RUGACIUNEA DE MIERCURI !

 Atotindurate! Imi aduc aminte ca Te-ai nascut Om din Sfanta Fecioara in pestera si ai fost vandut cu treizeci de arginti de ucenicul cel viclean, ca sa ne rascumperi pe noi, pacatosii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, indura-Te de mine, pacatosul!

Primeste, Doamne, aceasta mica a mea rugaciune, si umilita a mea vointa, ca ma intristez pentru ca Te-am intristat, si ma amarasc pentru ca Te-am suparat fara de numar. La Tine, Prea Bunule Mantuitor, am toata speranta, si cred ca Tu, care din iubire de oameni ai primit sa fii vandut pentru noi, Te vei indura si de mine acum, ca sa ma mantuiesti de chinurile cele de veci, si sa ma invrednicesti Imparatiei Tale.

Nu Te departa de la mine Doamne, si ajuta-mi, ca in toate sa fac voia Ta, si sa nu Te mai rastignesc in toate zilele cu faptele mele cele pacatoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum faceau iudeii cei necredinciosi in timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea pacatoasa sa-Ti spal picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca sa ma invrednicesc a auzi si eu din Gura Ta cea dulce: Iertate sa-ti fie pacatele.Amin!

 Rugaciunile de dimineata!

                                 

Sculandu-te din somn, fara lene si cu mintea treaza, sa te departezi de asternut si indata te inchina de trei ori, zicand: 
Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie.

Dupa aceasta sa stai putin in tacere, pana ce se vor linisti toate simturile tale si atunci sa faci trei inchinaciuni pana la pamant si, de esti preot, sa zici:

Binecuvantat este Dumnenzeul nostru totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Iar de nu esti preot, sa zici:

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor, miluieste-ne pe noi. Amin.

Si sa zici iarasi:

Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie.

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi. (de 3 ori)

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste. (de 3 ori)

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Carele esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresealele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pre noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean.

Ca a Ta este imparatia si puterea si slava, a Tatalui, si a Fiului, si a Sfantului Duh. Acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Apoi troparele acestea:
Sculandu-ne din somn, cadem catre Tine, Bunule, si cantare ingereasca strigam Tie, Puternice: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeule; pentru rugaciunile ingerilor Tai, miluieste-ne pe noi.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Din pat si din somn m-ai ridicat, Doamne; mintea mea o lumineaza, inima si buzele mele le deschide, ca sa Te laud pe Tine, Preasfanta Treime: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeule; pentru rugaciunile tuturor sfintilor Tai, miluieste-ne pe noi.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Fara de veste Judecatorul va veni si faptele fiecaruia se vor descoperi, ci cu frica sa strigam in miezul noptii: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeule; pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.

Doamne miluieste (de 12 ori), apoi rugaciunea aceasta:

Din somn sculandu-ma, multumescu-Ti Tie, Preasfanta Treime, ca pentru multa bunatatea Ta si pentru indelunga-rabdarea Ta, nu Te-ai maniat pe mine lenesul si pacatosul, nici nu m-ai pierdut cu faradelegile mele, ci ai facut iubire de oameni dupa obicei; si in deznadajduire zacand eu, m-ai ridicat, ca sa manec si sa slavesc puterea Ta. Deci, acum lumineaza-mi ochii gandului, deschide-mi gura ca sa ma invat cuvintele Tale, sa inteleg poruncile Tale, sa fac voia Ta, sa-Ti cant in marturisirea inimii si sa laud preasfant numele Tau: al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Alta rugaciune:

Slava Tie, Imparate, Dumnezeule atotputernice, Care cu purtarea Ta de grija cea dumnezeiasca si de oameni iubitoare m-ai invrednicit pe mine pacatosul si nevrednicul, a ma scula din somn si a dobandi intrare in sfanta casa Ta. Primeste, Doamne, si glasul rugaciunii mele, ca si al sfintelor si intelegatoarelor tale Puteri, si binevoieste ca, din inima curata si cu duh de umilinta sa Ti se aduca Tie lauda din necuratele mele buze, ca si eu sa ma fac partas fecioarelor celor intelepte, cu luminata faclia sufletului meu, si sa Te slavesc pe Tine, Dumnezeu-Cuvantul, Cel slavit in Tatal si in Duhul Sfant. Amin.

Apoi:

Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu.

Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul nostru Dumnezeu.

Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru. (cu trei inchinaciuni)

Apoi indata Psalmul 50:

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea, si de pacatul meu ma curateste. Ca faradelegea mea eu o cunosc, si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie Unuia am gresit, si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit, cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati, spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Intoarce fata Ta de catre pacatele mele, si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si Duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada de la fata Ta, si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale, si cu Duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. Izbaveste-ma de varsarea de sange Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de-ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Apoi: 

Rugaciunea intaia, a Sfantului Macarie cel Mare:

Doamne, curateste-ma pe mine pacatosul, ca niciodata n-am facut bine inaintea Ta. Izbaveste-ma, deci de vicleanul si fa sa fie intru mine voia Ta, ca fara de osanda sa deschid gura mea cea nevrednica si sa laud preasfant numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a doua, a Sfantului Macarie cel Mare:

Din somn sculandu-ma, cantare de miez de noapte aduc Tie, Mantuitorule, si inaintea Ta cazand, strig: Nu ma lasa sa adorm in moartea pacatelor, ci ma miluieste, Cel ce Te-ai rastignit de voie, si pe mine, cel ce zac in lene, grabind ma scoala si ma mantuieste, ca sa stau inaintea Ta in rugaciuni; iar dupa somnul noptii, sa-mi luminezi ziua fara de pacat, Hristoase Doamne, si ma mantuieste.

Rugaciunea a treia, a Sfantului Macarie cel Mare:

Sculandu-ma din somn, catre Tine, Stapane, Iubitorule de oameni, scap si spre lucrurile Tale ma nevoiesc. Ma rog Tie, ajuta-mi cu milostivirea Ta in toata vremea si in tot lucrul. Izbaveste-ma de toate lucrurile lumesti cele rele si de sporirea diavoleasca izbaveste-ma si ma du intru imparatia Ta cea vesnica. Ca Tu esti Facatorul meu si Purtatorul de grija si Datatorul a tot binele si in Tine este toata nadejdea mea si Tie slava inalt, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a patra, a Sfantului Macarie cel Mare:

Doamne, Cel ce cu multa bunatatea Ta si cu indurarile Tale cele mari mi-ai dat mie, robului Tau, de am trecut timpul noptii acesteia fara ispita de toata rautatea pizmasului, Tu Insuti Stapane, Facatorule a toate cate sunt, invredniceste-ma cu adevarata lumina Ta, ca sa fac voia Ta cu inima luminata, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a cincea:

Doamne, Dumnezeule, Atottiitorule, Care primesti de la puterile Tale cele ceresti cantarea Sfintei Treimi, primeste si de la noi, nevrednicii robii Tai, cantarea Sfintei Treimi si ne daruieste ca, in toti anii vietii noastre si in tot ceasul, Tie slava sa-Ti inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a sasea:
Doamne Atottiitorule, Dumnezeul puterilor si a tuturor trupurile, Care intre cele de sus locuiesti si spre cele de jos privesti; Cel ce ispitesti inimile si rarunchii si tainele oamenilor le stii cu adevarat; Lumina fara de inceput si pururea fiitoare, in care nu este mutare sau umbra de schimbare; Insuti, Imparate fara de moarte, primeste rugaciunile noastre pe care le aducem Tie din gurile noastre cele necurate, in aceast ceas al noptii, indraznind pentru multimea milelor Tale. Lasa noua greselile ce am gresit inaintea Ta, cu cuvantul, cu lucrul, din stiinta si din nestiinta. Curateste-ne pe noi de toate intinaciunile trupesti si sufletesti, facandu-ne pe noi casa cinstitului si Sfantului Tau Duh. Si ne daruieste noua cu inima veghetoare si curata sa trecem toata noaptea acestei vieti, asteptand luminata si sfanta zi a Unuia-Nascut Fiului Tau, a Domnului Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cand va veni pe pamant cu slava sa judece pe toti si sa plateasca fiecaruia dupa faptele lui. Ca sa nu fim aflati zacand si dormitand, ci priveghind si sculati in lucrarea poruncilor Lui si sa fim gata a intra in bucuria si camara slavei Lui celei dumnezeiesti, unde este glasul cel neincetat celor ce Te lauda si nespusa dulceata celor ce vad pururea frumusetea cea nespusa a slavei Tale. Ca Tu esti lumina cea adevarata, Care luminezi si sfintesti toate, si pe Tine Te lauda toata faptura in veci. Amin.

Rugaciunea a saptea:

Pe Tine Te binecuvantam, Dumnezeule preainalte si Doamne al milelor, Cel ce faci cu noi pururea lucruri mari si cu anevoie de urmat, slavite si prea minunate, care nu au numar. Cel ce ne-ai dat noua somn spre odihna neputintelor noastre si spre repaos de ostenelile trupului, multumindu-Ti ca nu ne-ai pierdut pe noi cu faradelegile noastre, ci dupa obicei Te-ai aratat iubitor de oameni si ne-ai ridicat pe noi a maneca si a slavi stapanirea Ta. Pentru aceea ne rugam bunatatii Tale celei neasemanate: lumineaza ochii gandului nostru si ridica mintea noastra din somnul cel greu al lenei si ne deschide gura noastra si o umple de laudele Tale, ca sa putem in liniste a canta, a striga si a ne marturisi pururea Tie: Dumnezeului Celui slavit in toate si de toti, Tatalui Celui fara de inceput, impreuna si Unuia-Nascut Fiului Tau, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a opta, a Sfantului Ioan Gura de Aur:

Dupa numarul ceasurilor noptii si ale zilei:

Pentru ceasurile noptii:

Doamne, nu ma lipsi pe mine de binele Tau cel ceresc. Doamne, izbaveste-ma de chinurile cele vesnice. Doamne, de am gresit fie cu mintea, fie cu gandul, sau cu cuvantul, sau cu lucrul, iarta-ma. Doamne, izbaveste-ma de toata nestiinta si uitarea, de neindraznirea si de nesimtirea cea impietrita. Doamne, izbaveste-ma de toata ispitirea. Doamne, lumineaza-mi inima pe care a intunecat-o pofta cea rea. Doamne, eu ca un om am gresit, iar Tu ca un Dumnezeu indurator, miluieste-ma, vazand neputinta sufletului meu. Doamne, trimite mila Ta in ajutorul meu, ca sa preaslavesc preasfant numele Tau. Doamne Iisuse Hristoase, scrie-ma pe mine, robul Tau, in cartea vietii si-mi daruieste sfarsit bun. Doamne Dumnezeul meu, desi n-am facut nici un bine inaintea Ta, da-mi, dupa harul Tau, sa pun inceput bun. Doamne, stropeste inima mea cu roua harului Tau. Doamne al cerului si al pamantului, pomeneste-ma pe mine, pacatosul, rusinatul si necuratul robul Tau, intru imparatia Ta. Amin.

Pentru ceasurile zilei:

Doamne, primeste-ma intru pocainta. Doamne, nu ma lasa pe mine. Doamne, nu ma duce pe mine in ispita. Doamne, da-mi cuget bun. Doamne, da-mi lacrimi si aducere aminte de moarte si umilinta. Doamne, da-mi cuget sa marturisesc toate pacatele mele. Doamne, da-mi smerenie, curatie si ascultare. Doamne, da-mi rabdare si voie nebiruita si blandete. Doamne, sadeste in mine radacina bunatatilor si frica Ta in inima mea. Doamne, invredniceste-ma sa Te iubesc cu tot sufletul si gandul meu si sa fac in toate voia Ta. Doamne, apara-ma de oamenii galcevitori, de diavoli, de patimile trupesti si de toate celelalte lucruri necuvioase. Doamne, stiu ca faci precum vrei Tu, deci sa fie si intru mine, pacatosul, voia Ta, ca binecuvantat esti in veci. Amin.

Rugaciunea a noua, catre sfantul inger, pazitorul vietii:

Ingerule cel sfant al lui Hristos, catre tine cad si ma rog, pazitorul meu cel sfant, care esti dat mie de la Sfantul Botez spre pazirea sufletului si a pacatosului meu trup. Iar eu, cu lenea mea si cu obiceiurile mele cele rele, am maniat preacurata lumina ta si te-am izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de rusine: cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osandirea, cu trufia, cu neplecarea, cu neiubirea de frati si cu tinerea de minte a raului, cu iubirea de argint, cu desfranarea, cu mania, cu scumpetea, cu mancarea cea fara de sat, cu betia, cu multa vorbire, cu gandurile cele rele si viclene, cu obiceiurile cele rele si cu aprinderea spre desfranare, avand osebita voire spre toata pofta cea trupeasca. O, rea voire a mea, pe care nici dobitoacele cele necuvantatoare nu o au! Dar cum vei putea sa cauti spre mine sau sa te apropii de mine, cel necurat? Sau cu ce ochi, ingerule al lui Hristos, vei cauta spre mine, cel ce m-am incurcat asa rau in lucrurile cele intinate? Sau cum voi putea sa-mi cer iertare pentru faptele mele cele amare, rele si viclene, in care cad in toate zilele si noptile si in tot ceasul? De aceea cad inaintea ta si ma rog, pazitorul meu cel sfant, milostiveste-te spre mine, pacatosul si-mi fii mie intr-ajutor si sprijinitor asupra pizmasului meu celui rau, cu sfintele tale rugaciuni, si imparatiei lui Dumnezeu ma fa partas, cu toti sfintii, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a zecea, catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu:

Preasfanta Stapana mea de Dumnezeu Nascatoare, cu sfintele si preaputernicele tale rugaciuni izgoneste de la mine, smeritul si ticalosul robul Tau, deznadajduirea, uitarea, necunostinta, nepurtarea de grija si toate gandurile cele intinate, cele rele si hulitoare de la ticaloasa mea inima si de la intunecata mea minte. Si stinge vapaia poftelor mele, ca sarac sunt si ticalos. Si ma izbaveste de multe rele si aduceri-aminte si naravuri, si de toate faptele cele rele ma slobozeste. Ca binecuvantata esti de toate neamurile, preacinstitul tau nume se slaveste in vecii vecilor. Amin.

Alta rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu:

Imparateasa mea prea buna si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea saracilor si ajutatoarea strainilor, bucuria celor mahniti, acoperirea celor necajiti, vezi nevoia mea, vezi necazul meu; ajuta-ma ca pe un neputincios, hraneste-ma ca pe un strain. Necazul meu il stii; dezleaga-l precum vrei, ca n-am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare grabnica, nici alta mangaietoare buna afara de tine, Maica lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor. Amin.

Apoi:

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Doamne miluieste (de 3 ori). Parinte, binecuvinteaza, si otpustul.

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.


RUGACIUNEA de SEARĂ !

Rugăciunile serii

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

                  

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

                      

Troparele de umilință

Miluiește-ne pe noi, Doamne, mi­lu­iește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugă­ciune a­du­cem Ție, ca unui Stăpân, noi păcă­toșii robii Tăi; miluiește-ne pe noi.

Slavă...,

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărăde­legile noastre, ci caută și acum ca un milos­tiv și ne izbăvește pe noi de vrăj­mașii noștri, că Tu ești Dumne­zeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum...,

Ușa mi­lostivirii deschide-o nouă, bi­necu­vân­tată Născătoare de Dum­ne­zeu, ca să nu pierim cei ce nădăj­duim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mân­tuirea neamului creștinesc.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Rugăciunea întâi, a Sfântului Macarie cel Mare, către Dumnezeu Tatăl:

Dumnezeule cel veșnic și Împărate a toată făptura, Cel ce m-ai învred­ni­cit a ajunge până în acest ceas, iartă-mi păca­tele ce am făcut în a­ceastă zi, cu fapta, cu cuvântul și cu gândul; și cu­ră­țește, Doam­­ne, sme­ritul meu suflet de toată în­tină­ciu­nea trupului și a su­fletului. Și-mi dă, Doamne, în aceas­tă noapte, a trece som­­­nul în pa­ce ca, scu­lându-mă din ticălosul meu așternut, bine să plac Prea­sfântului Tău nume în toate zi­lele vieții mele și să calc pe vrăjmașii cei ce se lup­tă cu mine, pe cei tru­pești și pe cei fără de trup. Și mă izbă­vește, Doamne, de gândurile cele deșarte, care mă în­ti­nează, și de pof­tele cele rele. Că a Ta este împă­răția, puterea și slava, a Ta­tălui și a Fiului și a Sfân­­­tului Duh, acum și pu­rurea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua, a Sfântului Antioh, către Domnul nostru Iisus Hristos:

Atotțiitorule, Cuvinte al Tatălui, În­suți fiind desăvârșit, Iisuse Hris­toase, pentru multă milostivirea Ta, nu Te dez­lipi de mine, robul Tău, ci odih­nește întru mine pururea, Iisuse, Cel ce ești Păstor bun al oilor Tale. Nu mă da is­pitei șarpelui, nici nu mă lăsa în pofta satanei, că sămânța stricăciunii este întru mine. Tu, Doam­­ne Dum­ne­zeule, Cel Căruia ne în­chi­­­năm, Îm­pă­rate Sfinte, Iisuse Hristoase, pă­zește-mă în timpul somnului cu lumina cea ne­întunecată, cu Duhul Tău cel Sfânt, cu Care ai sfințit pe ucenicii Tăi. Dă-mi, Doamne, și mie, nevrednicului robului Tău, mântuirea Ta în așternutul meu. Lu­­mi­nează mintea mea cu lumina în­țele­gerii Sfintei Tale Evanghelii, su­fletul meu cu dra­gos­tea Crucii Tale, inima mea cu curăția cuvintelor Tale, trupul meu cu pa­tima Ta cea nebi­ruită, cugetul meu cu smerenia Ta îl păzește și mă ri­dică la vre­me cuviincioasă spre a Ta slăvire, că prea­slăvit ești cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Prea­­sfântul Duh în veci. Amin.

Rugăciunea a treia, către Sfântul Duh:

Doamne, Împărate Ceresc, Mân­gâ­ie­­­to­rule, Duhule adevărate, milosti­vește-Te spre mine, păcătosul ro­bul Tău, și mă miluiește și-mi iartă mie, ne­vrednicu­lui, toate câte am greșit Ție astăzi ca un om, și nu numai ca un om, ci și mai rău decât necuvân­tătoarele, păcatele mele cele de voie și cele fără de voie, cele ști­ute și cele ne­știute, care sunt din tinerețe și din obiceiul cel rău și care sunt din voia cea slobodă și din lene; ori de m-am jurat cu numele Tău, ori de L-am hulit în gândul meu, sau pe cineva am ocărât, sau pe cineva am clevetit în mânia mea, sau am mâhnit, sau de ceva m-am mâniat, sau am min­țit, sau fără de vreme am dormit, sau vreun sărac a venit la mine și nu l-am so­cotit, sau pe fratele meu l-am mâh­nit, sau m-am sfădit, sau pe cineva am osândit, sau m-am mărit, sau m-am tru­fit, sau m-am mâniat, sau, stând la rugăciune, mintea mea s-a îngrijit de vicleniile acestei lumi, sau răzvră­tire am cugetat, sau prea m-am sătu­rat, sau m-am îmbătat, sau nebunește am râs, sau ceva rău am cugetat, sau frumusețe străină am văzut și cu dânsa mi-am rănit inima, sau ce nu se cu­vine am grăit, sau de păcatul fratelui meu am râs, iar pă­catele mele sunt ne­numărate, sau de ru­găciune nu m-am îngrijit, sau altceva rău am făcut și nu-mi aduc aminte; că acestea toate și mai mari decât acestea am făcut. Milu­iește-mă, Stăpâne și Făcătorul meu, pe mine leneșul și nevrednicul robul Tău, și mă ușurează, și mă slobozește și mă iartă, ca un bun și de oameni iubitor. Ca în pace să mă culc și să dorm eu, păcă­tosul și necuratul și ticălosul, și să mă închin și să cânt și să prea­slă­vesc prea­cinstitul Tău nu­me, împreună cu al Tatălui și cu al Unuia-Născut Fi­ului Lui, acum și pururea și în vecii ve­cilor. Amin.

Rugăciunea a patra:

Doamne, Dumnezeul nostru, orice am greșit în această zi cu cuvântul, cu fapta, și cu gândul, ca un bun și iubi­tor de oa­meni, iartă-mi. Somn cu pace și fără mâhnire dăruiește-mi. Pe îngerul Tău cel apără­tor trimite-l să mă aco­pere și să mă pă­zească de tot răul. Că Tu ești păzitorul su­fle­telor și al tru­purilor noastre și Ție slavă înăl­țăm, Ta­tălui și Fiului și Sfân­­tului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.Amin.

Rugăciunea a cincea:

Doamne, Dumnezeul nostru, în Care credem și al Cărui nume mai mult decât tot numele Îl chemăm, dă-ne no­uă ier­tare sufletului și tru­pu­lui, celor ce mer­gem spre somn; pă­zeș­te-ne de toa­tă nălu­cirea și, fără întunecată dulceață, potolește pornirea pofte­lor, stinge a­prin­derea zbur­dării trupești și ne dă în curăție a viețui cu lu­cru­rile și cu­vin­tele, ca, dobândind viață cu fapte bu­ne, să nu cădem din bi­nele Tău cel fă­gă­duit, că binecuvântat ești în veci. Amin.

Rugăciunea a șasea, către Sfânta Născătoare de Dumnezeu:

Preacurată și binecuvântată de Dum­­ne­­zeu Născătoare, Marie, Maica cea bună a Bu­nului Împărat, varsă mila Fiu­lui Tău și Dum­nezeului nostru spre pătimașul meu suflet și, cu ru­gă­ciunile tale, mă îndrep­tează spre fapte bu­ne, ca cealaltă vreme a vieții mele fără de prihană să o trec și pen­tru tine raiul să dobândesc, Fecioa­ră de Dum­nezeu Năs­­cătoare, care ești una cu­rată și binecuvântată.

Rugăciunea a șaptea, către sfântul înger, păzitor al vieții noastre:

Îngerule al lui Hristos, păzitorul meu cel sfânt și acoperitorul sufle­tului și al tru­pului meu, iartă-mi toate câte am gre­­șit în ziua de astăzi, și de toată vi­clenia vrăjma­șului meu celui potri­v­nic mă izbăvește, ca să nu mânii cu niciun păcat pe Dumne­zeul meu; și te roagă pentru mine, păcă­tosul și ne­vred­­nicul rob, ca să mă arăți vred­nic bunătății și milei Preasfintei Trei­mi și Mai­cii Dom­­nului meu Iisus Hristos și tu­turor sfin­ților. Amin

Condacul Născătoarei de Dumnezeu:

Apărătoare Doamnă, pentru bi­ru­­­in­ță mul­țumiri, izbăvindu-ne din ne­­voi, adu­cem ție, Născătoare de Dum­­nezeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stă­pânire nebi­ruită, izbăvește-ne din toa­te nevo­ile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mi­reasă, pururea fecioară.

Fecioară, care ești pururea slă­vită, de Dum­nezeu Născătoare, Marie, Maica lui Hristos, Dumnezeul nos­tru, pri­meș­te ru­gă­ciunile noastre și le du Fiului tău și Dumnezeului nostru, ca să mântuiască și să lumineze, pentru tine, su­fletele noastre.

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub a­co­perământul tău.

De Dumnezeu Născătoare Fe­cioa­ră, nu mă trece cu vederea pe mine, păcă­tosul, cel ce am nevoie de ajutorul tău și de folosința ta, că spre tine nă­dăj­duiește su­fletul meu, și mă miluiește.

Rugăciunea Sfântului Ioanichie:

Nădejdea mea este Tatăl, scă­pa­rea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, sla­vă Ție.

Apoi:

Cuvine-se cu adevărat să te feri­cim, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită și prea nevinovată și Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de ase­mănare decât sera­fimii, ca­re fără stri­că­ciune pe Dum­nezeu Cu­vântul ai născut, pe tine, cea cu ade­vărat Năs­cătoare de Dum­nezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacu­ratei Maicii Tale, ale cuvio­șilor părin­ților noștri și ale tuturor sfinților, mântuiește-mă pe mine, păcătosul.

Rugăciunea Sfântului Ioan Damaschin: (aceasta să o zici arătând spre patul tău)

Stăpâne, Iubitorule de oameni, au doa­ră nu-mi va fi mie acest pat groa­pă? Sau încă vei mai lumina cu ziua tică­losul meu suflet? Iată, groapa îmi zace înainte și iată, moartea îmi stă înainte. De judecata Ta, Doamne, mă tem, și de chinul cel fără de sfâr­șit; iar a face rău nu mai contenesc. Pe Tine, Domnul Dumnezeul meu, puru­rea Te mânii și pe Preacurata Maica Ta și pe toate puterile cerești și pe sfântul înger, pă­zitorul meu. Și știu, Doamne, că nu sunt vrednic de iubi­rea Ta de oameni, ci vrednic sunt de toată osânda și chi­nul. Ci, rogu-Te, Doamne, mântu­iește-mă du­pă mul­ți­mea bunătății Tale, că, de vei mân­tui pe cel drept, nu-i lucru mare, iar de vei milui pe cel curat, nu-i nicio mi­nu­ne, că sunt vrednici de mila Ta, ci spre mine, păcătosul, să faci mi­nuni cu mila Ta; întru aceasta să arăți iu­birea Ta de oa­meni, ca să nu bi­ru­iască rău­tatea mea bu­nătatea și milos­ti­virea Ta cea veșnică, ci, precum vo­iești, toc­­mește pentru mine lucrul.

Apoi, cu închinăciune până la pământ, zi:

Mă închin Ție, Preasfântă Treime, Care ești o Ființă de viață făcătoare și nedes­părțită: Părinte și Fiule și Du­­hule Sfinte; cred întru Tine și Te măr­turi­sesc și Te slăvesc, Îți mulțumesc și Te laud, Te cinstesc, Te preaînalț și Te rog: miluiește-mă pe mine, ne­vredni­cul robul Tău, pentru nu­mele Tău (de trei ori).

Mă închin ție, Preasfântă Născă­toa­re de Dumnezeu, care ai arătat nouă lu­mi­na cea adevărată cu naș­terea ta, îm­pă­ră­teasa cerului și a pământului, nă­dej­dea celor fără de nădejde, aju­tă­toa­rea nepu­­tincio­șilor și împăcarea cu Dum­­nezeu a tuturor păcătoșilor. Tu mă aco­peră și mă apă­ră de toate ne­voile și împresurările sufletești și tru­pești. Și te rog să-mi fii folositoare cu prea­pu­­ter­nicele tale ru­găciuni (o închinăciune).

             

Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Năs­­­­cătoare, primește această puțină ru­­gă­ciu­ne și o du Fiului tău și Dum­ne­zeului nostru, ca să mântuiască și să lumi­neze, pen­tru tine, sufletele noas­tre (o închină­ciune).

Toate puterile cerești: Scaunele, Dom­­nii­le, Începătoriile, Stăpâniile, Pute­rile, He­ruvimii, Serafimii, Ar­hanghe­lii și În­ge­rii, ru­gați-vă lui Dum­nezeu pentru mine, păcă­tosul (o închinăciune).

Sfinte și mare Proorocule Ioane, Îna­inte­mergătorule și Botezătorule al Dom­­nu­lui, cel ce ai pătimit pentru Hristos și ai luat îndrăzneală către Stăpânul, roagă-te pentru mine, pă­că­tosul, ca să mă mântuiesc cu rugă­­­ciunile tale (o închinăciune).

Sfinților ai lui Dumnezeu: apos­to­­­lilor, proorocilor, mucenicilor, arhi­e­rei­lor, postitorilor, temătorilor de Dum­­ne­zeu, drepți­lor, locuitorilor în pustie, călugărilor, pa­triarhilor și toți sfinții care ați pătimit pen­tru Hristos și ați câștigat îndrăzneală către Stăpânul, rugați-vă pentru mine, pă­că­tosul, ca să mă mântuiesc cu rugăciunile voastre (o închinăciune).

Sfinte Ioane Gură de Aur, cu Va­sile cel Mare, cu Grigorie, de Dum­nezeu cu­vântătorul, și cu făcătorul de minuni Ni­colae, cu toți sfinții în­cepători ai pre­oției, ajutați-mi și mi­luiți-mă cu rugă­ciunile și ajutorul vostru (o închinăciune).

Toate sfintele femei: mironosițe, mu­­­­ce­­nițe, temătoare de Dumnezeu și fecioa­re, care ați slujit Mân­tui­to­rului Hristos cum se cuvine, ru­gați pe Dum­­nezeu pentru mine, păcă­tosul (o în­chi­năciune).

Cea nebiruită și dumnezeiască putere a cinstitei și de viață făcătoarei Cruci a Dom­nu­lui, nu mă lăsa pe mine pă­cătosul, ci mă apără de toata ispita cea trupească și sufletească (o închinăciune).

Preacurată Stăpână, de Dum­ne­zeu Năs­­­­că­toare, nădejdea tuturor crești­ni­lor, pen­tru că altă îndrăzneală și nă­dejde nu am, fără numai pe tine, ceea ce ești cu totul nevinovată, Stă­pâna mea și Doam­nă, de Dumne­zeu Născătoare, Mai­ca lui Hristos Dum­nezeului meu, pentru aceea mă rog: mi­luiește-mă și mă izbăvește de toate rău­tățile mele și roagă pe Milostivul tău Fiu și Dum­nezeul meu ca să mi­luiască tică­losul meu suflet și să mă izbăvească de veșnicele chinuri și să mă învredni­cească împărăției Sale (o închinăciune).

Sfinte îngere, păzitorul meu, aco­peră-mă cu aripile bunătății tale și iz­gonește de la mine toată lucrarea cea rea a diavolului și roagă pe Dum­nezeu pentru mine, păcătosul.

Și apoi, vrând să te așezi pe așternut, zi acestea:

Luminează ochii mei, Hristoase Dum­­­­ne­zeule, ca nu cândva să adorm întru moar­te, ca nu cândva să zică vrăj­mașul meu: întăritu-m-am asu­pra lui.

Slavă...,

Sprijinitor sufletului meu fii, Dum­­­ne­zeule, că umblu prin mijlocul a multe curse; izbăvește-mă de dânsele și mă mân­­tuiește, Bunule, ca un iubitor de oameni.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Preaslăvită Maică a lui Dum­ne­zeu, care ești mai sfântă decât sfinții în­geri, neîn­cetat te cântăm cu inima și cu gura, mărturisind că tu ești de Dum­­­nezeu Năs­cătoare, căci cu ade­vă­­rat ne-ai născut nouă pe Dumnezeu în­tru­pat și te rogi ne­încetat pentru su­fletele noastre.

Apoi, sărutând Sfânta Cruce (sau o icoană), faci semnul acesteia peste locul unde te vei odihni, zicând:

Rugăciunea cinstitei Cruci:

Să învie Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui și să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară cum piere fumul; cum se topește ceara de fața focului, așa să piară dia­volii de la fața celor ce iu­besc pe Dum­­nezeu și se însemnează cu semnul Crucii și zic cu veselie: Bucură-te, prea­cins­tită și de viață făcătoare Cru­cea Dom­nului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Dom­nului nostru Iisus Hristos, și S-a pogorât la iad și a călcat puterea diavolului și te-a dăruit nouă pe tine, cinstită Crucea Sa, spre alungarea a tot piz­mașul. O, preacinstită și de via­ță fă­că­toare Crucea Dom­nului, ajută-mi cu Sfânta Doamnă Fe­cioa­ră, Năs­că­toa­re de Dumnezeu, și cu toți sfinții în veci. Amin.
Apoi, făcându-ți semnul crucii și cu ru­gă­ciunea în minte adormind, gândește-te la ziua judecății, cum vei sta înaintea lui Dumnezeu.

PREDICA PĂRINTELUI CLEOPA , ÎN DUMINICA ÎNTÂI DE POST !

Predica la Duminica Ortodoxiei !

                       Parintele Ilie Cleopa!

               

                      

                                

Predica la Duminica Ortodoxiei - Parintele Ilie Cleopa

Biserica lui Hristos dreptmaritoare praznuieste astazi un mare asezamint apostolesc si sobornicesc, anume cultul sfintelor icoane. Acesta s-a asezat prin hotarirea Sfintului si marelui Sinod Ecumenic al saptelea de la Niceea din anul 787, la care au luat parte trei sute saizeci si sapte de Sfinti Parinti si o suta  treizeci si sase de arhimandriti si stareti de manastiri. Sinodul a fost condus din partea Bisericii Ortodoxe de Rasarit de Sfintul Tarasie patriarhul Constantinopolului. Din partea Bisericii de Apus a fost Petru, arhiepiscopul Romei, insotit de Petru, prezbiter si egumen al manastirii Sfintul Sava din Roma, din partea papei Adrian.

Toti acesti Sfinti Parinti au hotarit cinstirea Sfintelor Icoane si au dat anatema pe toti ereticii luptatori de icoane, de la care multi sfinti au suferit mari prigoane si moarte timp de aproape doua secole, de la Leon Isaurul, primul luptator impotriva sfintelor icoane si pina la Teofil cel de pe urma. Dupa moartea lui Teofil, prin rivna imparatesei Teodora si a Sfintilor Parinti s-a stabilit din nou dreapta credinta si cinstirea Sfintelor Icoane, cum a fost si pe vremea Mintuitorului si a Sfintilor Apostoli, caci Iisus Hristos prin minune nefacuta de miini, a zugravit chipul fetei Sale pe marama si l-a trimis lui Avgar, regele Edesei (Combaterea sectelor, Chisinau, 1929, p. 510-532). Dupa traditia apostolica, Sfintul Apostol si Evanghelist Luca, fiind mare pictor, a zugravit chipul Maicii Domnului cu Pruncul Iisus in brate pe cind era ea in viata.

Acest mare adevar il adevereste si Sfintul Sinod al 7-lea ecumenic, zicind: "Noi pastram predaniile Bisericii, intaririle inscris sau in nescris. Una din ele porunceste a face noi inchipuiri de icoane pictate, fiindca aceasta in unirea cu istoria Evangheliei slujeste spre adeverirea ca Dumnezeu Cuvintul adevarat, si nu dupa nalucire, s-a facut om, si este spre folosul nostru. Pe temeiul acesta, noi, mergind pe calea imparateasca si urmind invatatura dumnezeiestilor Sfintilor Parintilor nostri si predaniile Bisericii Ecumenice, caci stim ca in ea locuieste Duhul Sfint, cu toata staruinta si luarea aminte hotarim ca Sfintele Icoane sa se puna inainte la fel cu inchipuirea cinstitei si de viata facatoarei Cruci, fie ele facute din vopsele sau cu mozaic sau din oricare material. Numai sa fie facute in chip cuviincios" (Ibidem, p. 532-533).

Sfintul Ioan Damaschin, care a suferit mult pentru Sfintele Icoane, scrie despre ele: "In orice lucru este bine de cunoscut ce este in el adevarat sau mincinos si care este scopul lui, bun sau rau". Tot asa, cind este vorba despre Sfintele Icoane trebuie de cercetat daca ele sunt adevarate si pentru care scop sunt facute. Daca ele sunt adevarate si slujesc spre slava lui Dumnezeu si a Sfintilor Lui, spre a indemna la fapte bune, spre indreptarea fara de prihana si spre mintuirea sufletelor, apoi noi trebuie sa le primim si sa le cinstim, insa nu in alt fel, decit ca pe inchipuiri, ca pilde, ca exemple, ca pe niste carti pentru oameni, ca pe monumente (Ibidem, p. 537).

Fiindca nu toti stiu a citi si nu pot sa se indeletniceasca cu citirea, Parintii au judecat ca toate faptele lui Hristos vrednice de marire sa le inchipuiasca pe icoane care ar sluji la scurte amintiri. De multe ori se intimpla ca noi nu gindim la patimile Mintuitorului, dar indata ce vedem icoana rastignirii lui Hristos ne aducem aminte de mintuitoarele Lui patimi, cadem si ne inchinam, nu materialului, ci Celui ce este inchipuit, asemenea cum ne inchinam, nu materialului din care este facuta Evanghelia sau Crucea, ci la aceea ce se inchipuieste prin ele, adica la puterea Duhului Sfint ce izvoraste din ele.

Noi nu ne inchinam materialului din care sunt facute icoanele. Daca inaintea noastra se afla icoana Domnului, noi ne rugam, zicind: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajuta-ne si ne mintuieste!" Iar daca suntem inaintea icoanei Maicii Domnului: "Fii aparatoarea noastra inaintea Fiului Tau, adevaratul nostru Dumnezeu spre mintuirea sufletelor noastre!" Iar daca este icoana mucenicului, de pilda Stefan, noi zicem: "Sfinte Mare Mucenic Stefane, care ti-ai varsat singele pentru Hristos si ai indraznit catre Dumnezeu, ca intiiul mucenic, fii aparatorul nostru!" Asa ne adresam si catre oricare alt sfint. Iata incotro trimitem noi rugaciunile noastre prin ajutorul Sfintelor Icoane.

Cind imparatul iconomah, aidoma sectantilor nostri, afirma pe nedrept ca la cele sase Sinoade Ecumenice n-ar fi fost icoane si ca despre dinsele nu s-a vorbit, atunci papa Grigorie ii scria; "Imparate, vezi ca nimic nu s-a spus nici de piine, nici de apa, nici nu s-a spus ca se cuvine a minca sau bea. Insa tu stii, dupa traditie, ca acest lucru este necesar pentru intemeierea vietii. Asa si despre icoane era cunoscut din Traditie. Insisi arhiereii aduceau icoane la Sinod si nici un om iubitor de Hristos nu porneste la drum si nu-si face calatoria fara de icoane. Asa fac oamenii lucratori de fapte bune si placutii lui Dumnezeu".

Leonte de Neapole, combatind pe iudeii care invinuiau pe crestini pentru cinstirea icoanelor le raspunde: "Ne inchinam fetelor de pe icoane si inchipuirilor sfintilor, nu ca lui Dumnezeu. Pentru ca daca ne-am inchina lemnului icoanei ca lui Dumnezeu atunci ne-am inchina la orice lemn. Si de s-ar fi sters fata de pe vreo icoana noi am da-o pe foc, cum facem aceasta de multe ori. Noi crestinii, sarutind cu buzele trupesti chipul lui Hristos, al apostolului sau al mucenicului, cu sufletul si cu gindul nostru sarutam pe Hristos si pe sfintii Lui".

Sfintul Grigorie de Nyssa vorbeste despre inchipuirea aducerii lui Isaac ca jertfa de catre Avraam, icoana spre care cind cauta, varsa din ochii lui lacrimi de umilinta. El mai vorbeste si despre icoana Sfintului si Marelui Mucenic Teodor Tiron si despre icoana lui Hristos. Iar Sfintul Ambrozie de Milan, vorbind despre vedeniile care le-a avut inaintea descoperirii moastelor Sfintilor Mucenici Ghervasie si Protasie, marturisea ca i s-a aratat lui Apostolul Pavel, asa cum este inchipuit pe icoana (Scrisoarea 35). Sfintul Atanasie cel Mare scrie, despre cinstirea Sfintelor Icoane: "Noi credinciosii ne inchinam la icoane, nu ca la Dumnezeu cum fac elinii. Nu! Ci noi aratam buna inchinare si iubire catre acea fata care este inchipuita pe icoane. Pentru aceasta noi, de multe ori cind chipul de pe dinsa se sterge, o ardem ca pe un lucru fara de folos".

Dupa cum Iacob, inainte de sfirsitul sau, s-a inchinat deasupra toiagului lui Iosif si prin aceasta a cinstit, nu toiagul, ci pe cel ce il tinea, asa si noi credinciosii ne inchinam si sarutam icoanele, nu pentru altceva, decit ca le sarutam ca pe copiii si pe parintii nostri, ca sa le aratam prin aceasta dragostea noastra sufleteasca; dupa cum si iudeii se inchinau Tablelor Legii si celor doi heruvimi turnati din aur, cinstind prin inchinare nu piatra si aurul, ci pe Insusi Dumnezeu care a poruncit sa li se faca acestea.

Marturii despre Sfintele Icoane se afla inca mai din vechime. Asa Sfintul Metodie de Patara, care a trait prin veacul al III-lea, scrie: "Inchipuirea ingerilor lui Dumnezeu, care se face din aur, ale incepatoriilor si ale stapiniilor, noi le facem intru cinstirea si slava lui Dumnezeu". Despre icoane scriu si Clement al Alexandriei si Tertulian, care au trait in secolele II-III.

Sfinta Traditie vorbeste si despre chipul cel nefacut de mina daruit de Mintuitorul lui Avgar, regele Edesei. Despre acest chip nefacut de mina omeneasca scrie istoricul bisericesc Eusebiu, care a trait prin secolul III-IV.

In sfirsit, insusi pamintul vorbeste impotriva sectarilor luptatori contra icoanelor, caci si acum se descopera icoane, cruci si simboluri crestine la sapaturile ce se fac in catacombele din Roma, adica in pesterile unde primii crestini se ascundeau din cauza persecutiilor pagine si savirseau acolo slujbe dumnezeiesti si inmormintari ale sfintilor mucenici. Am vizitat catacombele Romei in toamna anului 1977 si am vazut acolo cele mai vechi icoane ale Mintuitorului si imagini ale Sfintei Cruci. Din icoanele cele mai vechi aflate de invatatii arheologi in catacombele Romei subterane, mai importante sunt: Icoana Mintuitorului din catacomba Sfintului Calist si Cina cea de taina de la sfirsitul secolului al II-lea, Inchinarea Magilor, Minunea prefacerii apei in vin, Vindecarea orbului din nastere si altele, aflate tot in catacomba Sfintului Calist. In catacombele Domitillei si Priscilei s-au aflat icoanele Sfintei Familii, a Bunei-Vestiri, a Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, a Patriarhilor si Proorocilor din Vechiul Testament si a unor Mucenici din Noul Testament, ce se atribuie tot sfirsitului veacului al II-lea si inceputul celui de al III-lea. Dar cea mai veche icoana pe care invatatii arheologi o atribuie veacului I al crestinismului este chipul Maicii Domnului care tine in brate pe Pruncul Cel mai inainte de veci, cu o stea deasupra icoanei.

Toate aceste reprezentari, care s-au aflat in catacombele si in sapaturile bisericilor vechi de sub pamint, cu o evidenta indiscutabila, ne impun sa primim si sa credem ca au fost cinstite Sfintele Icoane din cele mai vechi timpuri ale crestinismului. Astfel, in apararea Sfintelor Icoane ne vorbeste Sfinta Scriptura, Sfinta Traditie si insusi pamintul care ne-a pastrat din primele veacuri ale crestinismului multe din ele. In apararea lor ne vorbesc si mintea si inima noastra.

Iubiti credinciosi,

Pina aici am adus atitea marturii din Sfinta Scriptura, din Sfinta Traditie, de la Sfintii Parinti si din Istoria Bisericii Crestine despre cinstirea Sfintelor Icoane. Acum vom arata ce este icoana si ce este idolul. Va rog sa tineti minte ca "icoana este inchipuirea adevaratului Dumnezeu, care intr-adevar exista. Iar idolul, sau chipul cioplit este inchipuirea dumnezeilor mincinosi si nascociti de mintea oamenilor care intr-adevar nu exista". De aceea se si spune ca idolul nimic nu este in lume (I Corinteni 8, 4). Deosebirea intre idoli si icoana este ca deosebirea intre zi si noapte, intre lumina si intuneric. Ce insotire, zice marele Apostol Pavel, este intre Biserica lui Dumnezeu si idoli? (II Corinteni 6, 15-16).

Prin ce se arata cinstirea Sfintelor Icoane? Cinstirea Sfintelor Icoane, dupa cum invata Sfintul si Marele Sinod al 7-lea Ecumenic, se arata prin aceea ca noi nu consideram icoana ca Dumnezeu, ci numai ca reprezentare (fotografie, portret) si, cinstind icoana, nu ne inchinam lemnelor sau vopselelor, ci Celui care este inchipuit pe icoana, adica lui Dumnezeu, sfintilor ingeri, Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si sfintilor care sunt prieteni ai lui Dumnezeu. Oare noi nu cinstim cu deosebita atentie chipul patriarhului nostru? Si vazind portretul lui nu ne aflam ca si cum l-am vedea pe el? Dar daca vedem in icoana chipul lui Dumnezeu, nu trebuie sa-L cinstim?

Dar prin ce se manifesta inchinarea la idoli? Inchinarea la idoli se manifesta prin aceea ca oamenii considerau chipurile cioplite drept dumnezei. Auzi ce zice dumnezeiasca Scriptura: S-au abatut curind din calea care am poruncit lor si au facut vitel si s-au inchinat lui si au jertfit lui si au zis: Iata, Israele, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului (Iesire 32, 8; III Regi 12, 28-30). Astfel, trebuie sa intelegem ca deosebirea intre cinstirea Sfintelor Icoane si inchinarea la idoli este ca intre lumina si intuneric si dupa cum omul orb nu deosebeste lumina de intuneric si pentru dinsul totul este intuneric, asa si omul neintelept si ratacit, nu deosebeste icoanele de idoli, pentru dinsul orice inchipuire este idol, macar de ar fi acel portret chipul tatalui sau.

Insusi cuvintul lui Dumnezeu ne porunceste sa deosebim cele sfinte si cele curate de cele nesfinte si necurate (Levitic 10, 9-10).

Dar care este folosul duhovnicesc al cinstirii Sfintelor Icoane si pentru ce ne trebuie Sfintele Icoane? Sfintele Icoane ne trebuie mai intii in intarirea credintei, a evlaviei si trezirea constiintei noastre. Al doilea, pentru amintirea faptelor marete ale lui Dumnezeu (Deuteronom 6, 7-9) si ale sfintilor Lui, ca noi, cautind la chipurile lor, sa ne indemnam a urma viata lor (Evrei 13, 7). Icoanele ne ajuta pentru exprimarea dragostei noastre catre Dumnezeu. Daca noi din dragoste purtam la noi portretele rudelor si ale oamenilor care ne sunt aproape, cu cit mai mult suntem datori sa purtam cu evlavie la noi icoanele Mintuitorului, ale Maicii Domnului, ale sfintilor lui Dumnezeu.

Apoi, Sfintele Icoane pentru oamenii fara stiinta de carte si pentru copii, sunt ca si Biblia. Ceea ce in Biblie este tiparit cu litere, aceea pe icoane este zugravit cu vopsele. De pilda, despre patimile Mintuitorului nostru Iisus Hristos nu va putea citi in Biblie cel ce nu stie carte, insa, privind la icoanele suferintelor lui Hristos, el va intelege cu mintea ce este pictat pe icoane si va simti mai multa evlavie in inima sa. Biserica lui Hristos cinta asa: "Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinta oamenilor, spre Care nu cuteaza a cauta ostile ingeresti..." Si in alt loc zice despre Maica Domnului: "Iar prin tine Preacurata, S-a aratat oamenilor Cuvintul intrupat, pe Care marindu-L cu ostirile ceresti, pe tine te fericim".

                   

Iubiti credinciosi,

Pe Dumnezeu nu-L pot vedea oamenii dupa fiinta, ca pe un duh. Dar il pot vedea in chipuri, in imagini, in vederi cunoscute. Pe Dumnezeu L-au vazut oamenii, insa numai indirect sau prin simboluri. Asa, de pilda, Dumnezeu S-a aratat lui Avraam in chipul celor trei tineri calatori (Facere 18, 1-6). L-a vazut pe Dumnezeu si patriarhul Iacob si a chemat numele locului aceluia "Vederea lui Dumnezeu" (Facere 32, 30). L-a vazut pe Dumnezeu si Moise "si a grait Dumnezeu catre Moise fata catre fata, ca si cum ar fi grait cineva cu prietenul sau" (Iesire 30, 11). Si a zis Domnul: Auziti cuvintele Mele: De va fi intre voi vreun prooroc al Domnului, in vedenii Ma voi arata lui si in somn voi grai lui. Nu este asa credincios in toata casa lui Israel ca robul Meu Moise. Gura catre gura graiesc cu el aievea si nu prin pilde si el fata Domnului vede (Numerii 12, 6-8). L-a vazut pe Dumnezeu si (Isaia 6, 1-5). Daniil, proorocul a vazut pe Dumnezeu Tatal si Fiul. A vazut pe Dumnezeu si Miheia (III Regi 22, 19). Apoi pe Domnul si Mintuitorul nostru Iisus Hristos L-au vazut ucenicii, atit in umilinta, cit si in slava, cit a trait cu dinsii pe pamint (Ioan 1, 14; 6, 36).

Apostolul Ioan, vorbind despre Iisus Hristos, asa incepe epistola I-a: Ce era din inceput, ce am vazut cu  ochii nostri, ce am privit si miinile noastre au pipait despre Cuvintul Vietii, aceea va vestim si Viata s-a aratat si o am vazut si marturisim si va vestim viata cea vesnica, care era la Tatal si s-a aratat noua (I Ioan 1, 1-3). Iar Sfinta Evanghelie zice: Si Cuvintul trup S-a facut si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a unuia Nascut din Tatal (Ioan 1, 14).

Pe Iisus Hristos L-a vazut Apostolul Pavel si dupa inaltarea la ceruri. L-a vazut pe Hristos cind Il prigonea (I Corinteni 15, 8; Fapte 9, 3-4). L-a vazut si primul mucenic Stefan, cind era ucis cu pietre si a zis: Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stind de-a dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7, 56). Pe Duhul Sfint L-au vazut poporul si Apostolii, la botezul Domnului in chip de porumbel sezind peste Dinsul Si glas din cer s-a auzit: Tu esti Fiul Meu cel iubit intru care bine am voit (Luca 3, 22). Duhul Sfint a fost vazut si in chipul limbilor de foc, la pogorirea Lui din cer (Fapte 2, 1-4). Inca in multe chipuri S-a aratat Dumnezeu si Sfintii Lui, precum in descoperirea Sfintului Evanghelist Ioan (Apocalipsa 4, 2-3; 5, 6-8).

Astfel, oamenii L-au vazut pe Dumnezeu si pot sa-L inchipuiasca pentru intarirea si invatatura lor in credinta. Deci nici un motiv nu pot avea sectantii, care zic ca nimenea nu are voie sa inchipuiasca pe Dumnezeu pe Sfintele Icoane.

Iubiti credinciosi,

Astazi este prima Duminica din Postul Mare, numita "Duminica Ortodoxiei" sau "a Sfintelor Icoane". Tocmai de aceea am vorbit pe larg despre cinstirea sau venerarea Sfintelor Icoane, intrucit in vremea nostra s-au ridicat in lume multe secte crestine care hulesc icoanele, crucea, biserica, preotii si invatatura apostolica ortodoxa, inselind pe multi fii ai Bisericii noastre, spre vesnica lor osinda.

Noi va sfatuim si va reamintim invatatura dogmatica a Bisericii. Inchinati-va cu credinta si evlavie Sfintelor Icoane si purtati-le in casa, si oriunde calatoriti, ca sa va fie de ajutor in izbavirea de primejdii, stiind ca cinstea data icoanelor se ridica la sfintii pictati pe ele. Faceti rugaciuni si acatiste in fata icoanelor, mergeti in pelerinaj la icoanele facatoare de minuni din tara si la moastele sfintilor nostri, ca veti primi usurare si mare ajutor in necazurile vietii. De asemenea, cinstiti Sfinta Cruce, pavaza credintei, si o purtati cu credinta, ca prin ea izgonim pe diavoli si linistim pe sectantii hulitori de Dumnezeu.

A trecut prima saptamina din Sfintul Post, numita si "Saptamina Mare". Ne bucuram ca bisericile iarasi s-au umplut de credinciosi, ca ati postit cu totii si ca alergati cu credinta si evlavie la Dumnezeu Mintuitorul si nadejdea noastra.

Va indemn, fratii mei, sa continuati a posti Sfintul Post si sa va rugati, sa cititi cit mai mult si sa faceti dupa putere milostenie si veti vedea cita bucurie si pace veti primi in suflet. Dar, mai ales, va indemn sa va spovediti de doua ori la duhovnici si in aceste zile, si la sfirsitul Postului Mare, iar care aveti dezlegare, sa primiti si Sfinta Impartasanie.

Crestinii evlaviosi, mamele, copiii, batrinii si bolnavii sunt datori sa se spovedeasca si sa se impartaseasca de doua ori in acest mare post. Siliti-va la Hristos. El va cheama, va asteapta si vi se daruieste in dar tuturor celor ce pazesc poruncile Lui. Nu treceti cu vederea dragostea si harul lui Hristos.

Sa-L rugam pe Fiul lui Dumnezeu sa intareasca dreapta credinta si evlavia ortodoxa, ca sa biruim cu puterea Lui si pe diavoli si pe sectantii hulitori, si pe necredinciosi, si sa traim vesnic in bucuria si iubirea lui Dumnezeu. Amin.

Predica a Arhimandritului Ilie Cleopa

Cu dragoste frateasca, Teodor Ilas.

                                                                  
                       Şi tot cu dragoste, Maria.

SFANTA EVANGHELIE DIN PRIMA Z I ,A CRACIUNULUI !

                      La Mulţi  Ani , dragii  mei !

                      Din toată inima, vă urez ,

      CRĂCIUN  FERICIT  şi Binecuvântat !

                                                            La Utrenie, 

              Sfânta  Evanghelie de la Matei !
                           (I, 18 - 24 )

Naşterea lui Iisus  Hristos a fost aşa : după ce mama Sa Maria a fost logodită cu Iosif , bărbatul ei , fiind drept şi nevoind s-o vădească , a vrut s-o lase în ascuns . Pe când însă cugeta el acestea , iată Îngerul Domnului i s - a arătat în vis , grăind : Iosife , fiul lui David , nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, căci Cel zămislit într-însa este din Duhul SFânt. Ea va naste Fiu , şi-I vei pune numele :Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcate .Iar acestea toate s-au făcut cca să se împlinească ceea ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: iată Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi-I vor pune numele Emanuil , care inseamnă Dumnezeu este cu noi .
După ce s-a desteptat din somn , Iosif a făcut aşa cum i-a poruncit Îngerul Domnului şi a luat la el pe femeia sa. 
Şi fără s-o fi cunoscut pe ea , Maria a născut pe Fiul Său cel întâi născut , Căruia I-a pus numele Iisus.  
                     
         
Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie ! Amin !

         La Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie,   

                 Sfânta Evanghelie de la Matei !
                           (II, 1 - 12 )

Dacă s-a născut Iisus în Betleemul Iudeii , în zilele lui Irod împăratul , iată magii de la răsărit au venit în Ierusalim , întrebând : unde este Împăratul iudeilor , Cel care s-a născut ? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui . 
Şi auzind Împăratul Irod  , s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el ; şi adunând pe toate căpeteniile preoţilor şi cărturarii poporului  , i-a întrebat : unde trebuie să se nască Hristos ? Iar ei i-au răspuns : în Betleemul din Iudeea , căci aşa este scris prin proorocul : şi tu , Betleeme , din pământul lui Iuda , căci din tine va ieşi Povăţuitorul , care va paşte poporul meu Israel. Atunci Irod a chemat în ascuns pe Magi şi a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi , trimiţându-i la Betleem , le-a zis : mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi , dacă-L veţi afla , să mă vestiţi şi pe mine , ca să viu şi eu să mă închin Lui. Iar ei ascultând pe împărat , au plecat şi iată Steaua , pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra , unde era Pruncul . Cînd au văzut ei Steaua , s-au bucurat cu bucurie foarte mare . Şi intrând în casă şi văzând pe PRUNC împreună cu Maria , mama Lui, s-au aruncat cu faţa la Pământ 
                 
            
şi s-au închinat Lui;apoi, deshizându-şi visteriile lor , I-au adus daruri : aur , tămâie şi smirnă . Dar , primind înştiinţare prin vis să nu se întoarcă  la Irod , pe altă cale s-au dus în Ţara lor. 
                  
                
           Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie ! 

                      Cu dragoste , Maria !