joi, 14 noiembrie 2013

IUBIŢI ŞI STELELE ! ELE SUNT LUCRUL MÂINILOR LUI DUMNEZEU !

                          DE-AŞ  FI  O STEA !

De-aş fi o Stea,în înaltul Cerului,
Aş călători dincolo de pământ.
Aş încerca să fac Lumea mai bună,
Şi-aşa aş deveni O Stea străbună.

             De-aş fi O Stea, aş coborâ 
             Încet înspre Pământ.
             La fiecare Om aş spune,
             C-aici unde trăim, 
             Pământul este Sfânt !

Să aibă grijă de el, 
Şi să nu-l mai rănească.
Căci DUMNEZEU ne-a dat acest Pământ,
Ca el să ne hrănească.

            De-aş fi O Stea,
            Eu aş zbura ,în inima fiecărui om.
            Acolo, eu l-aş întreba,
            De ce nu poate fi mai bun ?

De ce sunt boli, de ce războiae ?
De ce să plângem,suferim.
Când am putea încrezători,
Să fim mai buni, mai răbdători.

            Să ştim ca să iubim o floare.
            Să ştim ca să iubim şi-un răsărit.
            Să ştim să ne iubim pe noi, 
           Şi-acest Pământ ce e sfinţit !

De-aş fi O Stea,
Mai mare între Stele,
Le-aş aduna pe toate-n jurul meu.
Aş deveni O Stea mai mare,
Ce-o luminează DUMNEZEU !

             De SUS, de-acolo -aş străluci,
             Precum străluce Soarele,
             Eu sufletele-aş încălzi, şi-aş spune :
             Uitaţi-vă ! Aceasta-s eu !
             În jurul meu, E DUMNEZEU !
             De vreţi şi voi ca să-L vedeţi, 
             Rugaţi-vă din suflet,şi....CREDEŢI !

De-aş fi O Stea,
Aş spune oamenilor,
Că nimic nu-i veşnic pe Pământ.
Că veşnic e doar DUMNEZEU !
Cu EL, avem un legământ.

           De-aş fi O Stea, 
           Aş învăţa pe fiecare om,ca să zâmbească.
           Să simtă că nu-i singur pe Pământ.
           De va munci cu drag,
           Şi-i va iubi pe cei din jur, 
           Cu DUMNEZEU în suflet, 
            Mereu o să trăiască.

De-aş fi O Stea,
Apele n-ar mai ieşi din matcă.
Căci le-aş opri, le-aş spune ca să tacă.
Le-aş spune că oamenii sunt buni.
Căci BUNUL  DUMNEZEU,
Lor sufletul le-adapă,
Şi-atunci la ce e bun, 
Ca ele, să-şi mai iese din matcă ?

            De-aş fi O Stea,
            Eu vântul aş opri.
            Aş sta în faţa lui şi l-aş ruga,
            Să se oprească şi să nu mai trosnească,
            Copacii seculari din rădăcini.

Să-i lase să trăiască,
Căci ei hrănesc cu drag,
Fiinţele din lume, 
Cu aerul curat !

               De-aş fi O Stea,
               Pământul aş opri a se cutremura.
               M-aş strecura în scoarţa lui,
               Cu strălucirea mea, eu l-aş suda,
               Cutremure nu ar mai exista,
               De eu aş fi O Stea !

Dacă aş fi O Stea,
Atunci când pe Pământ,
Apare o nouă viaţă,
Aş coborâ îndată,
Pentru a-i da povaţă.

              De-aş fi O Stea, aş alina
              Orice durere, din orice suflet.
              Pe veci aş vrea să mă încumet,
               Dacă aş deveni, O Stea !

De-aş fi O Stea, 
Aş vrea să vindec!
Să vindec rănile ce dor,
S-aduc din nou Lumina Vieţii,
Să râd, să plâng, să mă-nfior
De farmecul adânc al tinereţii.

                 De-aş fi O Stea, 
                 Aş vrea ca să răsar, 
                 În fiecare clipă,
                 Pe BOLTA CEA  CEREASCĂ !
                 Şi fiecare suflet, îl voi lumina
                 CREDINŢA să-nflorească !

De-aş fi O Stea, 
Eu mi-aş dori,
Ca Lumea să nu moară.
Şi L-aş ruga pe DUMNEZEU
Să lase, cum a fost la început, 
Iar scut, aş vrea să fiu chiar eu !

                Dar nu sunt Stea,
                Sunt muritor de rând.
                 Şi inima în piept îmi bate, 
                Iar sufletul îmi este, 
                C-a fiecărui om, 
                Plin de păcate !

Mă rog şi eu, la fel ca voi.
Mă rog la BUNUL DUMNEZEU!
Păcatele să-mi izbăvească,
Şi-atunci ,când EL mă va chema,
Dacă voi fi iertată,
În Rai să mă primească !

             Dar de-aş fi fost O Stea,
             Aş fi schimbat eu Lumea.
             Aş fi izbăvit-o, de tot ce este rău,
             Şi aş fi convins-o
             Că este DUMNEZEU !

Cum Stea nu sunt ,
Şi nici voi fi,
ÎL rog pe BUNUL DUMNEZEU,
C-atunci când voi păşi,
De pe al Vieţii prag,
Să-mi împlinească ,
O SINGURĂ  DORINŢĂ :
Aceea ,ca eu,în Stea să mă prefac.

                   Şi-atunci aş deveni,
                   Adevărată Stea.
                   Pe Cerul plin cu Stele,
                   Doar strălucirea mea, 
                   Deosebească-se de ele.

Şi locul meu ar fi, 
Chiar lângă mândra LUNĂ.
Şi-am să o rog ,ca să m-ajute, 
Să fac Lumea mai bună !

                   Dar sunt un suflet, 
                   Sunt doar eu !
                   Ce vă aduc Dovezi,
                    Că EXISTĂ  DUMNEZEU !

Aşa cum Steaua sus
 Ne străluceşte, 
LUMINA ÎNVIERII, 
Pe veci ne însoţeşte !

                    În fiecare suflet,
                    Există cate-O Stea !
                    Care va străluci,
                    Numai de vei iubi, 
                    Pe BUNUL DUMNEZEU
                    Şi pe Aproapele tău.

              Voi fi aici, mereu cu voi
              Şi printre Stele,
              Le voi vorbi cu drag,
              Şi voi dormi cu ele !


                      Cu dragoste şi cu preţuire, Maria.


                           





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu