19 Noiembrie 2013, seara !
Dragii mei,
Scriam în articolele cu titlul: NICI N-A ŞTIUT CĂ A MURIT , UIMIRE , LACRIMI ŞI GLAS FĂRĂ CUVINTE, precum şi MINUNEA DE LA SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII ,despre prietena mea, MIMI, care a murit înecată cu o bucăţică de carne,şi cu o alta de pâine.
Citiţi articolele ca să aflaţi detaliile !
Şi iată dragilor că, în seara zilei de 19 Noiembrie 2013, la nicio săptămână de la moartea ei,( ea a murit pe 14 noiembrie 2013,) iată că o văd brusc, aseară în timp ce eram în faţa calculatorului. Într-o clipă nu mai eram cu sufletul în camera mea, ci eram la 200 km distanţă, în apartamentul lui MIMI, şi ce-am văzut...m-a uimit .
O văd pe MIMI, în camera ei, lângă şifonierul ei închis, eu eram în pragul uşii.
Ceea ce vedeam la MIMI, era trupul ei îmbrăcat exact ca în sicriu, dar...numai până la gât.
Capul lui MIMI, era în întuneric. Mimi ,întinde mâna sa dreaptă spre şifonierul ei, îl atinge cu vârful degetelor, şi cu mirare mare, mă întreabă (mă vedea că sunt în pragul uşii ):
"CE - I AICI ?
CINE A UMBLAT AICI ?
CINE DĂ HAINELE "?
Şi ţine degetele ei, lipite de uşa şifonierului, ira eu îi răspund :
"SOŢUL TĂU , VREA SĂ LE DEA "!
Şi în următoarea clipă sunt iar în faţa calculatorului ,trup şi suflet, şi cu uimire realizez ,ceea ce tocmai trăisem.
Credeţi-mă că am plâns şi de golul lăsat de lipsa ei dintre noi, dar şi de bucurie că BUNUL DUMNEZEU ,mi-a arătat-o.
Trebuie să vă spun dragilor că, am vorbit acum zilele acestea, cu soţul lui MIMI, şi l-am rugat ca să pregătească hainele lui MIMI, pentru ca la 40 de zile ,în decembrie , să le citească Preotul şi să le dăm de pomană.
Şi după cum aţi văzut, MIMI ,a venit din viaţa veşnică ca să-şi apere hainele ei, la care a ţinut foarte mult. Era foarte cochetă şi din nefericire, foarte mândră.
A fost prietena mea, dar cu durere vă spun că, nu am reuşit să o fac să nu-şi mai alipească inima ei de lucrurile materiale, şi să creadă cu adevărat în DUMNEZEU şi-n MAICA DOMNULUI.
CREDINŢA ei, era căldicică; adică, atunci când ceva nu era pe placul ei, ea avea o vorbă : Dacă există DUMNEZEU cu adevărat, de ce mi se întâmplă aşa, de ce altfel, etc ,etc.
Iar acum fraţilor, ştiu sigur că, MIMI regretă că în viaţa ei scurtă pe Pământ, nu s-a apropiat mai mult de DUMNEZEU.
Faptul că, o vedeam doar până la gât, asta înseamnă că, sufletul ei este în întuneric şi nu la LUMINĂ.
Lucrurile materiale ea le-a pus întotdeauna, mai presus de orice altceva şi asta o costă acum, în viaţa veşnică.
Dovada că, şi după moarte MIMI s-a întors cu sufletul ei, la ea acasă ca să-şi păzească garderoba ei, ca nu cumva să le dăm de pomană.
Era atât de tristă când m-a întrebat ce se întâmplă cu hainele ei...;nu puteam să-i văd chipul ,căci îi era în întuneric, dar după glas am cunoscut că era necăjită pentru că hainele ei, vor fi purtate de alte persoane.
Până la 40 de zile de la moartea ei,sufletul ei este purtat de ÎNGERUL ei păzitor, prin toate locurile pe unde a umblat ea când era în viaţă. ÎNGERUL îi arată ce lucruri bune a făcut şi ce lucruri rele a făcut. Ce putea să facă şi nu a făcut..., absolut totul îi arată. Nu rămâne niciun fir de nisip,pe care a călcat în viaţa de pe PĂMÂNT,ca să nu-l vadă acum în viaţa veşnică.
Apoi , după ce îi facem PARASTASUL de 40 de zile, ÎNGERUL ei PĂZITOR, o duce în faţa MÂNTUITORULUI, şi îi arată LUI IISUS, toate câte a făcut bune şi mai puţin bune în viaţă.
Dacă păcatele sunt mai multe decât faptele bune, ÎNGERUL îl imploră pe IISUS, ca s-o lase să stea în Rai, până la JUDECATA OMENIRII.
A şa se întâmplă cu fiecare suflet, care şi-a lăsat carcasa de carne în pământ.
MÂNTUITORUL , este CEL care hotărăşte unde va petrece sufletul, în RAI sau în IAD, până la JUDECATA UNIVERSALĂ.
Fraţilor !
EXISTĂ VIAŢĂ DUPĂ MOARTE !!!
NOI NU MURIM ! AŞA ZISA MOARTE , ESTE UN SOMN VEŞNIC ,DIN CARE NU NE MAI TREZIM ! NU NE MAI TREZIM CU TRUPUL ! SUFLETUL NOSTRU , NU ARE PREŢ ! SUFLETUL, VA FI DUS ÎN FAŢA MÂNTUITORULUI ! DEPINDE NUMAI DE NOI, DACĂ VA AVEA HAINĂ DE LUMINĂ ALBĂ, SAU VA FI ÎNNEGRIT DE FAPTELE NOASTRE RELE !
FACEŢI FAPTE BUNE, CA SUFLETUL VOSTRU SĂ AIBĂ HAINĂ DE LUMINĂ ALBĂ, AŞA PRECUM A ŞI VENIT ÎN TRUPUL FIECĂRUIA.
DUMNEZEU VI L-A DAT CURAT, CURAT TREBUIE SĂ FIE , CÂND MERGEM ÎN FAŢA SA !
Aveţi grijă de suflet, căci nu ştim nici ziua ,nici ceasul, când vom pleca din această viaţă, şi vom răspunde în faţa LUI IISUS, cum ne-am cheltuit viaţa noastră.
Cu dragoste, Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu