marți, 19 noiembrie 2013

DORUL DE A SCRIE ! DUMNEZEU , NE - AŞTEAPTĂ ! VENIŢI CU TOŢII LA EL !

               8 iulie  2001  dimineaţa !

Glas,  din Cer a coborât, şi mi-a şoptit  aceste versuri ! Citez :

                         DORUL , DE  A  SCRIE !

Mai am un singur Dor,
În liniştea serii,
Un Dor pe care-l ştiu,
Un Dor neîmplinit.
Cu el mă culc şi dorm,
Cu el eu mă trezesc,
Şi pentru el trăiesc.

                       Acesta-i Dor de-a scrie,
                       De-a scrie atât de mult,
                       Tot ce e-n jurul meu,
                       N-am timp ca să ascult.

Doar Dorul eu mi-ascult,
Cu el mă înţeleg,
El îmi cunoaşte frica,
Şi teama de nimica.

                      O teamă ce-o am în suflet,
                      O teamă ne-nţeleasă,
                       O teamă ce a fost 
                      De DUMNEZEU aleasă !

Această teamă,
Pe mine m-a condus,
Spre Dorul cel mai mare,
De-a scrie,şi iar a scrie,
Fără de încetare.

                        Îmi place tare mult,
                        LUMEA ca să o bucur,
                       Cu tot, despre ce eu scriu,
                       Dar despre care, nu ştiu
                       Cum şi de ce scriu.

Doar eu atâta fac,
Le văd, şi -apoi le scriu,
Le scriu la infinit.
Le scriu ,atât cât BUNUL  DUMNEZEU,
Mă va lăsa, aşa cum sunt,
Cu propriul Eu.

                     Acesta-i Dorul meu,
                     E-o sete de a scrie,
                     De-a scrie  tot mereu,
                     Credinţa să învie.
                     Iar oamenii  să vie, 
                     Smeriţi, plecaţi, LUI  DUMNEZEU !

De-ar fi ca eu să mor,
În suflet cu-acest Dor,
Ce nu s-a împlinit,
Voi şti că n-am trăit,
Pe astă Lume în zadar,
Căci eu am încercat,
Cu DUMNEZEU în suflet,
Am încercat să scriu,
Despre ce văd şi ştiu !

                     Dar Dorul mă învinge,
                     Şi inima îmi plânge,
                     Că nu am ascultat-o,
                     Şi nu i-am dat crezare,
                      Când fără de răbdare,
                    Mă aşezam la scris.
                    Şi-acum Dorul de-a scrie,
                     Tot sufletul mi-a prins !

 Mă zbat între a scrie,
Şi între a trăi.
Dar fără a greşi
Şi fără a mă opune ,
Între aceste LUMI ,
Ce sufletu-mi despică,
Alerg spre partea stângă,
Acolo-i inima.

                        Şi Dorul vine iute,
                        M-atrage către el,
                        M-atrage încet, încet,
                        Şi-mi intră chiar în suflet.
                         Aici el mă cuprinde,
                        Aici el îmi vorbeşte,
                        Despre O LUME -ntreagă,
                        Şi despre Univers.

Despre întreg Pământul
Despre Un Cer ales,
Despre Un Soare nou,
Despre O LUME nouă,
O LUME mai curată
Şi binecuvântată !

                         O LUME cu Credinţă,
                         În suflet şi în gând,
                         O LUME -n care plânge
                          UN MARE  SFÂNT  CUVÂNT !
                         O  LUME ce trăieşte, 
                          Pe acest Sfânt Pământ !

CUVÂNTUL  DUMNEZEU,
Ce eu, cu eu-l meu,
Cu EL în suflet dorm,
Cu EL, eu mă trezesc
Cu EL,încep a scrie
Tot ce în Lume ştie,
Atât pe-acest Pământ,
Cât şi în Cerul Sfânt!

                    Veniţi de m-ascultaţi !
                     Veniţi şi veţi vedea !
                   Că DUMNEZEU din Ceruri,
                    Priveşte şi ne vede.
                   Veniţi să ÎL rugăm
                    Şi LUI să ne-nchinăm!
                    Din suflet să-ncercăm
                    Milă să implorăm.

Milă  de noi,
Şi de copiii noştri.
Milă de-acest Pământ
Ce mult a suferit.
                       Haideţi  să ne unim!
                       În suflet să simţim,
                       Puterea LUI ,cea Sfântă
                       Şi-a  FIULUI  IISUS,
                       Cu -a noastre Rugăciuni,
                       Să stingem Lacrimile Sfinte,
                       A MAICII  CEA  de SUS.

Cu toţii ne-om ruga,
La tot ce este Sfânt,
Cu toţii vom trăi
Pe-acest sfânt Pământ
Şi fericiţi vom fi.

                      La BUNUL  DUMNEZEU,
                       De ruga -o fi curată
                     Şi din suflet pornită,
                      De toate ne-o ierta,
                     Căci noi, mult ne-am căit
                     Cum mult am şi greşit !

Dar ca întotdeauna,
Doar BUNUL DUMNEZEU,
Atunci când ne rugăm
Şi când ÎL implorăm,
Iertare să ne dea,
Vedem cum din Cer,
Pe scări de curcubeu,
DUHUL CEL SFÂNT coboară,
Şi SFINŢII toţi, cântând cu bucurie,
Că oamenii au înţeles,
Că fericiţi vor fi,
Că-n suflet au sădit,
CUVÂNTUL LUI,
CUVÂNT ,AL LUI DUMNEZEU!
CUVÂNTUL  CEL  PREA  SFÂNT !

                      Căci ei au înţeles,
                      Că de se vor ruga,
                     La TATĂL  CEL  CERESC,
                     De toate-i va ierta,
                     Dorinţa le-o-mplini,
                    Atât cât vor trăi.

Şi pe a mea dorinţă,
Dorinţă de a scrie,
Cu sufletul cu inima,
Asta-i Dorinţa mea !

                        TE rog, ajută-mi Doamne,
                         Ajută-mi să trăiesc,
                        Atâta timp, cât doar..
                        Dorinţa-mi ,să-mplinesc !

Să scriu atât ,cât TU voieşti,
De-acolo SUS, 
Din Sferele Cereşti.
Atât cât LUMEA să cunoască,
Să nu TE mai răstignească.
Cât pentru a -o ajuta,
Pe TINE,să te regăsească,
În sufletele lor,
Şi a copiilor !

                         Aceasta-i va uni,
                          Dorinţa mea de-a scri"
                         Aceasta-i va întoarce,
                         Cu faţa către TINE,
                         Aşa vor fi mai buni
                         Şi cu Credinţă-n suflet,
                         Ajută-mi ,TE rog DOAMNE,
                        Ajută-mi să mă-ncumet,
                         Să scriu, şi iar să scriu,
                         Atât cât voi trăi.
                         Căci ,fericiţi vor fi
                         La TINE ,ei s-ajungă
                          Cu sufletul , cu inima,
                          Asta-i Dorinţa mea !

Când v-oi fi terminat,
Şi tu m-ăi fi chemat
La TINE, ca să viu
Un suflet fericit voi fi,
Acolo SUS în Ceruri,
C-aici pe Pământ, 
Eu am putut să scriu.
Şi LUMII am lăsat,
Tot, ce TU mi-ai dat,
Şi ce mi-ai arătat !

                          Acesta-i Dorul meu,
                           Ce am să-l scriu mereu,
                           Pe care, DOAMNE-l ştii,
                           TE rog, a mi-l plini
                           Pentru al meu suflet care,
                           Nu are alinare,
                            Decât ,dacă eu scriu
                            Cu TINE DOAMNE-n suflet,
                             Despre ce văd şi ştiu !

Şi aşa fraţilor ,voi scrie....
S-aveţi Mărtuire,
Că DUMNEZEU  EXISTĂ,
Şi este cu putinţă,
Ca noi, să ÎL vedem,
Dacă în EL , credem !
                          Cu dragoste şi preţuire, 
                                                     Maria.
                         

                          

                    


                        



                         

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu