CUM SĂ POSTIM ? SFÂNTUL POST AL ADORMIRII MAICII DOMNULUI !

                1 August  - 15  August  2014
               

POSTUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI !

Postul Adormirii Maicii Domnului începe pe 31 iulie şi ţine până în ziua praznicului, 15 august. Se lasă sec în seara zilei de 31 iulie, iar când această dată cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte; de asemenea, postul se prelungeşte şi în ziua sărbătorii înseşi, dacă aceasta cade miercurea sau vinerea, făcându-se dezlegare la untdelemn, peşte şi vin. Postul Adormirii Maicii Domnului este rânduit de Biserică spre aducerea aminte de virtuţile alese ale Sfintei Fecioare şi de postul cu care ea însăşi, după tradiţie, s-a pregătit pentru trecerea la cele veşnice. Ca vechime, este cel mai nou dintre cele patru posturi de durată (Postul Naşterii Domnului, Postul Paştilor, Postul Sfinţilor Apostoli şi Postul Adormirii Maicii Domnului). Originea lui trebuie pusă prin sec. V, când cultul Maicii Domnului s-a dezvoltat şi când sărbătoarea Adormirii ei a început să primească o mai mare importanţă.

La început însă, nici timpul din an, nici durata şi nici felul postirii nu erau la fel peste tot. Astfel, în părţile Antiohiei se postea o singură zi (6 august), la Constantinopol patru zile, iar la Ierusalim - opt zile. Legat de timpul postirii din an, putem afirma că unii posteau în luna august, alţii în septembrie, iar alţii nu posteau deloc, socotind că sărbătoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la viaţa pământească la cea cerească. Data şi durata postului au fost uniformizate în toată Ortodoxia abia în sec. XII, la sinodul local din Constantinopol, ţinut la 1166 sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotărât ca postul să înceapă la 1 august şi să dureze 14 sau 15 zile, până la sărbătoarea Adormirii (15 august).

Pentru credincioşii care respectă toate canoanele bisericeşti, postul Sfintei Marii este considerat la fel de sever ca postul de dinaintea Învierii Domnului. Tipicul cel Mare şi învăţătura pentru posturi din Ceaslovul Mare prescriu ajunare lunea, miercurea şi vinerea, până la Ceasul IX, adică pâna la ora 15.00, când se consumă mâncare uscată. Marţea şi joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta şi duminica se dezleagă la untdelemn şi vin. La 6 august (sărbătoarea Schimbării la faţă), în orice zi ar cădea, se face dezlegare la untdelemn, peşte şi vin. În timpul acestui post se citesc în special rugăciuni către Maica Domnului, precum cele două Paraclise ale Maicii Domnului, din Ceaslov. Biserica recomandă credincioşilor înfrânarea plăcerilor şi desfătărilor trupeşti, iar nunţile sunt interzise cu desăvârşire în această perioadă, precum şi în celelalte posturi.

Îndemn la rugăciune şi faptă bună în postul Adormirii Maicii Domnului al Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL - 2008

Postul Adormirii Maicii Domnului (1-14 august) reprezintă o perioadă de pregătire duhovnicească prin rugăciune, priveghere, post trupesc şi sufletesc pentru întâmpinarea marii sărbători închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară Maria, mijlocitoarea, ocrotitoarea şi rugătoarea noastră către Hristos-Domnul, Fiul ei.

...îndemnăm părinteşte clerul şi credincioşii de la biserici şi mănăstiri ca, în fiecare zi din această perioadă a postului, să citească Paraclisul Maicii Domnului, pentru a înmulţi astfel foloasele rugăciunii, postului şi faptelor bune, cu nădejdea în cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos: "Toate câte cereţi, când vă rugaţi, să credeţi că le veţi lua şi le veţi avea". (Marcu XI, 24).

Rugându-ne "Maicii Domnului, Bucuria tuturor celor necăjiţi", să oferim, în această perioadă de luminare duhovnicească a postului, prin rugăciune şi faptă bună, ajutor spiritual şi material, după putinţă, semenilor noştri care au nevoie de sprijinul nostru... 

terviu cu ieromonahul Petru Pruteanu: „Iisus ne-a spus cum să postim: cu bucurie şi fără de mândrie“ 28 noiembrie 2013, 08:19 de Eugenia Pogor Devino fan Salvează în arhivă download pdf print article +2 (2 voturi) cuvinte cheie: ieromonah petru pruteanu post postul craciunului regim alimentar abstinenta crestini ortodocsi stil vechi republica moldova 0 comentarii 2 share 0 inShare Aboneaza-te la newsletter Abonare Interviu cu ieromonahul Petru Pruteanu: „Iisus ne-a spus cum să postim: cu bucurie şi fără de mândrie“ Ieromonahul Petru Pruteanu recomandă să ne împărtăşim cât mai des, şi nu doar în post FOTO: Facebook Creştinii ortodocşi de stil vechi intră, astăzi, în Postul Naşterii Domnului, care va dura 40 de zile, până pe 6 ianuarie. Despre însemnătatea acestei perioade în viaţa unui credincios şi cum este corect să postim ne vorbeşte ieromonahul Petru Pruteanu, doctor în teologie ortodoxă şi preot misionar în Portugalia. Ştiri pe aceeaşi temă Interviu cu ieromonahul Savatie Baştovoi: „Moldovenii pun mare preţ pe... Începe Postul Crăciunului pe stil nou. Preot moldovean: „Dumnezeu este... Pomul de Crăciun a ajuns la Chişinău Postul Crăciunului în era consumului Începe postul Crăciunului. Ce mâncăm, când sunt dezlegări şi care sunt... Starea diabeticilor se agravează în post, avertizează nutriţioniştii... „Adevărul“: Părinte, explicaţi-ne de ce este important să ţinem post şi cum ar trebui să-l respecte corect un bun creştin. Ieromonah Petru Pruteanu: Postul înseamnă o redeplasare a accentelor şi stabilirea unei noi ordini a priorităţilor în viaţa noastră, cel puţin pentru perioade scurte de timp. Omul modern are tendinţa permanentă de a se preocupa de trup şi a uita de suflet, iar postul înseamnă diminuarea preocupărilor faţă de trup şi o mai intensă preocupare pentru cele ale sufletului. Unii percep postul doar ca pe un regim alimentar mai special, iar alţii îl consideră un fel de dietă. Biblia şi Biserica nu aprobă această abordare. Regimul alimentar este foarte important şi are, inclusiv, beneficii medicale şi curative, dar acesta nu este un scop în sine. A posti înseamnă a te înfrâna nu doar de la bucate, ci şi de la fapte urâte, de la vorbă multă, de la orice tip de distracţie şi plăcere, dând o mai mare importanţă rugăciunii, citirii Sfintei Scripturi, milosteniei şi altor fapte bune. Fără acestea din urmă, postul este lipsit de valoare şi eficienţă. Ce spune Sfânta Scriptură despre post? Este obligatoriu? Ideea de post se regăseşte de multe ori în Scriptură. Chiar şi primii oameni au primit în rai porunca postirii, iar încălcarea acesteia a avut urmări deosebit de grave pentru întreaga omenire. În Vechiul Testament, îi vedem postind pe Moise, pe Ilie, pe David şi pe alţi proroci, iar în Noul Testament, Însuşi Domnul Iisus Hristos ne dă exemplul postirii, pe care ucenicii Săi l-au urmat. În capitolul al şaselea al Evangheliei după Matei, Iisus ne spune şi cum să postim: cu bucurie şi fără mândrie. Nimeni din cei care postesc nu are dreptul să-i osândească pe cei care nu postesc, mai ales că nu ştim exact cauzele nepostirii fratelui nostru. Dar, în acelaşi timp, este deosebit de important ca, pe lângă posturile facultative şi personale pe care fiecare şi le poate rândui în viaţă (cu binecuvântarea duhovnicului său), toţi cei care sunt membri ai Bisericii lui Hristos (prin botez) să încerce din răsputeri să se solidarizeze în această comună lucrare duhovnicească şi să ţină, în special, posturile rânduite de Biserică: Postul Mare, Postul Naşterii Domnului, Postul Adormirii Maicii Domnului şi Postul Sfinţilor Apostoli plus zilele de miercuri şi vineri de peste an. Prin ce se deosebeşte Postul Crăciunului de celelalte? Postul Naşterii Domnului sau „al Crăciunului“ se ţine timp de 40 de zile înainte de marele praznic al Naşterii Domnului. El ne aduce aminte de postul ţinut de drepţii şi prorocii Vechiului Testament, care aşteptau venirea lui Mesia, dar ne pregăteşte şi pe noi pentru o trăire spirituală mai intensă a acestui eveniment. Ţinând cont şi de perioada rece a anului, şi de faptul că suntem în aşteptarea unui moment de bucurie, Tipicul bisericesc a rânduit ca acest post să fie mai puţin aspru, în special, pentru oamenii din lume (căci în mănăstiri este, totuşi, mai aspru). Nu este interzisă mâncarea cu ulei, decât miercurea şi vinerea (la dorinţă), iar dezlegări la peşte avem în toate sâmbetele şi duminicile din post, dar şi în zilele de sărbătoare (cum ar fi: Intrarea Maicii Domnului în Templu, pomenirea Sf. Andrei, a Sf. Nicolae, a Sf. Spiridon ş.a.). Deci este un post mai uşor din punct de vedere alimentar, dar care îşi atinge scopul dacă este completat cu o lucrare duhovnicească adecvată. Ce le-aţi spune celor care se tem că se pot îmbolnăvi din cauza unui regim alimentar restrictiv? Le spun să nu se teamă şi să încerce să postească. Nu trebuie să ne speriem de primele ameţeli care vin la începutul postului, căci acestea sunt o ispită de la cel rău, care se teme de post, dar şi o lipsă de obişnuinţă a organismului. În acelaşi timp, trebuie să avem o abordare echilibrată a postului alimentar. Copiii, femeile însărcinate şi cele care alăptează, oamenii care suferă de anumite maladii sau care lucrează în condiţii deosebit de grele pot fi scutiţi, parţial sau total, de post, încercând să se abţină, cel puţin, de la consumul de carne. Dar ar fi bine ca acest lucru să-l hotărască împreună cu preotul, nu după propria pricepere. Să ţinem minte: Dumnezeu şi Biserica nu vor să ucidă trupul omului, ci patimile lui! Dacă, de exemplu, suntem împătimiţi după carne şi încercăm în post s-o înlocuim cu salamul de soia, înseamnă că nu am biruit patima, ci ne-am făcut doar făţarnici. Eşti bolnav şi nu poţi posti după toată regula? Renunţă măcar la ceea ce-ţi place cel mai mult! Cum să mâncăm în ospeţie, la zile de naştere sau la evenimente mondene ca să nu fim luaţi în râs de necredincioşi? În primul rând, în post trebuie evitate petrecerile. Societatea occidentală i-a îmbolnăvit şi pe moldoveni cu virusul zilelor de naştere sau petrecerilor cu treabă şi fără treabă, dar un creştin care la botez „s-a lepădat de satana şi s-a unit cu Hristos“ ar trebui să fie mai atent la situaţiile care-i apar în viaţă şi cum ar trebui să se comporte în fiecare dintre ele. Dacă eu ţin un post particular şi merg la cineva în ospeţie care nu ştie şi nici nu trebuie să ştie despre postul meu, atunci eu mănânc tot ce mi se pune înainte. Dar dacă cel care mă invită este creştin ortodox şi ştie că este post, dar conştient îl încalcă, atunci eu nu trebuie să mă fac părtaş la încălcarea lui, ci ori mă abţin, ori nici nu merg la asemenea petreceri. Iar dacă suntem luaţi în râs, trebuie să ne bucurăm. Înseamnă că suntem pe calea cea dreaptă, căci Hristos ne-a promis că vom fi luaţi în râs şi batjocoriţi pentru numele Lui. Problema e că cei mai mulţi ortodocşi de-ai noştri sunt mai preocupaţi de ce va zice lumea decât de ce va zice Dumnezeu… Ce facem dacă partenerul de viaţă nu manifestă înţelegere faţă de abstinenţa în post? Sunt relaţiile sexuale în această perioadă un păcat mai mare decât, de exemplu, să mâncăm de dulce sau să hulim pe cineva? În primul rând, trebuie să ne lămurim cu termenii. Noţiunea de „partener“ nu este una creştină şi de multe ori înseamnă nu neapărat un soţ legitim, ci, mai degrabă, un concubin. Deci orice relaţie în afara căsătoriei este interzisă de Dumnezeu, fie că are loc în post, fie că este în afara postului şi cei doi nu se pot împărtăşi în această stare. Dar când vine vorba despre relaţiile dintre soţi, trebuie să procedăm cu multă înţelepciune, căci postul conjugal, care trebuie să însoţească postul alimentar, este mai special prin faptul că implică două persoane, nu una. Sfântul Apostol Pavel spune că postul conjugal trebuie să fie ţinut „cu buna înţelegere a amândurora“ şi „pentru o vreme“, iar dacă unul dintre soţi nu este de acord, celălalt trebuie să se smerească şi să completeze acest gol cu alte forme de postire. Ideal ar fi, însă, ca ambii soţi să încerce să postească şi din acest punct de vedere, iar dacă se mai poticnesc, nu înseamnă că aceasta este un păcat, ci mai degrabă o slăbiciune asupra căreia trebuie încă să lucreze duhovniceşte... Mulţi creştini de la noi obişnuiesc să postească doar o săptămână înainte de împărtăşanie. Cât de corectă este această practică şi cât de des ar trebui să ne împărtăşim în post? În general, împărtăşirea nu este legată de post. Un bun creştin trebuie să se împărtăşească în fiecare săptămână sau, cel puţin, o dată pe lună. Şi pentru a te împărtăşi în afara celor patru posturi de durată este suficient să posteşti miercurea şi vinerea, care şi aşa sunt zile de post. Recomandarea Bisericii de a ne împărtăşi în posturi este, de fapt, un minimum, care, în mod greşit, a fost perceput ca o regulă. Şi dacă cineva încă nu a înţeles asta sau nu este pregătit să se împărtăşească şi în afara posturilor, atunci măcar în posturi ar trebui să facă acest lucru cât mai des: în fiecare duminică sau măcar la început, la mijloc şi la sfârşit. Din păcate, nu orice parohie şi preot oferă învăţătura şi timpul necesar pentru pregătirea oamenilor către primirea Trupului şi Sângelui Domnului. Dar trăim vremuri în care trebuie să luptăm şi să căutăm acea biserică şi acel preot care ar putea să ne spovedească corect şi să ne povăţuiască spre o viaţă în care Hristos să fie prezent în permanenţă, dar nu să apară şi să dispară de trei-patru ori pe an. Aşa cum nu mâncăm de patru ori pe an, tot aşa nu este suficient să ne împărtăşim doar de patru ori pe an. Deci postul trebuie ţinut integral, iar împărtăşirea trebuie făcută cât mai des, atât în posturi, cât şi în afara lor. Vă doresc tuturor un post binecuvântat, cu multe roade duhovniceşti

Citeste mai mult: adev.ro/mwynb

Interviu cu ieromonahul Petru Pruteanu: „Iisus ne-a spus cum să postim: cu bucurie şi fără de mândrie“ 28 noiembrie 2013, 08:19 de Eugenia Pogor Devino fan Salvează în arhivă download pdf print article +2 (2 voturi) cuvinte cheie: ieromonah petru pruteanu post postul craciunului regim alimentar abstinenta crestini ortodocsi stil vechi republica moldova 0 comentarii 2 share 0 inShare Aboneaza-te la newsletter Abonare Interviu cu ieromonahul Petru Pruteanu: „Iisus ne-a spus cum să postim: cu bucurie şi fără de mândrie“ Ieromonahul Petru Pruteanu recomandă să ne împărtăşim cât mai des, şi nu doar în post FOTO: Facebook Creştinii ortodocşi de stil vechi intră, astăzi, în Postul Naşterii Domnului, care va dura 40 de zile, până pe 6 ianuarie. Despre însemnătatea acestei perioade în viaţa unui credincios şi cum este corect să postim ne vorbeşte ieromonahul Petru Pruteanu, doctor în teologie ortodoxă şi preot misionar în Portugalia. Ştiri pe aceeaşi temă Interviu cu ieromonahul Savatie Baştovoi: „Moldovenii pun mare preţ pe... Începe Postul Crăciunului pe stil nou. Preot moldovean: „Dumnezeu este... Pomul de Crăciun a ajuns la Chişinău Postul Crăciunului în era consumului Începe postul Crăciunului. Ce mâncăm, când sunt dezlegări şi care sunt... Starea diabeticilor se agravează în post, avertizează nutriţioniştii... „Adevărul“: Părinte, explicaţi-ne de ce este important să ţinem post şi cum ar trebui să-l respecte corect un bun creştin. Ieromonah Petru Pruteanu: Postul înseamnă o redeplasare a accentelor şi stabilirea unei noi ordini a priorităţilor în viaţa noastră, cel puţin pentru perioade scurte de timp. Omul modern are tendinţa permanentă de a se preocupa de trup şi a uita de suflet, iar postul înseamnă diminuarea preocupărilor faţă de trup şi o mai intensă preocupare pentru cele ale sufletului. Unii percep postul doar ca pe un regim alimentar mai special, iar alţii îl consideră un fel de dietă. Biblia şi Biserica nu aprobă această abordare. Regimul alimentar este foarte important şi are, inclusiv, beneficii medicale şi curative, dar acesta nu este un scop în sine. A posti înseamnă a te înfrâna nu doar de la bucate, ci şi de la fapte urâte, de la vorbă multă, de la orice tip de distracţie şi plăcere, dând o mai mare importanţă rugăciunii, citirii Sfintei Scripturi, milosteniei şi altor fapte bune. Fără acestea din urmă, postul este lipsit de valoare şi eficienţă. Ce spune Sfânta Scriptură despre post? Este obligatoriu? Ideea de post se regăseşte de multe ori în Scriptură. Chiar şi primii oameni au primit în rai porunca postirii, iar încălcarea acesteia a avut urmări deosebit de grave pentru întreaga omenire. În Vechiul Testament, îi vedem postind pe Moise, pe Ilie, pe David şi pe alţi proroci, iar în Noul Testament, Însuşi Domnul Iisus Hristos ne dă exemplul postirii, pe care ucenicii Săi l-au urmat. În capitolul al şaselea al Evangheliei după Matei, Iisus ne spune şi cum să postim: cu bucurie şi fără mândrie. Nimeni din cei care postesc nu are dreptul să-i osândească pe cei care nu postesc, mai ales că nu ştim exact cauzele nepostirii fratelui nostru. Dar, în acelaşi timp, este deosebit de important ca, pe lângă posturile facultative şi personale pe care fiecare şi le poate rândui în viaţă (cu binecuvântarea duhovnicului său), toţi cei care sunt membri ai Bisericii lui Hristos (prin botez) să încerce din răsputeri să se solidarizeze în această comună lucrare duhovnicească şi să ţină, în special, posturile rânduite de Biserică: Postul Mare, Postul Naşterii Domnului, Postul Adormirii Maicii Domnului şi Postul Sfinţilor Apostoli plus zilele de miercuri şi vineri de peste an. Prin ce se deosebeşte Postul Crăciunului de celelalte? Postul Naşterii Domnului sau „al Crăciunului“ se ţine timp de 40 de zile înainte de marele praznic al Naşterii Domnului. El ne aduce aminte de postul ţinut de drepţii şi prorocii Vechiului Testament, care aşteptau venirea lui Mesia, dar ne pregăteşte şi pe noi pentru o trăire spirituală mai intensă a acestui eveniment. Ţinând cont şi de perioada rece a anului, şi de faptul că suntem în aşteptarea unui moment de bucurie, Tipicul bisericesc a rânduit ca acest post să fie mai puţin aspru, în special, pentru oamenii din lume (căci în mănăstiri este, totuşi, mai aspru). Nu este interzisă mâncarea cu ulei, decât miercurea şi vinerea (la dorinţă), iar dezlegări la peşte avem în toate sâmbetele şi duminicile din post, dar şi în zilele de sărbătoare (cum ar fi: Intrarea Maicii Domnului în Templu, pomenirea Sf. Andrei, a Sf. Nicolae, a Sf. Spiridon ş.a.). Deci este un post mai uşor din punct de vedere alimentar, dar care îşi atinge scopul dacă este completat cu o lucrare duhovnicească adecvată. Ce le-aţi spune celor care se tem că se pot îmbolnăvi din cauza unui regim alimentar restrictiv? Le spun să nu se teamă şi să încerce să postească. Nu trebuie să ne speriem de primele ameţeli care vin la începutul postului, căci acestea sunt o ispită de la cel rău, care se teme de post, dar şi o lipsă de obişnuinţă a organismului. În acelaşi timp, trebuie să avem o abordare echilibrată a postului alimentar. Copiii, femeile însărcinate şi cele care alăptează, oamenii care suferă de anumite maladii sau care lucrează în condiţii deosebit de grele pot fi scutiţi, parţial sau total, de post, încercând să se abţină, cel puţin, de la consumul de carne. Dar ar fi bine ca acest lucru să-l hotărască împreună cu preotul, nu după propria pricepere. Să ţinem minte: Dumnezeu şi Biserica nu vor să ucidă trupul omului, ci patimile lui! Dacă, de exemplu, suntem împătimiţi după carne şi încercăm în post s-o înlocuim cu salamul de soia, înseamnă că nu am biruit patima, ci ne-am făcut doar făţarnici. Eşti bolnav şi nu poţi posti după toată regula? Renunţă măcar la ceea ce-ţi place cel mai mult! Cum să mâncăm în ospeţie, la zile de naştere sau la evenimente mondene ca să nu fim luaţi în râs de necredincioşi? În primul rând, în post trebuie evitate petrecerile. Societatea occidentală i-a îmbolnăvit şi pe moldoveni cu virusul zilelor de naştere sau petrecerilor cu treabă şi fără treabă, dar un creştin care la botez „s-a lepădat de satana şi s-a unit cu Hristos“ ar trebui să fie mai atent la situaţiile care-i apar în viaţă şi cum ar trebui să se comporte în fiecare dintre ele. Dacă eu ţin un post particular şi merg la cineva în ospeţie care nu ştie şi nici nu trebuie să ştie despre postul meu, atunci eu mănânc tot ce mi se pune înainte. Dar dacă cel care mă invită este creştin ortodox şi ştie că este post, dar conştient îl încalcă, atunci eu nu trebuie să mă fac părtaş la încălcarea lui, ci ori mă abţin, ori nici nu merg la asemenea petreceri. Iar dacă suntem luaţi în râs, trebuie să ne bucurăm. Înseamnă că suntem pe calea cea dreaptă, căci Hristos ne-a promis că vom fi luaţi în râs şi batjocoriţi pentru numele Lui. Problema e că cei mai mulţi ortodocşi de-ai noştri sunt mai preocupaţi de ce va zice lumea decât de ce va zice Dumnezeu… Ce facem dacă partenerul de viaţă nu manifestă înţelegere faţă de abstinenţa în post? Sunt relaţiile sexuale în această perioadă un păcat mai mare decât, de exemplu, să mâncăm de dulce sau să hulim pe cineva? În primul rând, trebuie să ne lămurim cu termenii. Noţiunea de „partener“ nu este una creştină şi de multe ori înseamnă nu neapărat un soţ legitim, ci, mai degrabă, un concubin. Deci orice relaţie în afara căsătoriei este interzisă de Dumnezeu, fie că are loc în post, fie că este în afara postului şi cei doi nu se pot împărtăşi în această stare. Dar când vine vorba despre relaţiile dintre soţi, trebuie să procedăm cu multă înţelepciune, căci postul conjugal, care trebuie să însoţească postul alimentar, este mai special prin faptul că implică două persoane, nu una. Sfântul Apostol Pavel spune că postul conjugal trebuie să fie ţinut „cu buna înţelegere a amândurora“ şi „pentru o vreme“, iar dacă unul dintre soţi nu este de acord, celălalt trebuie să se smerească şi să completeze acest gol cu alte forme de postire. Ideal ar fi, însă, ca ambii soţi să încerce să postească şi din acest punct de vedere, iar dacă se mai poticnesc, nu înseamnă că aceasta este un păcat, ci mai degrabă o slăbiciune asupra căreia trebuie încă să lucreze duhovniceşte... Mulţi creştini de la noi obişnuiesc să postească doar o săptămână înainte de împărtăşanie. Cât de corectă este această practică şi cât de des ar trebui să ne împărtăşim în post? În general, împărtăşirea nu este legată de post. Un bun creştin trebuie să se împărtăşească în fiecare săptămână sau, cel puţin, o dată pe lună. Şi pentru a te împărtăşi în afara celor patru posturi de durată este suficient să posteşti miercurea şi vinerea, care şi aşa sunt zile de post. Recomandarea Bisericii de a ne împărtăşi în posturi este, de fapt, un minimum, care, în mod greşit, a fost perceput ca o regulă. Şi dacă cineva încă nu a înţeles asta sau nu este pregătit să se împărtăşească şi în afara posturilor, atunci măcar în posturi ar trebui să facă acest lucru cât mai des: în fiecare duminică sau măcar la început, la mijloc şi la sfârşit. Din păcate, nu orice parohie şi preot oferă învăţătura şi timpul necesar pentru pregătirea oamenilor către primirea Trupului şi Sângelui Domnului. Dar trăim vremuri în care trebuie să luptăm şi să căutăm acea biserică şi acel preot care ar putea să ne spovedească corect şi să ne povăţuiască spre o viaţă în care Hristos să fie prezent în permanenţă, dar nu să apară şi să dispară de trei-patru ori pe an. Aşa cum nu mâncăm de patru ori pe an, tot aşa nu este suficient să ne împărtăşim doar de patru ori pe an. Deci postul trebuie ţinut integral, iar împărtăşirea trebuie făcută cât mai des, atât în posturi, cât şi în afara lor. Vă doresc tuturor un post binecuvântat, cu multe roade duhovniceşti!

Citeste mai mult: adev.ro/mwy

POSTUL MAICII DOMNULUI. Cum sa postim cu folos si cu discernamant? De ce avem nevoie si de paza limbii?

Publicat pe 01 Aug 2012 | Categorii: Ce este pacatul?, Cum sa tinem post?, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Ieromonah Ioan Buliga, Razboiul nevazut | | Print

Cititi si:

• INCEPE POSTUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI! Lasa-vom sec si de rautate, de cleveteala, de duh lumesc?
• Postul Maicii Domnului. CARE E TAINA NASCATOAREI DE DUMNEZEU SI A CELOR CARE II URMEAZA? Merinde duhovnicesti pe calea postului de la Parintele Sofronie
• CUVANT VIU SI LAMURITOR DESPRE SENSUL, FOLOSUL SI MASURA POSTULUI de Ieromonahul Ioan Buliga

***

Parintele Ioan Buliga despre POST SI TACERE

Despre post

“Sfintii Parinti ne spun ca pentru cei ce vor sa se mantuiasca, postul si rugaciunea sunt precum doua aripi la o pasare ce zboara. Cu rugaciunea fara infranare nu facem nimic, la fel cum nu facem nimic cu infranarea fara rugaciune,  caci fara infranare suntem cuprinsi de patimi, si rugaciunea ar fi cum am cere ceva ce nu vrem (căci fiind plini de patimi, ce altceva putem cere decat sa scapam de ele, sau ce sens ar avea sa cerem altceva?), iar fara rugaciune nu mai avem legatura cu Dumnezeu, si atunci infranarea nu mai are sens.
Ca si in alte cazuri insa, problema apare atunci cand nu stim ce inseamna rugaciunea si postul. Despre rugaciune am mai vorbit si in alte locuri, si am pus „punctul pe i”, cand am spus ca a te uita la televizor nu inseamna ca te rogi, ba se poate ca pacatuiesti smintind si pe altii. Daca este sa vorbim despre postul din zilele noastre, sigur ca majoritatea dintre noi stim invataturile clasice, si postim de carne, lapte si branza, in zilele randuite de biserica, insa sunt nevoit sa ma repet, ca o randuiala este foarte folositoare pentru incepatori, pentru a se obisnui sa posteasca, insa cu trecerea timpului trebuie sa avem o infranare permanenta, nu neaparat mancand permanent de post, ci este vorba de un control al trupului si o permanenta stare de usurare a lui pentru a-l feri de zburdarea spre pacat, pentru a-l smeri, dar si pentru a fi intr-o permanenta stare de rugaciune, deoarece atunci cand te imbuibi, nu te mai poti ruga.
Astfel, asa cum bine se stie, trebuie ca in fiecare zi sa ne infranam si sa ne ferim sa mancam mult fara niciun folos. Pentru aceasta, si efortul fizic trebuia redus, si avantajul este ca in locul efortului fizic avem timp pentru suflet. Sigur ca lucrul acesta este valabil doar pentru cei care isi fac singuri programul, si sunt dispusi sa faca aceasta. Pentru cei care au multe obligatii familiale sau de serviciu, si nu pot sa practice aceasta infranare permanenta, nu ramane decat sa se smereasca, si sa se infraneze atunci cand o sa aiba prilejul.
Spuneam de starea de usurare a trupului, pe care trebuie sa o urmarim, iar aceasta stare de usurare putem sa o avem si mancand putina carne in zilele de dulce. Sunt unii care exagereaza si nici nu vor sa se atinga de carne (nu ma refer la manastirile unde este randuiala de a nu se manca carne, ci la mirenii sau chiar calugarii, care ii judeca pe cei care mananca carne), pe cand chiar in Canoanele Sfintilor Parinti, este blestemat cel ce considera carnea a fi ceva necurat. Faptul ca este foarte sanatos sa nu mancam carne este indiscutabil, insa de aici si pana a pune carnea ca pricina pentru a spori duhovniceste este o greseala mare.
Iarasi ma repet ca regulile stricte sunt pentru incepatori, iar atunci cand vrem sa inaintam duhovniceste trebuie sa traim si sa simtim ceea ce facem, iar trairea si simtirea ne spun ca putina carne nu schimba cu nimic un om duhovnicesc. Ba mai mult, el trece peste impedimentul de a se mandri ca, vezi Doamne, de cativa ani nu s-a atins de carne, sau trece peste situatia de a privi nepotrivit pe cei care mananca carne, poate de a-i judeca uneori, sau peste neplacerea in care se afla atunci cand se afla la o masa unde se servea carne, si nu in ultimul rand, poate vedea ca duhovnicia unei persoane poate sa nu fie cu nimic afectata de gustarea de carne, insa poate fi afectata serios de judecarea si barfirea altora, de pierderea timpului fara rost, si de neintelegerea a ceea ce facem.
Postul permanent, pe care trebuie sa-l tinem, este o viata echilibrata din toate punctele de vedere, si este bine sa ne amintim ca la inceput oamenii se hraneau doar cu fructe, legume si seminte. Sigur ca astazi, dupa trecerea a catorva mii de ani, metabolismul oamenilor s-a schimbat si s-a adaptat la noile alimente, si de multe ori, cei care vor sa manance doar cum mancau oamenii de altadata, dau de un razboi puternic al organismului, care s-a obisnuit cu noul mod de viata al oamenilor. De fapt, organismul se simte foarte bine cu fructe legume si seminte, insa stresul noii societati cere mult mai multe proteine si calorii, si de aceea este aproape imposibil sa traim doar cu acestea, atata timp cat suntem si noi in goana acestei lumi.
In Biblie scrie cum tinerii din Babilon, care erau hraniti cu seminte si verdeturi, aratau mai frumosi si mai grasi la trup, decat toti tinerii care mancau din bucatele regelui (cf. Daniel 1, 12-15). Acum insa, in afara faptului ca tinerii din Babilon aveau produse foarte diverse si de calitate, specifice climei din Babilon, in timpurile noastre, in afara de stresul, poluarea, iradiatiile nucleare si alte provocari prin care trece societatea, si natura este mult mai saraca, dar si calitatea produselor este mult slabita de tehnologia si schimbarile, la care au fost supuse de catre om. Nu mai stii daca mananci ceva natural, daca este plastic sau gelatina, daca este un produs original al naturii sau o facatura a omului, care a mutat bucataria in laboratorul de chimie. Astfel, mancam produse pline cu chimicale, si aratam si noi ca niste oameni modificati, care nici nu mai sunt in stare sa inteleaga ce se petrece in jurul lor.
In conditiile acestea, ne luptam sa fim intregi la minte, si postim mancand echilibrat din ceea ce ni se pare mai sanatos. Fiecare trebuie sa-si duca viata in functie de conditiile si posibilitatile pe care le are, si nu facem reguli pentru altii, pentru ca nici nu se potrivesc. Fiecare om este un unicat intre oameni, si din punctul de vedere al alimentatiei, diferenta de la un om la altul poate fi foarte mare. De aceea, ajunge sa avem vointa de a posti si a fi mai buni, si sa nu mai mergem dupa reguli stricte, care nu se potrivesc totdeauna cu trairea fiecaruia dintre noi, cu conditiila sau cu contextul in care traim.
Pornind de la cuvantul Sfantului Apostol Pavel: „Oricine se lupta se infraneaza de la toate” (cf. 1 Corinteni 9, 25), ma gandesc ca pana si sportivii se infraneaza in perioadele premergatoare concursurilor, si atunci dupa cum spune apostolul in acelasi loc, daca ei alearga pentru o cununa stricacioasa, cu atat mai mult noi trebuie sa ne infranam, cei care dorim sa luam o cununa nestricacioasa si vesnica.
Pana la urma, tot ceea ce facem trebuie sa simtim si nu facem o nevointa oarba si fara de roade. Astfel, Sfintii Parinti ne spun sa mancam atat cat sa nu ne pierdem rugaciunea, deci atunci cand mananc nu o sa mai gandesc sa fiu neaparat satul, ci sa fiu cu gandul la lucrarea pe care o am de facut. Omul cu cat este mai patimas, cu atat are nevoie de o mai mare infranare, caci numai asa o sa poata sa-si schimbe vechile obiceiuri, iar daca dupa o perioada de lupta va tine situatia sub control, atunci asceza nu trebuie sa fie asa de mare ca la inceput; insa sa fie atent sa nu ia din nou patimile putere asupra lui.
Sfintii Parinti ne spun iarasi, ca oricat de aspru ai tine un post, si oricat de mult te-ai ruga, este zadarnic daca ii judeci si ii clevetesti pe ceilalti. Acum este destul de greu sa nu vorbesti despre cineva, insa pentru a nu cadea in judecata, este bine sa ne obisnuim sa vorbim mai mult despre lucrurile pozitive. De asemenea, luand lucrurile invers, daca nu judecam pe nimeni, ne putem mantui fara osteneala grelelor nevointe, numai ca trebuie sa intelegem ca a nu judeca implica si ascultarea de aproapele, pentru ca in momentul in care cineva are nevoie de noi, iar noi inchidem ochii, de multe ori ne scuzam in sinea noastra cu un fel de judecare a situatiei, care nu intotdeauna este corecta. Lucrurile sunt subtile, insa tocmai in aceasta consta frumusetea credintei noastre.
Pentru a castiga un lucru pretios avem nevoie si de osteneala, altfel daca ar fi la indemana oricui, acel lucru nu ar avea niciun pret“.

Despre tacere

“Din vietile Sfintilor Parinti, aflam ca tacerea era folosita pentru practicarea rugaciunii.
Astazi insa, cand rugaciunea noastra este mult mai slaba, incercam sa tinem o cale de mijloc, si sa ne punem paza gurii, (cf. Psalmii 140,3), nu numai pentru practicarea rugaciunii, dar si pentru a pacatui cat mai putin cu limba. Sfantul Apostol Iacov ne sgune ca: „Daca nu greseste cineva in cuvant, acela este barbat desavarsit”, si ca: „Limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domoleasca” (cf. Iacov 3, 2-8). Foarte mult putem gresi cu limba, mai ales atunci cand vorbim mai mult decat ne rugam, atunci cand traim departe de Dumnezeu, sau cand suntem aprinsi de manie.
De aceea, este bine ca zilnic sa ne controlam si sa incercam sa reducem pe cat posibil vorbele nefolositoare, dar si sa ne formam un control asupra noastra de a nu reactiona atunci cand suntem provocati. „Pus-am gurii mele paza, cand a stat pacatosul impotriva mea”, spune iarasi proorocul (cf Psalmii 38, 2), iar Inteleptul Solomon ne spune: „Nu raspunde nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu te asemeni si tu cu el” (cf. Pilde 26,4), si de asemenea, am vazut si gestul Mantuitorului de a nu mai raspunde nimic lui Pilat, atunci cand era de prisos acest lucru.
Vedem dar, ca sunt multe cazuri, in care este bine sa tacem. Sunt oameni pe care nu-i putem lamuri oricat de intelepti am fi; sunt oameni aprinsi de manie in fata carora trebuie sa tacem, si sunt oameni care nici nu merita sa ne intindem la vorba cu ei. Mantuitorul ne spune: „Nu aruncati margaritarele voastre in fata porcilor” (cf. Matei 7, 6). Nu trebuie sa spunem cuvinte intelepte celor care le dispretuiesc, si nici celor care nu vor sa le auda, si nici chiar celor apropiati, pe care dorim sa-i apropiem de Biserica, si care nu vor sa auda de cele sfinte. Trebuie sa asteptam momentul in care simtim ca ei ar fi dispusi sa primeasca cuvantul nostru. Sigur insa ca sunt si oameni care au nevoie de un cuvant bun si atunci incercam sa tinem o cale de mijloc, sa vorbim atat cat sa nu ne vatamam pe noi si nici pe altii, si sa avem si momente de tacere, incercand sa evitam un rau, dar si pentru a ne intelepti in rugaciune.
Putem spune ca tacerea ar fi mai mult pentru calugari, insa nu este deloc adevarat. Calugarii au fagaduit sa traiasca fara a avea lucruri personale, au fagaduit sa traiasca in curatie, si au fagaduit sa traiasca in ascultare, insa tacerea este foarte folositoare atat calugarilor, cat si oamenilor din lume. Bineinteles ca trebuie sa procedam asa cum ne lumineaza Dumnezeu, dupa situatia in care ne aflam, si sa nu facem niste reguli absurde prin care mai mult sa ne tulburam decat sa ne folosim.
Sunt multe situatii, in care daca tinem gura inclestata si putem sa ne abtinem cateva secunde, atunci putem evita un conflict sau o tulburare. Putem sa suparam pe cineva si cu o vorba nevinovata. De aceea, atunci cand ne intalnim cu cineva, salutam frumos, iar in gandul nostru putem sa ne rugam pentru persoana respectiva. Daca vom face asa, atunci vom avea mult mai multa bunatate fata de dansa, iar posibilitatea ca sa o jignim cu un cuvant este mult mai mica.
Sunt multi vorbareti in jurul nostru, si este mai bine sa ne rugam inauntrul nostru, decat sa ne implicam in ceea ce spun ei. Se spune ca, chiar daca sunt subiecte despre Dumnezeu, tot tacerea este recomandata, deoarece vorba multa tulbura sufletul omului. Şi mai mult, se tulbura omul atunci cand mai apar si contraziceri, completari sau corectari, si in loc sa mearga acasa sa se roage in liniste, este urmarit de discutia precedenta, pe care a avut-o.
Proorocul David spunea ca: „Barbatul limbut nu se va indrepta pe pamant” (cf. Psalmi 139, 11); si fiind insuflat de Duhul Sfant, spunea un lucru foarte important pentru mantuirea noastra. De aceea, trebuie sa avem mereu inaintea ochilor aceste cuvinte, sa punem paza gurii (cf. Psalmi 140, 3), sa ne ferim de galceava si de vorba multa“.

(Din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura Egumenita, 2012)

Cu dragoste,            Maria.

Interviu cu ieromonahul Petru Pruteanu: „Iisus ne-a spus cum să postim: cu bucurie şi fără de mândrie“ 28 noiembrie 2013, 08:19 de Eugenia Pogor Devino fan Salvează în arhivă download pdf print article +2 (2 voturi) cuvinte cheie: ieromonah petru pruteanu post postul craciunului regim alimentar abstinenta crestini ortodocsi stil vechi republica moldova 0 comentarii 2 share 0 inShare Aboneaza-te la newsletter Abonare Interviu cu ieromonahul Petru Pruteanu: „Iisus ne-a spus cum să postim: cu bucurie şi fără de mândrie“ Ieromonahul Petru Pruteanu recomandă să ne împărtăşim cât mai des, şi nu doar în post FOTO: Facebook Creştinii ortodocşi de stil vechi intră, astăzi, în Postul Naşterii Domnului, care va dura 40 de zile, până pe 6 ianuarie. Despre însemnătatea acestei perioade în viaţa unui credincios şi cum este corect să postim ne vorbeşte ieromonahul Petru Pruteanu, doctor în teologie ortodoxă şi preot misionar în Portugalia. Ştiri pe aceeaşi temă Interviu cu ieromonahul Savatie Baştovoi: „Moldovenii pun mare preţ pe... Începe Postul Crăciunului pe stil nou. Preot moldovean: „Dumnezeu este... Pomul de Crăciun a ajuns la Chişinău Postul Crăciunului în era consumului Începe postul Crăciunului. Ce mâncăm, când sunt dezlegări şi care sunt... Starea diabeticilor se agravează în post, avertizează nutriţioniştii... „Adevărul“: Părinte, explicaţi-ne de ce este important să ţinem post şi cum ar trebui să-l respecte corect un bun creştin. Ieromonah Petru Pruteanu: Postul înseamnă o redeplasare a accentelor şi stabilirea unei noi ordini a priorităţilor în viaţa noastră, cel puţin pentru perioade scurte de timp. Omul modern are tendinţa permanentă de a se preocupa de trup şi a uita de suflet, iar postul înseamnă diminuarea preocupărilor faţă de trup şi o mai intensă preocupare pentru cele ale sufletului. Unii percep postul doar ca pe un regim alimentar mai special, iar alţii îl consideră un fel de dietă. Biblia şi Biserica nu aprobă această abordare. Regimul alimentar este foarte important şi are, inclusiv, beneficii medicale şi curative, dar acesta nu este un scop în sine. A posti înseamnă a te înfrâna nu doar de la bucate, ci şi de la fapte urâte, de la vorbă multă, de la orice tip de distracţie şi plăcere, dând o mai mare importanţă rugăciunii, citirii Sfintei Scripturi, milosteniei şi altor fapte bune. Fără acestea din urmă, postul este lipsit de valoare şi eficienţă. Ce spune Sfânta Scriptură despre post? Este obligatoriu? Ideea de post se regăseşte de multe ori în Scriptură. Chiar şi primii oameni au primit în rai porunca postirii, iar încălcarea acesteia a avut urmări deosebit de grave pentru întreaga omenire. În Vechiul Testament, îi vedem postind pe Moise, pe Ilie, pe David şi pe alţi proroci, iar în Noul Testament, Însuşi Domnul Iisus Hristos ne dă exemplul postirii, pe care ucenicii Săi l-au urmat. În capitolul al şaselea al Evangheliei după Matei, Iisus ne spune şi cum să postim: cu bucurie şi fără mândrie. Nimeni din cei care postesc nu are dreptul să-i osândească pe cei care nu postesc, mai ales că nu ştim exact cauzele nepostirii fratelui nostru. Dar, în acelaşi timp, este deosebit de important ca, pe lângă posturile facultative şi personale pe care fiecare şi le poate rândui în viaţă (cu binecuvântarea duhovnicului său), toţi cei care sunt membri ai Bisericii lui Hristos (prin botez) să încerce din răsputeri să se solidarizeze în această comună lucrare duhovnicească şi să ţină, în special, posturile rânduite de Biserică: Postul Mare, Postul Naşterii Domnului, Postul Adormirii Maicii Domnului şi Postul Sfinţilor Apostoli plus zilele de miercuri şi vineri de peste an. Prin ce se deosebeşte Postul Crăciunului de celelalte? Postul Naşterii Domnului sau „al Crăciunului“ se ţine timp de 40 de zile înainte de marele praznic al Naşterii Domnului. El ne aduce aminte de postul ţinut de drepţii şi prorocii Vechiului Testament, care aşteptau venirea lui Mesia, dar ne pregăteşte şi pe noi pentru o trăire spirituală mai intensă a acestui eveniment. Ţinând cont şi de perioada rece a anului, şi de faptul că suntem în aşteptarea unui moment de bucurie, Tipicul bisericesc a rânduit ca acest post să fie mai puţin aspru, în special, pentru oamenii din lume (căci în mănăstiri este, totuşi, mai aspru). Nu este interzisă mâncarea cu ulei, decât miercurea şi vinerea (la dorinţă), iar dezlegări la peşte avem în toate sâmbetele şi duminicile din post, dar şi în zilele de sărbătoare (cum ar fi: Intrarea Maicii Domnului în Templu, pomenirea Sf. Andrei, a Sf. Nicolae, a Sf. Spiridon ş.a.). Deci este un post mai uşor din punct de vedere alimentar, dar care îşi atinge scopul dacă este completat cu o lucrare duhovnicească adecvată. Ce le-aţi spune celor care se tem că se pot îmbolnăvi din cauza unui regim alimentar restrictiv? Le spun să nu se teamă şi să încerce să postească. Nu trebuie să ne speriem de primele ameţeli care vin la începutul postului, căci acestea sunt o ispită de la cel rău, care se teme de post, dar şi o lipsă de obişnuinţă a organismului. În acelaşi timp, trebuie să avem o abordare echilibrată a postului alimentar. Copiii, femeile însărcinate şi cele care alăptează, oamenii care suferă de anumite maladii sau care lucrează în condiţii deosebit de grele pot fi scutiţi, parţial sau total, de post, încercând să se abţină, cel puţin, de la consumul de carne. Dar ar fi bine ca acest lucru să-l hotărască împreună cu preotul, nu după propria pricepere. Să ţinem minte: Dumnezeu şi Biserica nu vor să ucidă trupul omului, ci patimile lui! Dacă, de exemplu, suntem împătimiţi după carne şi încercăm în post s-o înlocuim cu salamul de soia, înseamnă că nu am biruit patima, ci ne-am făcut doar făţarnici. Eşti bolnav şi nu poţi posti după toată regula? Renunţă măcar la ceea ce-ţi place cel mai mult! Cum să mâncăm în ospeţie, la zile de naştere sau la evenimente mondene ca să nu fim luaţi în râs de necredincioşi? În primul rând, în post trebuie evitate petrecerile. Societatea occidentală i-a îmbolnăvit şi pe moldoveni cu virusul zilelor de naştere sau petrecerilor cu treabă şi fără treabă, dar un creştin care la botez „s-a lepădat de satana şi s-a unit cu Hristos“ ar trebui să fie mai atent la situaţiile care-i apar în viaţă şi cum ar trebui să se comporte în fiecare dintre ele. Dacă eu ţin un post particular şi merg la cineva în ospeţie care nu ştie şi nici nu trebuie să ştie despre postul meu, atunci eu mănânc tot ce mi se pune înainte. Dar dacă cel care mă invită este creştin ortodox şi ştie că este post, dar conştient îl încalcă, atunci eu nu trebuie să mă fac părtaş la încălcarea lui, ci ori mă abţin, ori nici nu merg la asemenea petreceri. Iar dacă suntem luaţi în râs, trebuie să ne bucurăm. Înseamnă că suntem pe calea cea dreaptă, căci Hristos ne-a promis că vom fi luaţi în râs şi batjocoriţi pentru numele Lui. Problema e că cei mai mulţi ortodocşi de-ai noştri sunt mai preocupaţi de ce va zice lumea decât de ce va zice Dumnezeu… Ce facem dacă partenerul de viaţă nu manifestă înţelegere faţă de abstinenţa în post? Sunt relaţiile sexuale în această perioadă un păcat mai mare decât, de exemplu, să mâncăm de dulce sau să hulim pe cineva? În primul rând, trebuie să ne lămurim cu termenii. Noţiunea de „partener“ nu este una creştină şi de multe ori înseamnă nu neapărat un soţ legitim, ci, mai degrabă, un concubin. Deci orice relaţie în afara căsătoriei este interzisă de Dumnezeu, fie că are loc în post, fie că este în afara postului şi cei doi nu se pot împărtăşi în această stare. Dar când vine vorba despre relaţiile dintre soţi, trebuie să procedăm cu multă înţelepciune, căci postul conjugal, care trebuie să însoţească postul alimentar, este mai special prin faptul că implică două persoane, nu una. Sfântul Apostol Pavel spune că postul conjugal trebuie să fie ţinut „cu buna înţelegere a amândurora“ şi „pentru o vreme“, iar dacă unul dintre soţi nu este de acord, celălalt trebuie să se smerească şi să completeze acest gol cu alte forme de postire. Ideal ar fi, însă, ca ambii soţi să încerce să postească şi din acest punct de vedere, iar dacă se mai poticnesc, nu înseamnă că aceasta este un păcat, ci mai degrabă o slăbiciune asupra căreia trebuie încă să lucreze duhovniceşte... Mulţi creştini de la noi obişnuiesc să postească doar o săptămână înainte de împărtăşanie. Cât de corectă este această practică şi cât de des ar trebui să ne împărtăşim în post? În general, împărtăşirea nu este legată de post. Un bun creştin trebuie să se împărtăşească în fiecare săptămână sau, cel puţin, o dată pe lună. Şi pentru a te împărtăşi în afara celor patru posturi de durată este suficient să posteşti miercurea şi vinerea, care şi aşa sunt zile de post. Recomandarea Bisericii de a ne împărtăşi în posturi este, de fapt, un minimum, care, în mod greşit, a fost perceput ca o regulă. Şi dacă cineva încă nu a înţeles asta sau nu este pregătit să se împărtăşească şi în afara posturilor, atunci măcar în posturi ar trebui să facă acest lucru cât mai des: în fiecare duminică sau măcar la început, la mijloc şi la sfârşit. Din păcate, nu orice parohie şi preot oferă învăţătura şi timpul necesar pentru pregătirea oamenilor către primirea Trupului şi Sângelui Domnului. Dar trăim vremuri în care trebuie să luptăm şi să căutăm acea biserică şi acel preot care ar putea să ne spovedească corect şi să ne povăţuiască spre o viaţă în care Hristos să fie prezent în permanenţă, dar nu să apară şi să dispară de trei-patru ori pe an. Aşa cum nu mâncăm de patru ori pe an, tot aşa nu este suficient să ne împărtăşim doar de patru ori pe an. Deci postul trebuie ţinut integral, iar împărtăşirea trebuie făcută cât mai des, atât în posturi, cât şi în afara lor. Vă doresc tuturor un post binecuvântat, cu multe roade duhovniceşti! Citeste mai mult: adev.ro/mwynbh