseţe. Grupul statuar de deasupra altarului reprezintă Sfânta
Treime, iar pe amvon se vede simbolul celor patru evanghelişti.
Tâmărul
înger îl reprezintă pe Sf. Matei, capul de bou pe Sf. Luca, capul de
leu pe Sf. Marc, iar vulturul pe Sf. Ioan. În biserică pot fi vazute mai
multe statui de lemn. Acestea au ornat altarul principal al Basilicii,
până în momentul când au fost înlocuite cu altarul de marmura ce se vede
şi în zilele noastre.
De ce a disparut imaginea dracului din articol ? Interesanta infatisarea lui ca un om inalt cu fata rotunda . Incercati va rog sa adaugati din nou poza cu el
RăspundețiȘtergereAm adăugat-o ! Cred că "DRACUL, nu a vrut să fie recunoscut şi s-a făcut nevăzut. " Sau pentru că, i-am spus DRAC şi nu DIAVOL şi astfel am avut curajul să-l înfruntăm .
RăspundețiȘtergerema-au luat fiorii cand am citit articolul dumneavoastra!
RăspundețiȘtergere5. Este un* singur Domn, o** singură credinţă, un singur botez†. Efeseni
RăspundețiȘtergereCredinta noastra este Dnu.Isus.