LACRIMA MAICII DOMNULUI ŞI COVORAŞUL DUMNEZEIESC !

                 Septembrie  2000 ,noapte târzie !

Eram în bucătărie, stăteam singură pe un fotoliu, când , ochii mi se închid fără voia mea şi astfel văd UN CER de noapte, şi din CER, coboară până la mine, până în faţa mea, aşezată pe UN COVORAS ţesut de mână, precum ţesea bunica mea, chiar MAICA  DOMNULUI cu PRUNCUL  IISUS în braţe.
Măicuţa  Domnului avea veşminte roşii catifelate şi strălucitoare, combinate cu albastru violet. Tot la fel, era îmbrăcat şi PRUNCUL  IISUS.
Într-un NOR alb strălucitor şi pe covoraşul înflorat, ţesut în multe nuanţe de culori, stă ca şi aşezată MAICA  DOMNULUI cu PRUNCUŢUL  IISUS în braţe.
Când a ajuns aproape de mine, covoraşul s-a retras spre dreapta şi acum era gol în faţa MAICII  DOMNULUI, iar Măicuţa strălucea în LUMINA albă. Măicuţa Domnului îmi zâmbea cald, buzele i se mişcau, iar din ochiul drept I se prelinge O LACRIMĂ  de sânge, O LACRIMĂ  roşie, care cădea pe obrazul MAICII şi se ridica la loc; şi iar aluneca şi iar se ridica .
Măicuţa Domnului plângea ,dar nu era tristă deloc. Dimpotrivă ! Era fericită, PREA  SFÂNTA  NĂSCĂTOARE  de DUMNEZEU. 
Priveam la MAICA  DOMNULUI cu PRUNCUL, priveam la covoraşul ce acum era în faţa MAICII, covoraş ce mi se părea tare cunoscut, ca fiind din cele multe covoraşe ţesute de bunica mea. 
Bunica mea după mamă, iubea mult pe MAICA DOMNULUI, şi a dăruit şi la Mănăstiri covoraşe din Lână toarsă de ea, vopsită de ea, ţesută de ea după modele făcute de mânuţa ei. DUMNEZEU  şi MĂICUŢA  DOMNULUI, să-i odihnească sufletul în ÎMPĂRĂŢIA  SA !
                          Dragii mei,
Chemaţi în ajutor pe MAICA  DOMNULUI, şi veţi cunoaşte grabnic ajutorul MAICII, pentru voi, pentru cei dragi, pentru familia voastră.
MAICA  DOMNULUI, este grabnic ajutătoare, grabnic rugătoare şi mijlocitoare ,la FIUL Ei şi DUMNEZEUL  nostru, MÂNTUITORUL sufletelor noastre !
                       Cu dragoste, Maria.