12 Martie 2004, ora 5,55 !
O lumină albă, orbitor de strălucitoare, ma face sa tresalt de pe pat, nu deschid ochii, şi astfel aud ceva şi văd ceva.
Mai întâi aud un Glas, care spune aşa :
"Căci pe Moarte ai surpat !
Ai luat şi ai zidit-O la loc.
Şi Soarele a căzut de pe Cer "!
Clipă în care, văd cu ochii închişi , multă lume uimită care priveste la Cer, şi nu mai contenesc a se închina ! Încontinuu îşi făceau semnul SFINTEI CRUCI, iar uimirea se citea pe chipul lor.
Apoi ,nu peste mult timp , îmi aud glasul sufletului meu, care spune implorând asa pe DUMNEZEU :
"Şi vino aproape, Iertare pe mine !
Eu TE văd !
Căci peste mine, Raiul a coborât "!
Clipă în care, mă aflu sub un copac înverzit, deasupra căruia coborâse tot CERUL senin al LUI DUMNEZEU.
Cerul avea culoarea bleu si stralucitor ca de oglindă.
Iar eu eram culcată la umbra acelui copac imens, si chiar si asa culcată, dacă aş fi întins mâna mea, aş fi atins CERUL care coborâse până la mine !
Priveam cu uimire Cerul din apropierea mea, în timp ce sufletu-mi strigă din nou :
"Şi vino mai aproape ! (iar Cerul se apropia si mai mult deasupra mea )
Eu TE văd !
Căci peste mine, RAIUL a coborât "!
Învierea Hristoase Dumnezeul meu,
Învierea Hristoaseeeee"!
Şi în clipa următoare..totul dispare ,iar eu simt ca pic de Sus,in patul meu firesc, deschid ochii mei, si incep a scrie cu lacrimi de bucurie, si de frica de a nu gresi BUNULUI DUMNEZEU şi MAICII DOMNULUI, pentru toate câte mi-a dăruit şi-mi dăruieşte.
Lacrimi îmi curg si acum, pentru că recitind acestea după 10 ani, e ca si cum le-as fi trăit din nou în acest moment.
Dragilor, ţineţi CALEA cea DREAPTĂ ! Şi aceasta o puteţi face ,IUBIND pe DUMNEZEU şi MAICA DOMNULUI, mai presus de orice, atât în Cer cât şi pe Pământ.
Cu dragoste şi preţuire,
Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu