luni, 25 noiembrie 2013

PROOROCIA PENTRU PLANETA PĂMÂNT , ŞI PĂCATELE OMENIRII !

                                 4 Iulie  2001, ora  23, 30 !

                                        Dragii mei, 

La aşa o oră târzie, simţeam în sufletul meu că , CERUL ,mă cheamă ca să-l privesc,iar GLASUL LUI  DUMNEZEU, ca să-mi vorbească.
M-am aşezat pe un scaun, stând la balcon ,privind  CERUL  nopţii, şi iată ce am primit din CERUL  SFÂNT :

                  PĂMÂNTUL  ŞI  PĂCATELE  OMENIRII  !


Ceru-i senin, noaptea-i tăcută
Doar greierii şi broaştele mai cântă.
E-atâta de melodios
Şi cântă atâta de frumos !

                                    Luna  e plină,
                                    Frumos străluce pe CER
                                     Şi luminează efemer.
                                     Iar stelele s-au adunat în jurul ei,
                                     În strălucirea lor,
                                     Parcă-s scântei.

Şi câmpul s-a întunecat.
De eu-l privesc, s-a luminat.
Copacii dorm,
Frunzele nu-şi leagănă,
Cu-această noapte, ei se-aseamănă.

                                       Privesc şi Sfântul Cer,
                                       Ce pare că s-a-ntunecat
                                       În clipa aceasta, el s-a luminat.
                                       Cu strălucirea nopţii, el s-a îmbrăcat.

Ochii închid, 
Privesc în urmă apoi, 
Cerul îmi pare -n
O mie de culori.

                                         Dar uite-un nor alb,
                                         Ce tocmai s-a frânt.
                                          Când printre el,
                                        O stea a trecut.
                                         Şi pe pământ
                                          Ea a căzut.

Gândesc la steaua
Ce tocmai a murit.
Şi mă întreb :
De ce ? Ce-o fi păţit ?

                                         Ea a lăsat în urma ei,
                                         Nenumărate stele!
                                         Oare aşa, muri-v-or toate?
                                         Tot rând pe rând şi ele ?

Mă doare sufletul,
Când ele mor.
De aş putea, 
M-aş duce-n locul lor.

                                         Şi-aş îngriji pe toate,
                                         Şi chiar eu,
                                         Eu le-aş opri, 
                                         Din drumul, către moarte.

Căci nu se poate,
Cer  fără  de stele.
Aşa cum nu-i posibil,
A lipsi total ,
Pământul de sub ele.

                                          Pe Cer, nenumărate sunt.
                                          Privesc, mereu în jos.
                                          Cu-ale lor sclipiri, ce luminează,
                                          Acest Pământ, ce-i Sfânt !

Pământ, ce mult a îndurat, 
De-alungul, a două mii de ani.
A suferit, a fost rănit,
Şi multe trupuri,
În el, a mai primit!

                                       Trupuri ce sângele-au vărsat,
                                        Pentru acest Pământ,
                                        Cândva...bogat.
                                       Ce-acum, e-aproape searbăd, 
                                       Nu mai poate.
                                        E tare greu, 
                                        Şi plin e de păcate !
                                        Păcate, a oamenilor răi,
                                        Şi-acelora ce sunt atei.


Dar BUNUL DUMNEZEU,
Nu v-a-ndura!
Acest Pământ,
EL îl va scutura !
De tot ce-i searbăd, 
EL ,îl va curăţa.

                                          Un alt CER,
                                          Nouă ne va dărui.
                                          Şi-un SOARE nou, 
                                          Pe el va străluci.

Iar cei ,ce vor rămâne
Sub acest nou CER,
Vor fi puţini.
Căci numai ei, s-au înălţat
Cu sufletul la EL.

                                        Întoarceţi-vă  faţa, 
                                        În ceasul cel de-acum !
                                        Când încă, nu e totul scrum !
                                        Încercaţi măcar, puţin a vă ruga!
                                        Pe DUMNEZEU, a-L îmbuna.
                                         Ca FAŢA, să-ŞI întoarcă spre Pământ ,.
                                         De-acolo Sus, din Cer,
                                         Din Cerul Sfânt .

PĂMÂNTUL, începe-a fierbe, clocoteşte !
Şi multe rele îl pândeşte.
Ape, furtuni şi vijelie.
Se-apropie sfârşitul,
Acesta ,o să fie !

                                              Căci BUNUL DUMNEZEU,
                                               Tare S-a mâniat!
                                              Că oamenii pe EL,
                                              De mult ,toti L-au uitat.
                                               Şi merg dintr-un păcat,
                                               În alt păcat .

De peste două mii de ani,
Acest Pământ, ce-i Sfânt
A adunat,
Păcatele  omenirii,
Ce tare mult, l-au mai rănit.

                                                  Acest Pământ, e tare greu,
                                                   Şi nu mai poate suporta,
                                           Tot ce- a adunat, în două mii de ani.
                                                    Venit-a timpul, să fie uşurat
                                                    De grelele păcate,
                                                   Ce mult l-a "ntunecat.

Veniţi voi dară, 
Şi nu vă-mpotriviţi!
De pe acest Pământ,
N-aveţi un"să fugiţi !

                                                E mai uşor ca să vă-ntoarceţi
                                                 Cu faţa către Cer.
                                                Pe DUMNEZEU ca să-L rugaţi.
                                                Din al vostru suflet, să-ncercaţi,
                                                A vă ruga curat.
                                                Curat şi ne-ncetat.

Închideţi ochii !
Priviţi către Apus !
Şi veţi simţi în suflet,
O picătură,
Din tot, ce-a suferit IISUS !

                                                 Închideţi ochii,şi chiar încercaţi,
                                                 Cu inima ca să vedeţi,
                                                 La suferinţa Maicii Sfinte,
                                                 Când FIUL, sus pe Cruce 
                                                Ea si L-a văzut,
                                                 De mâini şi de picioare răstignit.

   Cu vorbe de ocară, 
   El a fost bătut.
  Şi -n loc de apă
 Oţet şi fiere, IISUS ,EL a băut.
De oamenii, ce-n EL 
Nu au crezut.
(iar acum, se-aude Glasul Mântuitorului ):
                                                
                                                 Dar n-aţi crezut atunci.
                                                 Cum nici acum, nu credeţi!
                                                 Şi-al vostru suflet, 
                                                  Merge pe-un alt drum!

Dar TATĂL MEU din Ceruri,
A hotărât, c-acest drum să fie drept.
Iar EU, venit-am iar,
Ca să-l îndrept!

                                               Iar Maica-MI Sfântă,
                                              Ce în dreapta -MI stă ,
                                              Priveşte-n lăcrimată 
                                               La toate câte sunt.
                                              La tot ce se întâmplă
                                               De două mii de ani, 
                                              Într-una pe Pământ.

EA plânge şi se roagă,
La BUNUL DUMNEZEU !
Aşa, MĂ rog şi EU,
Căci este ,TATĂL MEU !

                                               Şi EL trimite,pe acest Pământ
                                               Din CERURI să coboare
                                               DUHUL  CEL  PREA  SFÂNT!
                                                În suflete să intre ,
                                                Si să le întoarcă,
                                                Acum în ultim " ceas,
                                                Cu tot, ce-a mai rămas,
                                               

De-acolo Sus din Ceruri
Voi veghea, chiar EU!
Ca Lumea să-şi întoarcă,
Faţa la DUMNEZEU,
Ce este TATĂL MEU.

Şi care împreună,
SUNTEM, CA UNUL SINGUR ,
UN  SINGUR , DUMNEZEU !

                                              Ce de SUS  veghem,
                                               În jos spre pământ ,
                                              Vedem pe fiecare,
                                               Pe toate, câte sunt.

Atunci când e chemat,
Şi oamenii se roagă,
DUHUL CEL SFÂNT coboară,
Peste o LUME-ntreagă.

                                           Veniţi voi deci,
                                            Veniţi de vă rugaţi !
                                           În SFINTELE LĂCAŞE,
                                           Veniţi şi-ngenuncheaţi !

Priviţi cu sufletul,
Spre MARELE şi SFÂNT ALTAR,
Aici, ÎL veţi găsi pe DUMNEZEU !
Aici, în dreapta LUI,voi fi şi EU !
  
                                           Pe voi, am să vă-nvăţ 
                                           Din nou să vă rugaţi!
                                           Din tot ce-aveţi ,
                                           Şi altora să daţi.
                                           Nu-i judecaţi ,că n-au şi ei,
                                            Aceştia, nu sunt atei !

Pe-aceştia  TATĂL,
 Pe ei îi va lăsa .
Pe-acest Pământ,
Când îl va scutura.
                                              Căci ei,vor fi aceia care,
                                              O vor lua de la-nceput.
                                               Şi vor sădi în suflete, 
                                                Tot ce-am adus, din Cerul Sfânt.

ATÂT, AM VRUT CA SĂ VĂ SPUN !
Atât am vrut, a vă-nvăţa.
Din suflet şi cu suflet,
Învăţaţi cu totii, a vă ruga !

                                             Cu lacrimile voastre,
                                              Voi să spălaţi acest Pământ !
                                              Ce nu mai poate, pe el a mai ţine,
                                               Păcatele-omenirii, 
                                                Ce nu s-a-ntors, la MINE ! 

Dragii mei, să luăm aminte , să ne înfricoşăm de mânia LUI DUMNEZEU ce a început deja să se reverse pe Pământ ,şi să ne îndreptăm trup şi suflet către EL, DOMNUL şi DUMNEZEUL nostru al tuturor.
Au trecut 17 ani, de când am primit aceste versuri din CER, şi după cum aţi văzut, tot ce era proorocit de-atunci, încep să se adeverească în zilele noastre. Cutremure, vijelii, inundaţii, furtuni...etc.etc.
                                  Cu dragoste, MARIA !
  
                                               

                                                   

9 comentarii:

  1. Doamna Maria aceste versuri sunt scrise de Mantuitorul? Va rog sa-mi raspundeti.Este incredibil asa ceva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anonim22 august 2016, 18:32
      DA ! La finalul Poeziei pe care am primit-o de la DUHUL SFANT, a intervenit ÎNSUSI MÂNTUITORUL si mi- dictat vers cu vers, pentru ca Lumea să inteleaga ca suntem pe ultima suta de metri, sau mai bine spus: am ajuns in al 12 ceas.
      Sa avem grija mare,ca sa nu treaca acest ceas, si ca nu cumva sa râmânem neâmpăcati cu DUMNEZEU si cu MAICA SFANTA.

      Ștergere
  2. Simt o durere imensa in versurile acestea.Aud glasul lui Iisus care este tare indurerat si trist.Va multumesc ca m-ati facut sa constientizez multe lucruri prin versurile venite din Cerul Sfant.Nu mai am cuvinte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. DA ! SUNT venite din CERUL SFANT. Un glas divin mi le-a dictat,iar la final, IISUS HRISTOS mi-a grait, si eu am scris intocmai.

      Ștergere
    2. MULTUMESC.AM PLANS MULT CITIND VERSURILE.

      Ștergere
  3. Mai aveti si alte versuri scrise pe blog? Eu le savurez citind de multe ori pentru ca sunt o hrană divina.MULTUMESC

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. DA ! Chiar la inceput in ARHIVA BLOGULUI,vei gasi 17 scrise. Dar mai am si nescrise pe blog.Cu dragoste,Maria.

      Ștergere
    2. Multumesc mult.O sa le caut in Arhiva.Ma bucur mult ca le-am descoperit.Au mare putere VERSURILE lui Iisus asupra mea.O sa ma mantuiesc de toate păcatele.Multumesc.Multumesc

      Ștergere
  4. Mie mila de atei ca vor ramane saraci si goi ca la inceputurii.

    RăspundețiȘtergere