DE VORBĂ CU STELELE !

                    NOAPTE  CU  STELE  !

                           Târziu e-afară şi e noapte,
                            Dar încă se mai aud şoapte.
                           Ceru-i senin, văd stele răsărind
                          Dar oare ele, or fi şoptind?

Şi dacă da, oare ce-şi spun ,
Atunci când îşi vorbesc ?
Cuvinte n-au ,eu le-nţeleg
Şi-atunci mai tare strălucesc .

                         E-aşa frumos şi feeieric
                         Când Ceru-i plin cu stele,
                          Fac parte din sufletul meu,
                        Mă contopesc cu ele.

Şi-atunci ,când câte una moare, 
Pe mine sufletul mă doare.
Şi când coboară pe Pământ
Simt sufletul în mine frânt!

                      Cu ele-odată mor şi eu,
                      Dar şi mă nasc cu ele.
                      Ce bucurie mă cuprinde, 
                       Când noaptea e cu stele.

Noaptea, le este mamă bună,
Atât la Stele şi la LUNĂ.
E-nvăluită în mister,
Când Stelele-s sus pe Cer.

                      Privesc, privesc în Cerul lor,
                      Le văd cum strălucesc.
                      Cum îmi şoptesc cu toate-n cor,
                      Spunându-mi  somn uşor !


Dragii mei, somn uşor vă doresc şi eu vouă tuturor, pentru că la noi, în ROMÂNIA, este ora 23,40 !

                 Cu dragoste, Maria.