duminică, 31 ianuarie 2016

UN PUTERNIC CUTREMUR , ANUNŢAT ! BLOCURI DĂRÂMATE !

                                           31 Ianuarie 2016 ,ora 6,15 dimineaţa !

                                                                         Dragii mei, 

În aceasta dimineaţă, mă trezeste un glas care vorbeste cu o alta persoana nevazuta de mine, despre ultimul Cutremur devastator. 
Glasul trist,spunea aşa :

                 "Ultimul Cutremur devastator.
       Şi văd dragilor,multe cladiri dărâmate, iar în faţa lor,mai sta doar un schelet al unui bloc cu multe etaje,precum blocurile turn.
Acest Bloc, nu mai avea pereti interiori si nici ferestre sau usi, ci numai stalpii de sustinere,peretii nu mai erau.                                                      

Primele blocuri de 24 de etaje din Bucuresti, aproape de finalizare ...Cutremurul din 4 martie 1977, produs în România, a avut magnitudinea ...                                                Cutremurul din 4 martie 1977 4 - Pensiunea Bulevard Bucuresti.
Jos ,sub Cerul de ziuă, vad un munte de moloz; un munte de cladiri dărâmate, din care nu a mai ramas absolut nimic.
Pe muntele de moloz, vad o femeie, care se prinde cu mâinile de cap peste baticul alb, si care păseste cu grijă, spre vârful muntelui de moloz. 
Aud glas care continuă :

                   "Acolo ,o murit lumea !"  


RADIO SUFLETEL: Cutremurul din 4 martie 1977PERICOL MAJOR pentru România. Ne paşte un CUTREMUR MARE. Raed Arafat ....
Şi continui s-o vad pe acea femeie, care încă se mai ţine cu mâinile de cap,văzând un asemenea dezastru, din care rămăsese in picioare,doar scheletul Blocului Turn; un bloc cu foarte multe etaje;singurul de altfel din acea zonă, care era asa de înalt.
Totul se petrecea dragilor, la SUD-EST !
Aud din nou un alt glas,care spune :

                "Un puternic  Cutremur ,anunţat !
 
Dragii mei, am trait si eu CUTREMURUL din 1977, si stiu exact cum a fost. Aveam doar 15 ani pe atunci, dar am trait şocul Cutremurului, la toata intensitatea lui.
Acum, eu nu stiu dragilor daca acest CUTREMUR puternic anunţat, va fi în România sau în alta parte.
Când am vazut toate aceste dărâmături si acea femeie cu batic alb pe cap, nu mi s-a spus si locul, unde ar urma ca sa aiba loc,acest CUTREMUR DEVASTATOR.
Dragii mei,daca până acum spuneam că ,în ROMÂNIA nu va avea loc un Cutremur devastator, acum nu mai pot spune la fel. 
Dovada ,sta articolul din noaptea de 25/26 ianuarie 2016, pe care o sa-l repostez mai jos.
Dar noi, să încercăm sa fim mai buni si mai milostivi, sa avem CREDINŢĂ  in BUNUL DUMNEZEU, si-n MĂICUŢA  DOMNULUI, si cu siguranţă vom fi ocrotiţi alaturi si impreuna cu cei dragi.
Iata:

                          Noapte de 25 -26 Ianuarie 2016 ,ora 0,45!

                                      Dragii mei, 

Daca anul trecut în 2015 scriam (si nu de la mine ,ci de la DUHUL  CEL  PREA  SFÂNT) că în România nu va fi niciun CUTREMUR  DEVASTATOR,iata dragilor ,că nu pot spune acelasi lucru si in acest an 2016.
                     Northern Sumatra, Indonesia
Am rămas si eu uimită, si m-am cutremurat la propriu, la auzul acestor cuvinte, chiar acum, in aceasta noapte,când scriam aici pe Blog.
Nu pot să vă mint, sau să vă ascund acest MESAJ, primit chiar acum ,la ora 0,45.
Deci ,în timp ce scriam aici pe Blog,aud o conversatie intre două glasuri:
      Citez:         
                  "Despre România ,se spune că, nu va fi niciun Cutremur Devastator !

Dar un alt glas dragii mei, vine foarte repede cu o replică :

      Va fi lovită iar , de un Cutremur Devastator !"

După cumm vedeti dragilor, chiar si primul glas vine si spune cu vehemenţă ,întăreste ceea ce eu am afirmat adesea , cum că ,în România nu va fi niciun Cutremur Devastator.
Exact asa, cum si eu v-am spus întotdeauna că , în ROMÂNIA nu va fi niciun CUTREMUR  DEVASTATOR.
Dar replica a venit uluitor de repede, de la un alt glas care ,spune foarte lejer :
                 "Va fi lovita iar, de un Cutremur Devastator!"  
Dragii mei, asa cum intotdeauna am spus ADEVARUL  DUHULUI  SFANT, asa voi face si acum. 
Nu vă puteam ascunde acest ADEVAR, despre care, se tot vorbeste peste tot in Mass -media.
Dragii mei, cred că este bine că am fost preveniti, pentru a ne putem lua măsurile ce se cuvin ,in astfel de situatii posibil tragice.
Imi doream ,ca eu sa pot anihila ceea ce spune Mass-media, despre CUTREMURUL cel mare. Fireste că nu nu deznadajduiesc! Ci ma voi ruga zi si noapte pentru România, pentru Poporul Român, si pentru toti Semenii nostri de pe Pământ.
Fratilor, numai împreună prin puterea Rugaciunii noastre, prin schimbarea noastra sufleteasca, prin Post si Spovedanie,putem implora Mila Lui Dumnezeu, ca sa nu-şi intoarca Faţa Sa, de la noi robii Săi. 
DUMNEZEU a ales România, ca fiind viitorul al Doilea Ierusalim, si fireste , nu vrea ca sa piarda pe Poporul Său ales.
Acest MESAJ dragilor, poate fi ca un Avertisment ,pentru ca Poporul român, să fie ceea ce Dumnezeu doreste a fi.
Ca un Popor ales ca sa fie viitorul al Doilea Ierusalim,  trebuie sa dea dovada de bunatate, de milostenie, să fie plin de iubire si Credinţă, sa-si iubeasca Aproapele neconditionat, si sa nu mai fie atâta ură, sa nu mai aibă loc atâtea crime si violuri, etc,etc.
Dragii mei,daca vom umple SFINTELE  BISERICI cu prezenta noastra,măcar Duminica, daca ne vom lua si Pruncii cu noi in Casa Domnului, cu siguranta DUMNEZEU  se va bucura, si nu va pedepsi noul Său Popor ales, ca fiind viitorul al Doilea Ierusalim, în care Fiul Său si Mântuitorul nostru, va veni pentru a doua oara pe Pământ.
Să fim buni la inima si la suflet,să împlinim Poruncile Domnului,  sa ne rugam neincetat la Dumnezeu si la Măicuţa Domnului, si cu siguranta vom fi ocrotiti.
De vom avea Credinţă cât un graunte de mustar, vom putea muta si muntii din loc, si nimic rău nu ni se poate întâmpla, nici de s-ar crăpa Pământul în două.
Să lăsam fratilor, calculatorul, piaţa , televizorul si multe alte preocupări pe care cel rău ni le pune în minte şi-n inima, în Ziua Sfântă a Duminicii,şi să mergem la Cina Domnului.
IISUS  HRISTOS  ne invită si ne cheamă cu dragoste în CASA SA,in SFANTA BISERICĂ, dar noi ,ca niste orbi nu vedem si ca niste surzi nu auzim.
De nu ne vom intoarce cu dragoste ,si cu recunostintă la Credinţă, DUMNEZEU va mai scoate din când în când si câte o nuielusă, ca sa ne arate, că EL  este Creatorul si Stapânul nostru si  nu vrea ca sa ne piarda.
Adică,ne mai şi cearta ,dându-ne câte un Cutremur, dându-ne câte o boala, sau orice alt necaz, pentru ca noi să ne întoarcem la EL.
Să nu asteptăm necazul dragii mei, pentru ca să ne amintim de DUMNEZEU si de MĂICUŢA  DOMNULUI.
Sa multumim in fiecare clipă Lui Dumnezeu si Maicii Domnului, atât pentru cele bune ,dar si pentru cele mai puţin bune.
Să dăruim celui necajit si amărât,ceea ce ne-ar plăcea sa ne dăruiască si nouă,alti semeni de-ai nostri.
 Si de vom putea face toate acestea din dragoste,si nu din mândrie, atunci vom putea spune, că Dumnezeu si Maica Domnului ne iubeste ,si că nu va mai pleca din sălasul sufletului nostru niciodata.
Vom fi ocrotiti atât noi, cât si cei dragi nouă.
Este atât de usor, ca sa implinim cele 10 PORUNCI  ale Domnului!
Este atât de usor, ca să înlocuim ura cu dragoste, iar mândria cu smerenie! 
Este atât de usor, ca să inlocuim zgârcenia si lăcomia, cu mila si faptele de milostenie.
Dăruind iubire sufleteasca fratilor, inseamna a implini PORUNCILE  DOMNULUI.
Haideti să incercam ,chiar de astăzi,din acest moment,ca să ne schimbăm în bine, să fim bineplacuţi Lui Dumnezeu si Măicuţei Domnului, iar clipa, de orice necaz si durere, va dispărea ca prin farmec, deoarece, toata nădejdea noastra, tot gandul nostru ne este la BUNUL DUMNEZEU si la MAICA  DOMNULUI ,in fiecare clipă a vietii noastre.
Asa sa ne ajute PREA  SFANTA  TREIME si PREA SFÂNTA  NĂSCĂTOARE de DUMNEZEU,Amin !
                                             Cu dragoste,Maria. 

SLOVENIA ! ACCIDENTUL ÎN LANŢ , A FOST UN ACT TERORIST !

                                                                      Dragii mei, 

Scriam în urmă cu doar două săptămâni, despre un TIR, care va face o depăsire intentionata, si va provoca un accident în lanţ.
Soferul acestui TIR, vedea ca nu are pe unde depăsi, deoarece ,traficul era extrem de îngreunat, si totusi, el a tras de volan stanga, si a intrat in celelalte masini.
Cum astazi s-a intamplat un teribil accident în lanţ in Slovenia, cititorii fideli ai  Blogului- DUMNEZEU  EXISTA - MARTURII, mi-au amintit ca, am scris despre acest Accident în lanţ, si le multumesc tare mult.
Dragii mei, daca Autorităţile Slovene spun ca, a fost un nefericit accident,eu va spun,si nu de la mine va spun, ci de la BUNUL  DUMNEZEU, că acest accident din SLOVENIA,a fost un act terorist bine pus la punct. Ceaţa densă, a fost ocazia perfecta, pentru a provoca o asa mare tragedie.
Iata si articolul meu mai jos, care confirma accidentul, cu iz de act terorist. 
  1. Accident în lanţ teribil în Slovenia. Patru persoane au murit, printre care şi un român, şi alte 30 au fost rănite 31 ianuarie 2016, 15:33
  2. Accident în lanţ pe o autostradă din Slovenia. Un...

    stiri.tvr.ro/accident-in-lant-pe-o-autostrada-din...
    70 de maşini au intrat în coliziune, în lanţ, pe o autostradă din Slovenia. Bilanţul este de 5 morţi, între care şi un cetăţean român.

                        16  Ianuarie 2016,ora 21,50 !

                                                 Dragii mei, 

În aceasta seara, in timp ce scriam aici pe Blog,aud un glas dragilor, care spune ceva ce m-a cutremurat la propriu.
Glasul spunea asa : 

                     "Alertă  teroristi !
                 Alertă  maximă de  teroristi !"

Şi văd dragii mei, o strada spre Sud -Est,sub un CER de ziuă, o strada foarte aglomerata,pe care circulau multe masini mari si mici.
Ceea ce mi-a atras atentia in mod deosebit,erau multimea Tirurilor din trafic.
                              Soferi tir comunitate
Din acest trafic foarte ingreunat, din cauza aglomeratiei extreme, se desprinde un TIR care, desi vedea că nu are pe unde depăsi, deoarece si pe sensul opus erau masini multe ,si TIRURI printre ele, totusi ,soferul acestui TIR ce se indrepta spre Nord ,părea că vrea să riste ,si intră in depăsire, dar aceasta manevra ,nu putea avea loc fără accidente iminente.
Soferul acestui TIR, făcuse manevra de depăsire intentionata, pentru a provoca accidente in lanţ.
Ceea ce urma a avea loc dragii mei, este foarte usor de ghicit. Daca acest TIR se  va  angaja la finalizarea depăsirii, atunci va urma un mare carambol.
Toate masinile mari si mici, vor fi luat foc prin ciocnirea lor.
Din nefericire dragii mei, vom auzi de o ALERTA  TERORISTĂ,
care va pune viata  multor oameni in pericol.
Unde si când anume, eu nu stiu a va spune ,căci nu mi s-a descoperit. Dar stiu ca asa va fi, precum mi s-a arătat.  
Să ne rugam dragii mei, la BUNUL  DUMNEZEU si la MAICA  DOMNULUI, ca sa nu-si intoarca Faţa Sa ,de la noi copiii Sai, si sa ne apere ,sa ne ajute ca sa nu ne lasam ispititi de cel viclean,Amin !
                                                       Cu dragoste, Maria.


Poliţia slovenă: Un român, MORT într-un accident în lanţ. 70 de maşini s-au ciocnit pe autostradă

Poliţia slovenă: Un român, MORT într-un accident în lanţ. 70 de maşini s-au ciocnit pe autostradă
International
Accidentul în lanţ s-a produs din cauza ceţii pe o autostradă. Cel puţin patru persoane au murit şi alte 25 au fost rănite după ce aproximativ 70 de vehicule, printre care şi un autobuz şi 4 TIR-uri, s-au ciocnit violent.

Dintre cele patru persoane decedate, două sunt străine: un cetăţean român şi un cetăţean bosniac , a confirmat duminică poliţia slovenă, citată de sta.si.

Accidentul s-a petrecut, pe autostrada care leagă capitala Ljubljana de Italia şi coasta adriatică. Din cauza ceţii extrem de dense, zecile de vehicule s-au ciocnit violent, iar mai mulţi oameni au murit încarceraţi în propriile maşini.

La faţa locului s-au deplasat zeci de poliţişti, ambulanţe şi echipaje de pompieri.

Răniţii, de ordinul zecilor, au fost duşi la spital, iar unii se află în stare gravă. Printre ei se numără cetăţeni italieni, sloveni şi croaţi.

Accidentul a blocat autostrada pe un sens, iar nici până acum nu a fost deblocată principala arteră ce leagă Ungaria şi Slovenia de Italia. Potrivit presei slovene, este cel mai grav accident rutier din istoria ţării.
Accident în lanţ teribil în Slovenia. Patru persoane au murit, printre care şi un român, şi alte 30 au fost rănite 31 ianuarie 2016, 15:33 de Ion Gaidau Devino fan Salvează în arhivă download pdf print article 0 (0 voturi) cuvinte cheie: accident in lant roman mort in slovenia senozece autocar cu romani la bord 3 comentarii 49 share 0 inShare 29 Live Aboneaza-te la newsletter Abonare Accident în lanţ teribil în Slovenia. Patru persoane au murit, printre care şi un român, şi alte 30 au fost rănite 71 de vehicule au fost implicate în accidentul în lanţ din Slovenia FOTO spbvoditel.ru Cel puţin patru persoane au murit, printre care şi un român, şi alte 30 au fost rănite sâmbătă după-amiază într-un accident în lanţ produs pe o autostradă care asigură legătura între capitala Sloveniei, Ljubljana, şi litoralul Mării Adriatice. Aproximativ 70 de maşini şi 120 de persoane au fost implicate în accident. Ştiri pe aceeaşi temă Iarna refugiaţilor dă frisoane Europei Potrivit agenţiei STA, 66 de autoturisme, patru autocamioane şi un autocar s-au ciocnit, în condiţii de ceaţă densă, sâmbătă după-amiază în apropierea localităţii Senozece, în vestul Sloveniei. Aproximativ 120 de persoane au fost implicate în acest accident în lanţ, dintre care cel puţin patru au murit şi alte 30 au fost rănite. Nouă dintre persoanele rănite au fost internate, una dintre ele fiind în stare gravă. Celelalte persoane rănite au primit îngrijiri la faţa locului. Nouă cetăţeni ungari şi zeci de români au fost de asemenea implicaţi în accidentul din Slovenia, potrivit RIA Novosti. Autocarul ajuns în mijlocul accidentului în lanţ este înregistrat în România şi avea aproximativ 30 de persoane la bord. Şoferul autocarului a murit în urma impactului, potrivit unui martor citat de RIA Novosti. Este vorba de cel mai grav accident în lanţ produs vreodată în Slovenia, conform agenţiei Belga.

Citeste mai mult: adev.ro/o1tnet

CUTREMURUL INTENS , A AVUT LOC DUPĂ 3 ZILE !

                                                                Dragii mei,

Scriam în zorii zilei de 8 ianuarie 2016 ,că vom auzi de un alt CUTREMUR intens.
Si iata dragii mei,că după dopar 3 zile CUTREMURUL  s-a produs în Indonezia. Din fericire  ,nu s-au minregistrat  victime.  

Cutremur puternic de magnitudine 6,5 in Indonezia 

Un cutremur puternic, cu magnitudinea moment de 6,5 grade, s-a produs in ziua de luni, 11 ianuarie, in estul Indoneziei.


Sursa foto: EMSC

Seismul a avut loc la ora 16h38min UTC (ora locala 0h38min a zilei de 12 ianuarie). Potrivit datelor publicate de Centrul Seismologic Euro-Mediteranean, epicentrul miscarii seismice a fost localizat in regiunea Kep. Talaud din estul Indoneziei. Seismul s-a produs la adancimea de 10 km si a avut magnitudinea de 6,5 grade pe scara bazata pe moment seismic.
Cutremurul a fost resimtit in estul Indoneziei, dar nu s-au inregistrat pagube majore.
       
                        8 Ianuarie 2016,ora 4,34 zori de zi !

                                                Dragii mei,

Astăzi dimineaţă în zori de zi, ma trezeste o Lumina pueternică precum un fulger, si astfel am in faţa ochilor ,o incapere in mijlocul căreia se afla o Unitate , un Calculator fara Monitor.
Aceasta Unitate dragilor, stim cu totii ca este destul de grea. Tocmai din acest motiv mi-a fost arătat acest obiect, deoarece incepuse un Cutremur intens, Cutremur care scutura Unitatea ,si pe stanga si pe dreapta.,gata s-o răstoarne.
               High End Audio - High End Video - Sound by Singer
Aud un Glas ca la un radio, sau ca la TV, care spune asa :

                    "Bună ziua !
               Se pare că, iar avem parte de un Cutremur intens!"

Dragii mei, CUTREMURUL pe care eu l-am văzut ,as putea spune cu aproximatie, că era spre Vest, sau chiar Sud-Vest.
Dar Ţara,locul şi ziua anume când va avea loc,eu nu stiu a vă spune; nu mi s-a descoperit.
Ceea ce stiu dragilor, este că, atâta timp cât ne pastram CREDINŢA, NĂDEJDEA si DRAGOSTEA în BUNUL  DUMNEZEU si-n MAICA  DOMNULUI, atâta timp cât împlinim din dragoste Poruncile Sale si ne iubim Aproapele ,precum ne iubim pe noi, DUMNEZEU va ocroti si ocoli România  Sfântă,de Cutremure devastatoare.
De avem doua haine dragii mei, sa dam una si celui care nu are deloc; de avem doua perechi de incalţări, să dăm una si celui care nu are deloc si merge desculta, pe ger si pe zapada; din pâinea noastra zilnica ,sa rupem o bucatica, si sa dam si celui care flamanzeste si nu are deloc, dar fara ca sa-l judecam.
Aceasta înseamna IUBIREA faţă de Aproapele! Să ajuti pe cel necajit, flamand si gol, chiar daca-ti este strain, chiar daca locuieste pe strazi, pe unde apuca.
Făcând astfel, DUMNEZEU nu-şi va intoarce Faţa Sa de la Poporul ales, pentru viitorul al Doilea Ierusalim.
DUMNEZEU si MĂICUŢA  DOMNULUI, să vă binecuvinteze cu Mila si cu Iubirea Sa de oameni,Amin.
                                   Cu dragoste,Maria.

sâmbătă, 30 ianuarie 2016

PREDICA PĂRINTELUI CLEOPA, LA DUMINICA A 32 A ,DUPĂ RUSALII !




Predică la Duminica a XXXII-a după Rusalii
( Despre atotştiinţa şi mila lui Dumnezeu )
Versiune fara diacritice | Predici la duminici
O adîncul bogăţiei şi înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cît sînt de necercetate judecăţile Lui şi cît de nepătrunse căile Lui!
(Romani 11, 33)
                                                Parintele Cleopa
Iubiţi credincioşi,
Una din însuşirile cele nemărginite ale lui Dumnezeu este atotştiinţa Sa, prin care toate le ştie şi de toate poartă grijă. Această ştiinţă atotcuprinzătoare nimiceşte ştiinţa şi înţelepciunea oamenilor (Iov 5, 12-13; Pilde 19, 21).
În Sfînta Evanghelie de astăzi se spune că iudeii, văzînd pe Mîntuitorul intrat în casa lui Zaheu, mai marele vameşilor din Ierihon, s-au aprins de mînie asupra Domnului şi cîrteau că a intrat să găzduiască la un păcătos (Luca 19, 7). Şi aceasta o făceau fiindcă socoteau păcătoşi pe toţi vameşii care adunau impozitele împărăteşti şi făceau multe nedreptăţi în slujba lor. Iar Preabunul nostru Mîntuitor, ştiutorul inimilor şi cunoscătorul gîndurilor, nu lua aminte la răutatea lor, ci cunoscînd de departe credinţa cea mare a lui Zaheu şi aşezarea cea bună a sufletului său, văzîndu-l urcat într-un dud ca să poată a-L vedea, a zis către el: Zahee, grăbeşte-te de te pogoară, că astăzi, mi se cade să fiu în casa ta (Luca 19, 5).
În multe părţi ale Sfintei Scripturi şi în multe părţi ale zidirii Sale, se arată ştiinţa cea fără de margine a Atotputernicului şi Preaînţeleptului Dumnezeu. Aşa vedem că Mîntuitorul, cunoscînd aşezarea cea bună a sufletului femeii samarinence, a venit ostenit de cale şi stătea la puţul lui Iacov. În acel timp a venit şi femeia samarineancă să scoată apă şi prin cuvintele Lui cele dumnezeieşti, a fost vînat sufletul ei la credinţa în Hristos şi prin ea s-a vestit Evanghelia la toată cetatea Samariei (Ioan 4, 5). Altădată venind Mîntuitorul în Capernaum cu ucenicii Săi, în acel timp au venit şi cei ce strîngeau dajdia pentru templu şi au întrebat pe Apostoli, zicînd: Învăţătorul vostru nu plăteşte darea? (Matei 17, 24)
Auzind Mîntuitorul, a zis lui Petru: Mergînd la mare aruncă undiţa ta şi la peştele care se va prinde întîi, deschizîndu-i gura vei găsi un statir (ban de argint). Ia banul şi dă-l lor pentru Mine şi pentru tine (Matei 17, 27). Cine nu poate înţelege de aici cît de nemărginită este înţelepciunea lui Dumnezeu, că şi cele ce sînt în pîntecele peştilor de faţă sînt înaintea Lui.
Dumnezeu care ştie gîndurile omului de departe (Psalm 138, 1-2; Matei 9, 4), căutînd spre credinţa şi rîvna cea mare a lui Zaheu, care dorea să-l vadă pe Domnul, îndată îl cheamă zicînd: Zahee, grăbeşte-te de te coboară, că astăzi în casa ta Mi se cade să fiu (Luca 19, 5). Dar ce a făcut Zaheu cînd Mîntuitorul a venit în casa lui? Ştiind că este socotit de toţi om păcătos şi văzînd pe mulţi invidioşi că Domnul a intrat la el să găzduiască, socotindu-se dator şi nevrednic înaintea Lui pentru păcatele sale, a zis către Mîntuitorul: Doamne, iată, jumătate din averea mea o dau săracilor şi de am năpăstuit pe cineva cu ceva întorc împătrit (Luca 19, 8).
Vedeţi osîrdia cea mare a lui Zaheu de îndreptare? Vedeţi ce face o inimă care iubeşte pe Dumnezeu, cînd vine întru cunoştinţa păcatelor sale? Vedeţi cum se făgăduieşte să plătească datoriile celor pe care i-a nedreptăţit, spre a cîştiga milă şi îndurare de la Dumnezeu? Nimeni nu l-a acuzat în faţa Mîntuitorului de nedreptăţile ce le făcuse, dar strălucind în inima sa lumina harului lui Dumnezeu, el singur s-a judecat pe sine vinovat şi dator şi aşa făgăduieşte ca să dea jumătate din averea sa la săraci şi dacă a nedreptăţit pe cineva cu ceva să întoarcă de patru ori mai mult.
Mustrarea conştiinţei i s-a făcut lui Zaheu aspru judecător, spre a hotărî singur acest mijloc de îndreptare în faţa Preaînduratului nostru Mîntuitor. Această hotărîre a lui de îndreptare a fost primită de ştiutorul inimilor, Iisus Hristos, ca o jertfă deja făcută pentru păcatele sale şi ca o arvună a mîntuirii sufletului său. De aceea a auzit de la Domnul: Astăzi s-a făcut mîntuire casei acesteia, pentru că şi acesta este fiul lui Avraam (Luca 19, 9).
O, fericite Zahee, cîtă milă şi îndurare ai cîştigat de la Dumnezeu prin rîvna ta cea mare ce ai avut-o pentru îndreptarea ta şi iertarea păcatelor tale, căci nu numai mîntuirea casei tale ai cîştigat, ci şi fiu a lui Avraam te-ai făcut, mai înainte de a face faptele lui Avraam! Ci numai hotărînd din toată inima ta că te vei face milostiv şi drept, urmînd lui Avraam cu credinţă şi făgăduinţă, şi Dumnezeu a primit pocăinţa ta, căci cercătorul inimilor fiind de faţă la a ta mărturisire din inimă, ţi-a socotit ţie ca o împlinire desăvîrşită a datoriilor tale şi fiul lui Avraam te-a numit pe tine.
Iubiţi credincioşi,
La Dumnezeu nu există nici neştiinţă, nici neputinţă. El pururea priveşte în inimile tuturor oamenilor după mărturia care zice: Tu singur ştii inima tuturor fiilor omeneşti (III Regi 8, 39). Acest adevăr îl arată Dumnezeu şi la alegerea lui David ca împărat al lui Israel, cînd zice către Samuel: Să nu te uiţi la chipul lui Saul nici la mărimea lui, pentru că l-am lepădat pe el, că Dumnezeu nu vede cum vede omul; că omul se uită la faţă, iar Dumnezeu se uită în inimă (I Regi 16, 7). Preabunul, Preamilostivul şi Atotştiutorul nostru Mîntuitor a căutat de departe spre inima lui Zaheu şi văzînd în inima lui dragoste mare, credinţă, evlavie şi rîvnă pentru poruncile lui Dumnezeu, a făcut mîntuirea casei lui şi pe el l-a numit fiul lui Avraam. Iar ca să arate celor zavistnici care cîrteau că Domnul "a intrat să găzduiască în casa unui om păcătos", i-a încredinţat că El nu a venit în lume să caute pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi. De aceea a zis: Că a venit Fiul Omului să caute şi să mîntuiască pe cel pierdut (Luca 19, 10). Dumnezeiasca Scriptură zice: Că de mila Domnului este plin tot pămîntul şi îndurările Lui sînt peste toate lucrurile Lui (Psalm 32, 5).
Ştiinţa cea atotcuprinzătoare şi fără de margine a lui Dumnezeu priveşte spre toate inimile oamenilor şi dacă vede o inimă înfrîntă şi zdrobită pentru ceea ce a greşit înaintea Lui nu o pedepseşte (Psalm 50, 18), ci cu mila şi cu darul Său o luminează şi o păvăţuieşte la calea mîntuirii. Dacă bunătatea şi mila lui Dumnezeu nu ar căuta spre cei greşiţi şi smeriţi cu inima care sînt gata să se întoarcă spre El, apoi nimeni dintre oameni nu ar putea să se mîntuiască, deoarece, după mărturia Sfintei Scripturi Toţi multe greşim (Iacob 3, 2) şi Nimeni nu este bun fără numai Dumnezeu (Marcu 10, 18). Căci dacă întru fărădelegi ne-am zămislit şi întru păcate ne-am născut, apoi cine, fără Sfîntul Botez şi fără mila lui Dumnezeu, poate a zice că nu are păcat sau nu are nevoie de pocăinţă? Ştim iarăşi din Dumnezeiasca Scriptură că Dumnezeu celor mîndri la stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har (Luca 14, 11; I Petru 5, 5).
Mîntuitorul nostru Iisus Hristos ştia cu adevărat păcatele lui Zaheu vameşul, dar a văzut şi marea lui smerenie şi rîvnă pentru pocăinţă. De aceea a venit să găzduiască în casa sa şi l-a învrednicit de iertarea păcatelor.
Iubiţi credincioşi,
Pocăinţa casei lui Zaheu din Sfînta Evanghelie de astăzi este un exemplu viu de întoarcere la Hristos pentru familia creştină din zilele noastre, pentru noi toţi care sîntem fii ai lui Dumnezeu după har şi oameni păcătoşi după fapte. Dacă n-ar fi mila lui Dumnezeu şi pocăinţa prin care sîntem miluiţi şi iertaţi, nimeni dintre creştini nu ar putea fi mîntuiţi. Dumnezeu care ne-a creat ne oferă în dar mila şi dragostea Lui de Tată, iar noi ca fii trebuie să-i oferim pocăinţa noastră, smerenia noastră, lacrimile noastre de căinţă, spovedania şi părăsirea păcatelor.
Dumnezeu este atotştiutor şi cunoscător al inimilor noastre. El ne ştie înainte de a ne naşte. El cunoaşte şi vede cugetele minţii şi inimii fiecăruia dintre noi. De la Botez şi pînă în clipa morţii, îngerii noştri păzitori scriu faptele şi gîndurile noastre bune şi rele. Ei ne numără paşii pe care-i facem la biserică, la pocăinţă, la cercetarea bolnavilor sau la săvîrşirea faptelor rele. Iar în ceasul morţii, îngerii noştri păzitori ne însoţesc, împreună cu faptele noastre bune şi rele, pînă la scaunul judecăţii, în faţa Dreptului judecător, Iisus Hristos. Dacă în timpul vieţii noastre ne-am spovedit păcatele la preoţi, dacă le-am părăsit şi am făcut canon pentru ele, la judecată nu vom mai fi întrebaţi şi osîndiţi pentru păcatele mărturisite şi ispăşite. Iar dacă vom muri nepocăiţi, adică nespovediţi şi în grele păcate de moarte, cine ne va scoate din chinurile iadului?
Pocăinţa vameşului Zaheu este un model de pocăinţă pentru toţi creştinii şi este singura cale de îndreptare şi împăcare cu Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.
Să cugetăm împreună cu Zaheu vameşul. Era cel mai lacom şi mai zgîrcit dintre iudei, că asuprea pe săraci şi pe văduve, punea dări mari, lua o parte din bani pentru el, nu făcea deloc milostenie şi nu voia să se pocăiască. Dar ce a făcut? Fiind mustrat de conştiinţă pentru păcatele sale, căuta un povăţuitor, o călăuză, un salvator al sufletului său, ca să-i arate calea spre Dumnezeu. Şi cînd a auzit că vine Iisus Hristos în Ierihon, căuta cu mare credinţă să-L vadă măcar de departe. Şi fiind mic de statură s-a urcat într-un copac.
De acolo de sus el privea spre Hristos Mîntuitorul lumii, iar Fiul lui Dumnezeu privea spre el de jos. Şi cunoscînd că se căieşte din inimă de păcatele lui şi doreşte să se mîntuiască l-a chemat la Sine: Zahee, grăbeşte-te de te coboară jos, căci astăzi trebuie să rămîn în casa ta! Deci îndată a coborît şi L-a primit pe Domnul în casa lui. Ce mare bucurie avea că a intrat Dumnezeu-Mîntuitorul în casa unde îşi adunase atîtea averi furate de la săraci şi văduve! Dar îl mustra conştiinţa pentru păcatele făcute şi de aceea, silit de conştiinţă, a început să-şi mărturisească singur păcatele şi să-şi ia de bună voie aspru canon: Iată jumătate din averea mea o dau săracilor şi de am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit!
Vedeţi ce a făcut Zaheu vameşul? Întîi L-a căutat pe Dumnezeu. Apoi L-a primit cu bucurie în casa sa. Apoi şi-a mărturisit păcatele de bună voie. Apoi şi-a luat singur canon de pocăinţă pentru cele făcute şi la urmă Mîntuitorul l-a dezlegat de păcate prin cuvintele: Astăzi s-a făcut mîntuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam! (Luca 19, 9).
Aşa trebuie să facem şi noi, fraţii mei. Fiecare dintre noi semănăm oarecum cu Zaheu, pentru că toţi sîntem biruiţi de lăcomie, de zgîrcenie, de răutate, de nepăsare, de nepocăinţă. Încă şi casele noastre seamănă cu casa lui Zaheu, pentru că în ele, ca şi în noi, stăpîneşte mîndria, grija numai pentru trup, pentru averi, pentru desfrînare, pentru beţie, pentru cele trecătoare. De aceea sînt şi atîtea boli, certuri şi dezbinări în familiile creştinilor, pentru că puţini mai sînt care caută din inimă pe Dumnezeu şi doresc cu adevărat mîntuirea sufletului. Poate niciodată n-a fost familia creştină mai slăbită şi robită de păcate ca acum.
Dar Dumnezeu, care ştie toate şi priveşte în inimile noastre, are întotdeauna milă de noi. Asemenea lui Zaheu, El vine înaintea noastră să ne cheme la pocăinţă şi doreşte să intre în casa sufletului nostru.
Hristos vine la noi mai ales prin rugăciune, prin milostenie, prin pocăinţă. El vine la noi prin Sfînta Spovedanie şi Sfînta Împărtăşanie, care se sfinţeşte şi se dă celor vrednici în timpul Sfintei Liturghii.
Dacă ne vom strădui să mergem cît mai regulat la biserică, dacă ne vom plînge păcatele şi le vom mărturisi la preot, dacă vom face canonul rînduit şi vom primi cu evlavie Trupul şi Sîngele Domnului atunci Hristos ne va chema la El ca pe Zaheu şi El Însuşi va veni la noi şi ne va zice: Astăzi s-a făcut mîntuire casei acesteia, că şi acesta este fiul lui Dumnezeu după dar. Amin.

SFÂNTA EVANGHELIE ,DIN DUMINICA A TREIZECI SI DOUA , DUPĂ RUSALII !



                  SFÂNTA  EVANGHELIE  , 
               din Duminica a treizeci şi doua ,
               după Pogorârea  Sfântului  Duh !


În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon , şi iată un om bogat cu numele Zaheu, care era mai mare peste vameşi , căuta să vadă cine este Iisus; dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Atunci ,alergând înainte, s-a suit într-un dud, ca să-L vadă , căci pe acolo avea să treacă.Dar când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, l-a văzut şi a zis către el : Zaheu, grăbeşte-te şi dă-te jos , căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. 
                
                                   Fișier:Calling Zacchaeus.jpg
Şi el grăbindu-se , s-a coborât şi L-a primit cu bucurie . 
                        Dudul  lui Zaheu !                 
                     https://cammely.files.wordpress.com/2011/01/dudul1.jpg
Când au văzut aceasta , toţi cârteau şi ziceau : a intrat să găzduiască la un păcătos. Dar Zaheu , stând în faţa Domnului, I-a spus : iată jumătate din averea mea , Doamne, o dau săracilor şi ,dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.
                           Apostolul  Zaheu !
                                                   
Iar Iisus a grăit către el: astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi el este fiul lui Avraam. Fiindcă Fiul Omului a venit să cauteşi să mântuiască pe cel pierdut.
Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie !
                               AMIN !

                            Dragii mei, 

Trebuie să fim încredinţaţi că, oricât am gresi si orice păcat am fi săvârşit în această viaţă, dacă ne întoarcem la Bunul Dumnezeu şi Maica Domnului, cu lacrimi în inimă şi-n suflet , îngenunchem în faţa Sfintei Icoane, şi-I cerem iertare, cu adevărat vom fi iertaţi şi întăriţi în Credinţă şi-n Dragoste faţă de Aproapele.
Fraţilor, să facem şi noi precum a făcut Zaheu :
să ne urcăm şi noi, nu în dud, ci la Domnul , prin Rugăciunea noastra , prin faptele bune făcute în ajutorul Aproapelui nostru, prin Credinţa şi Smerenia, pe care o purtăm în suflet şi-n inimă.
Să dăruim inima noastra Lui Dumnezeu şi Maicii Domnului, asta însemnând să-L iubim ,si s-O iubim, mai presus decât familia noastra,mai presus de orice bogăţie pământească. 
Si astfel ,putem fi încredinţaţi că Rugaciunea noastra, ajunge la Dumnezeu şi la Maica Domnului, şi vom fi ajutaţi ca să gasim Calea Dumnezeiască ,spre mântuirea sufletului nostru.
                           Cu dragoste, Maria.

vineri, 29 ianuarie 2016

PREDICA PĂRINTELUI CLEOPA , LA MAREA SI SFÂNTA SĂRBĂTOARE A SFINTILOR TREI IERARHI !

                                                            30 Ianuarie 2016 !

                      PREDICA  PĂRINTELUI  CLEOPA , 
              la Marea şi Sfânta  Sărbătoare,
                           a Sfinţilor  Trei Ierarhi, 
                         Vasile , Grigorie  şi Ioan.


                                                Parintele Cleopa


Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfînt (Pilde 9, 10)

Iubiţi credincioşi,
Cu mila şi cu îndurarea Preabunului nostru Dumnezeu Cel în Treime închinat şi mărit, am ajuns şi în anul acesta la prăznuirea marilor ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvîntătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur. De aceea ne-am adunat astăzi la Sfînta Biserică pentru a cinsti după cuviinţă pe această treime de ierarhi, apărătorii Preasfintei Treimi, pe care îi laudă toată creştinătatea. Cinstim astăzi pe Sfinţii Trei Ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan, lauda Ortodoxiei, cununa Bisericii lui Hristos, apostolii pocăinţei, tîlcuitorii cei mai adînci ai Sfintei Scripturi. Lăudăm astăzi pe aceşti trei mari ierarhi, învăţători şi luminători ai lumii, vase alese ale Sfîntului Duh, părinţi ai evlaviei noastre, păstori plini de rîvnă ai creştinilor, dascăli ai dreptei credinţe, hrănitorii săracilor, apărătorii văduvelor şi povăţuitorii călugărilor.
Sfinţii Trei Ierarhi sînt cele trei vîrfuri ale ierarhiei Bisericii Ortodoxe, care au întrecut cu înălţimea vieţii şi a învăţăturii lor pe mulţi şi ca nişte apostoli după Apostoli au strălucit în lume. Toţi trei fiind luminaţi de Duhul Sfînt, au avut aceeaşi înţelegere a Bisericii, au întărit canoanele şi învăţăturile dumnezeieştii Scripturi. Aceste trei vase ale Duhului Sfînt, pline de sfinţenie şi binecuvîntate cu darul facerii de minuni şi al frumoasei vorbiri, au mărturisit în lume dreapta credinţă, au explicat dogmele Bisericii, au îmbogăţit sfintele slujbe şi au vindecat şi alinat multe boli şi suferinţe trupeşti şi sufleteşti ale oamenilor. Fiind luminaţi de Dumnezeu şi dăruiţi cu multă înţelepciune, au uimit pe filosofii timpului lor, au mustrat pe împăraţii răucredincioşi, au smerit pe cei mîndrii, au împărţit la săraci averile bogaţilor, au mustrat cu mare îndrăzneală păcatul, mai ales necredinţa, eresul, mîndria, desfrîul, lăcomia şi zgîrcenia, scriind multe învăţături creştineşti. Ei au lăsat Bisericii lui Hristos, pe lîngă viaţa lor sfîntă, zeci de cărţi teologice, care apără dogmele ortodoxe şi viaţa morală şi care formează un mare tezaur al lumii creştine.
Şi acum să vă amintesc pe scurt viaţa şi faptele fiecăruia din cei trei sfinţi ierarhi:
Sfîntul Vasile cel Mare a văzut lumina zilei în Cezareea Capadociei (Turcia de astăzi), dintr-o familie aleasă de creştini. Părinţii săi, Vasile şi Emilia, au avut zece copii. Îndemnaţi de Dumnezeu, au dat pe Vasile din copilărie la învăţătura cărţii, crescîndu-l de mic în frica lui Dumnezeu.
Fire adînc gînditoare, evlavioasă, tăcută, Sfîntul Vasile a străbătut cu multă uşurinţă toată învăţătura cea ritoricească şi filosofia ce se putea oferi pe atunci de cea mai înaltă şcoală a faimoasei Atene. Aici s-a împrietenit cu marele Grigorie; aici a uimit pe dascălii săi; aici a deprins "firea filosofiei, care este - după cum singur spunea - gîndul morţii".
Îndemnat de Duhul Sfînt, a plecat apoi să viziteze toate mînăstirile şi pustietăţile Egiptului, iar de aici s-a dus la Ierusalim să se închine la Mormîntul Domnului. După ce a primit botezul în rîul Iordanului, s-a dus în Cezareea Capadochiei - patria sa - unde a fost făcut preot. Dar el, iubind mult liniştea şi rugăciunea, s-a retras în părţile Pontului, unde a întemeiat o aleasă mînăstire, cu viaţă de obşte. Venind aici şi Sfîntul Grigorie, au trăit împreună cele mai alese clipe de bucurii duhovniceşti, pe care apoi adesea şi le aminteau unul altuia. Aici au scris împreună neîntrecute cuvinte ascetice despre rugăciune, post, viaţă de obşte, preoţie, dragoste etc.
Nevoia în care se afla Biserica din Cezareea, strîmtorată de eretici, l-a silit pe marele Vasile să lase pustia şi să vină în ajutorul Bisericii lui Hristos. În scurtă vreme, fiind ales episcop, cu multă putere şi osîrdie, biruieşte pe începătorii eresurilor, împacă pe ortodocşi, uneşte Biserica dezbinată, mîngîie inimile păstoriţilor, hrăneşte pe cei săraci din hambarele bogaţilor, adapă pe cei însetaţi din izvoarele bunei credinţe.
Sfîntul Vasile era mare, nu atît ca statură, cît mai ales cu darul ce era într-însul, cu viaţa sa aspră, cu mintea sa adînc gînditoare. Avea şi darul facerii de minuni, cu care adesea scotea duhurile necurate din oameni, vindeca boli grele, spunea cele viitoare. Viaţa lui era mai mult îngerească decît omenească. Neîncetat se ruga, învăţa mereu, mîngîia pe toţi. Pentru aceasta s-a făcut doctor bolnavilor, hrănitor flămînzilor, păstor adevărat al oilor celor risipite.
Aur pentru sine nu strîngea, dar cu aurul învăţăturilor sale pe toţi îi îmbogăţea. Haine bune nu purta, dar pe toţi săracii Capadociei îi îmbrăca. Pîine de prisos pe masă nu avea, dar nimeni nu se întorcea de la el flămînd şi nemiluit.
Cine altul ca Sfîntul Vasile a purtat atîta grijă de cei săraci, cine a făcut ca el din Cezareea o adevărată casă de oaspeţi pentru străini, cu spitale pentru bolnavi, cu azile pentru bătrîni şi locuri de vindecare pentru suferinzi. Apoi îi înfrunta pe împăraţi, îi ruşina pe eretici, îi smerea pe filosofi, uimea pe ritori, pe călugări îi povăţuia, pe văduve le asculta, pe necredincioşi îi aducea la credinţă, pe păcătoşi îi primea şi cu canon de pocăinţă îi vindeca.
Fiind din tinereţe bolnăvicios, în anul 379, Sfîntul Vasile cel Mare s-a mutat la Domnul în vîrstă de 51 de ani, după ce a păstorit Biserica lui Hristos, mai bine de opt ani.
Sfîntul Grigorie Teologul s-a născut în oraşul Nazianz, aproape de oraşul Cezareea Capadociei. Părinţii săi, Grigorie şi Nona, fiind binecredincioşi, l-au crescut de mic în buna credinţă, dîndu-l la învăţătura cărţii. Iubind mai mult frumuseţea vorbirii, a învăţat şi a deprins mai mult ca oricare meşteşugul retoricei, de la cei mai aleşi dascăli ai Atenei.
Întors la Nazianz, a fost făcut preot de tatăl său, ce era episcop acolo, apoi s-a retras cu Vasile la o mînăstire întemeiată de ei în Pont. Fiind chemat de tatăl său şi de nevoile Bisericii împresurată de eretici, Sfîntul Grigorie s-a reîntors în Nazianz. După multă stăruinţă, fiind făcut episcop de însuşi prietenul său, Vasile, nu a primit scaunul cel încredinţat lui, ci petrecea lîngă bătrînul său tată, ajutîndu-l să biruiască pe înverşunaţii eretici.
Fiind iubitor de linişte, nu a primit episcopia Nazianzului, dar cu gura sa cea plină de dar şi cu măiestria cuvîntului, pe toţi ereticii i-a îmblînzit şi i-a adus la credinţa cea adevărată. Apoi, fiind ales episcop al Constantinopolului, marele Grigorie a făcut aici adevărate minuni. Cine a vorbit mai frumos ca Sfîntul Grigorie? Cine a apărat mai bine dogmele Bisericii? Cine a rostit cuvinte mai înalte despre Duhul Sfînt, despre dragoste, despre credinţa cea adevărată? Cine a uimit în Sinodul al II-lea Ecumenic pe toţi episcopii? Cine a ruşinat pe filosofi şi a smerit pe ritori, mai mult ca el, cu adîncimea gîndirii sale şi cu dulceaţa vorbirii?
Dornic de singurătate, după doisprezece ani de păstorie, se retrage în satul său natal, Nazianz, pentru a vorbi numai cu Dumnezeu, pe care Îl iubea atît de mult.
Cu toate că Sfîntul Grigorie Teologul era o fire mult mai sensibilă, adînc gînditoare, însetată după linişte, nimeni nu a vorbit vreodată mai frumos ca el din amvonul bisericii, nimeni nu a apărat mai cu tărie dogma Preasfintei Treimi, nimeni nu s-a ridicat mai mult cu vorbirea de Dumnezeu, decît Sfîntul Grigorie. Din aceste pricini s-a şi numit "Teolog", adică "Cuvîntător de Dumnezeu".
Împăcat cu sine şi cu Dumnezeu, în anul 389, Sfîntul Grigorie Teologul trece la Domnul în vîrstă de 60 de ani, lăsînd Bisericii un nepreţuit tezaur de cuvinte şi învăţături dogmatice.
Sfîntul Ioan Gură de Aur s-a născut în vestita cetate Antiohia Siriei, din părinţi creştini, Secund şi Antuza. Fiind singur la părinţi, a fost dat la învăţătura cărţii, la cei mai aleşi dascăli ai vremii de atunci. Murind tatăl său din tinereţe, fericitul Ioan şi-a ales viaţa cea îngerească, retrăgîndu-se la o mînăstire şi de aici într-o peşteră, unde singur s-a nevoit în post şi rugăciune patru ani.
Fiind apoi hirotonit preot de episcopul Flavian, slujea cu multă osîrdie în Biserica cea Mare a Antiohiei. Aici rostea neîncetat cuvinte de învăţătură, de pocăinţă şi de mîngîiere poporului însetat, încît s-a făcut cunoscut în toată cetatea. Pentru buna lui învăţătură şi frumuseţea vorbirii a fost numit de toată creştinătatea "Gură de Aur". Ales patriarh al Constantinopolului, Sfîntul Ioan, deşi a primit cu sila această mare cinste, a păstorit turma lui Hristos cu mare osîrdie, timp de nouă ani, ducînd-o la vreme la apă şi hrănind-o cu cuvintele sale cele aurite.
Sfîntul Ioan Gură de Aur, zis şi Hrisostom, a întrecut pe toţi dascălii Bisericii noastre, nu atît prin înălţimea cuvintelor, nu prin asprimea învăţăturilor, cît mai ales prin dulceaţa vorbirii sale, atît de curgătoare şi pe înţelesul tuturor. Nimeni nu a vorbit mai mult ca Sfîntul Ioan Hrisostom despre pocăinţă, despre folosul rugăciunii, despre mergerea cît mai regulat la biserică, despre păcat, despre moarte, despre judecată şi răsplata viitoare. Nimeni nu a tîlcuit mai bine ca el Sfînta Scriptură. Nimeni nu a hrănit turma sa cu mai multe învăţături, nimeni nu a apărat mai bine pe săraci şi pe văduve, nimeni nu s-a nevoit cu postul şi rugăciunea mai mult decît Sfîntul Ioan Gură de Aur.
El era păstorul cel adevărat, tatăl săracilor, apărătorul văduvelor, mîngîietorul sărmanilor, hrănitorul flămînzilor, mustrătorul boierilor, primitorul izgoniţilor şi învăţător prealuminat a toată lumea. Doctor minunat al sufletelor, el ştia să scoată cu cuvîntul spinii patimilor din inimile oamenilor şi apoi să pună alifie pe răni, prin învăţăturile sale cele aurite.
Dar, ca întotdeauna, curajul şi îndrăzneala cuvintelor sale i-au adus multe necazuri şi încercări la sfîrşitul vieţii. Astfel, izgonit din scaun şi exilat de împărat şi de soţia sa, Eudoxia, marele dascăl şi păstorul cel bun, Sfîntul Ioan Gură de Aur, moare în grea suferinţă, departe de oile sale în anul 407, avînd pe buze aceste cuvinte: "Slavă lui Dumnezeu pentru toate!"

Iubiţi credincioşi,
După ce am amintit, pe scurt, viaţa Sfinţilor Trei Ierarhi, să vă spun în puţine cuvinte cum a luat naştere praznicul de astăzi.
Pe vremea împăratului bizantin Alexios Comnenul (secolul XI), s-a născut o neînţelegere între credincioşii din Constantinopol, privind cinstirea Sfinţilor Trei Ierarhi. Unii dintre ei cinsteau mai mult pe Sfîntul Vasile, zicînd despre el că este mai înalt în cuvinte, ca unul ce a încercat şi a ispitit firea lucrurilor prin sine, şi cum că era atît de îmbunătăţit, încît puţin lipsea de a-l asemăna cu îngerii. Nu făcea pogorămînt legii, nici nu ierta cu uşurinţă, ci era aspru, neavînd la el nici un lucru pămîntesc. Aceştia îl micşorau pe Sfîntul Ioan Gură de Aur, ca şi cum ar fi fost oarecum împotriva marelui Vasile, fiindcă era îngăduitor şi atrăgător la pocăinţă. Alţii înălţau pe dumnezeiescul Hrisostom, precum că ar fi fost în învăţături mai iertător şi sfătuia cu uşurinţă pe toţi, chemîndu-i la pocăinţă. Pentru aceasta îl cunoşteau mai mult ca pe Sfinţii Vasile şi Grigorie, atît pentru mulţimea cuvintelor celor curgătoare de miere, cît şi pentru iscusinţa cugetărilor.
Alţii cinsteau mai mult pe Sfîntul Grigorie, ca cel ce a întrecut prin înţelepciune, prin frumuseţea vorbirii şi prin învăţătura elinească pe toţi dascălii cei vestiţi. Ziceau, deci, că înţeleptul Grigorie îi întrecea pe toţi şi de aceea i se cuvenea întîietatea. Din această pricină s-au împărţit şi credincioşii, încît unii se chemau ioaniteni, alţii vasiliteni, iar ultimii grigorieni.
Văzînd Sfinţii Trei Ierarhi că se dezbină Biserica din cauza lor, s-au arătat în vis şi în chip văzut, cîte unul deosebit, apoi toţi trei împreună, lui Ioan, mitropolitul cetăţii Evhaitelor, un păstor îmbunătăţit şi preaînţelept, zicîndu-i:
"După cum ne vezi, noi sîntem una la Dumnezeu şi nu este între noi nici o ceartă sau împotrivire, ci fiecare fiind călăuziţi de dumnezeiescul Duh, am învăţat şi am scris spre mîntuirea cea de obşte şi folosul oamenilor. Tot ce am învăţat noi am dat şi altora spre înmulţirea talantului nostru şi nu este între noi nici unul întîi sau al doilea, ci, dacă veţi vorbi de unul, cei doi urmează. Deci, scoală-te şi porunceşte acestora ce se ceartă şi se dezbină din cauza noastră, să nu se mai certe pentru noi, căci pentru aceasta şi noi ne-am sîrguit, atît în viaţă, cît şi după moartea noastră să împăcăm lumea şi s-o aducem la unire. Deci rînduieşte-ne la toţi trei o zi, cînd ţi se va părea de cuviinţă şi ne fă praznic cuviincios odată. Apoi spune şi celorlalţi creştini, care vor fi mai pe urmă, că noi sîntem una la Dumnezeu şi vom fi mijlocitori în cer înaintea Preasfintei Treimi, pentru mîntuirea celor ce vor săvîrşi praznicul şi pomenirea noastră".
Zicînd acestea i se părea lui Ioan că Sfinţii Trei Ierarhi se urcă la cer, strălucind cu lumină nemărginită şi chemîndu-se unul pe altul pe nume. Deci, sculîndu-se arhiereul evhaitenilor, a făcut precum i-au poruncit Sfinţii Vasile, Grigorie şi Ioan, potolind mulţimea şi pe toţi care se certau pentru ei. Astfel, Sfîntul Episcop Ioan, aflînd că în luna ianuarie se prăznuiesc toţi aceşti sfinţi: în ziua întîi, Sfîntul Vasile, la 25, Sfîntul Grigorie şi la 27, Sfîntul Ioan Gură de Aur, i-a unit pe toţi trei, la 30 ianuarie, făcîndu-le slujbă, canoane, tropare şi cîntări de laudă precum se cuvenea. Deci, de aproape zece secole avem în Biserică sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi.
Sîntem datori deci, fraţilor, să ţinem cu evlavie această sărbătoare şi să cinstim pe făcătorii noştri de bine, mulţumindu-le după putere, căci după datorie, nu putem. Să cinstim cu cuvinte de laudă pe cei trei cuvîntători de Dumnezeu şi să le urmăm credinţa, rîvna pentru Biserică, dragostea lor pentru oameni, viaţa lor sfîntă. Dar cum vom putea lăuda îndeajuns pe aceşti mari sfinţi, dascăli şi ierarhi ai Bisericii? Atît se cuvine să zicem, că dacă nu s-ar fi ostenit atît de mult aceşti sfinţi cu viaţa, cu cuvîntul şi cu scrisul, nu ar fi scăpat creştinătatea de slujirea idolească, de eresurile cele cumplite împotriva Preasfintei Treimi şi de atîtea tulburări şi grele păcate care nelinişteau obştea creştinilor. Dar Dumnezeu a rînduit de sus pe aceşti mari luminători să trăiască tocmai atunci cînd Biserica lui Hristos era învăluită şi tulburată şi înăuntru şi în afară.
Aceşti oameni cereşti şi îngeri pămînteşti, trîmbiţele adevărului, preaînţelepţi ritori, tunetele dumnezeirii celei nezidite, s-au sîrguit să smulgă trecutul şi să risipească pe luptătorii împotriva dreptei credinţe, alungînd cu praştia cuvintelor lor pe lupii cei răi, care dezbinau Biserica dreptmăritoare. Aceşti trei mari ierarhi şi păstori, cu înţelepciunea şi darul dat lor de Dumnezeu, au surpat zidurile cele rele ale vrăjmaşilor şi au smerit înţelepciunea elinească ce se ridica împotriva cunoştinţei de Dumnezeu, schimbînd şi prefăcînd totul spre bine, netezind şi îndreptînd pe cele strîmbe, risipind toată asuprirea şi nedreptatea.
Treimea pămîntească a Sfinţilor Ierarhi, ne-a învăţat a ne închina Treimii celei mai presus de minte şi a mărturisi, după cum scrie în Crez, un singur Dumnezeu, închinat în trei persoane: Tatăl, Care este nenăscut şi pricina a toate; Fiul, născut din Tatăl şi Duhul Sfînt, Care este purces din Tatăl şi făcut cunoscut nouă prin Fiul. Nu sînt trei Dumnezei, ci un Dumnezeu în trei persoane, care au aceeaşi fiinţă şi prin care s-au făcut toate cele văzute şi nevăzute.
Dar să lăsăm pe alţii să le spună înţelepciunea, adînca cunoştinţă, postul, rugăciunea, milostenia şi celelalte fapte bune pe care le aveau Sfinţii Trei Ierarhi. Noi să ne minunăm de grija lor cea mare care o aveau pentru mîntuirea oamenilor, pentru că de aceasta se îngrijeau mai mult decît toate, cunoscînd că prin fapte bune păstrează omul asemănarea cu Dumnezeu.
În ce fel au miluit Sfinţii Trei Ierarhi pe mulţi oameni, o să înţelegem din cele ce urmează: Dumnezeu a făcut lumea aceasta pentru oameni, iar aceşti sfinţi au tîlcuit firea tuturor făpturilor şi prin aceasta oamenii au cunoscut pe Ziditorul. Cerurile spun slava lui Dumnezeu prin frumuseţea şi mărimea lor, iar aceşti minunaţi dascăli explică cerurile şi pămîntul, adică lumea cea văzută şi nevăzută, cum este aşezată, rînduiala ei şi care este pricina pentru care le-a creat Dumnezeu. Ne-a dat Preabunul Dumnezeu, Testamentul Vechi şi Nou spre mîntuirea noastră, şi aceşti mari sfinţi ne-au explicat mai bine ca toţi Sfînta Scriptură şi ne-au îndemnat să păzim poruncile Domnului.
Mîntuitorul S-a întrupat pentru noi, iar sfinţii aceştia ne tîlcuiesc şi ne fac cunoscută taina răscumpărării noastre prin întrupare, prin moarte şi înviere. A trimis Hristos pe Sfinţii Apostoli să propovăduiască în lume cunoştinţa de Dumnezeu, să piardă idolatria şi să întoarcă lumea la dreapta credinţă în Dumnezeu. A trimis pe Sfinţii Trei Ierarhi să propovăduiască adevărata credinţă, să izgonească din oameni întunericul necredinţei, să ruşineze pe eretici şi să aducă la Hristos cît mai multe suflete.
Iubiţi credincioşi,
Vedeţi grija Sfinţilor Trei Ierarhi pentru unitatea Bisericii? Vedeţi grija lor pentru mîntuirea oamenilor? Atît în viaţă cît şi după moarte, sfinţii se îngrijesc de unitatea Bisericii, de păstrarea cu sfinţenie a dreptei credinţe, de sporirea noastră în fapte bune şi de mîntuirea lumii. Vedeţi cum a rînduit pronia dumnezeiască pe aceşti mari ierarhi, tocmai în secolul IV, secolul cel mai lovit de eresuri şi dezbinări, pentru a apăra unitatea credinţei în Biserică, pentru a salva creştinătatea de eresuri şi de idolatrie, pentru a smeri filosofia păgînă şi a întări dogmele dreptei credinţe în lume?
N-au putut suferi Sfinţii Trei Ierarhi dezbinarea Bisericii lui Hristos, ei care se jertfiseră să menţină corabia Bisericii în pace, să sporească sfînta credinţă, să risipească eresurile şi să cureţe sufletele oamenilor de patimi. De un gînd cu ei sînt toţi sfinţii şi îngerii din cer, ca şi toţi păstorii şi creştinii ortodocşi. Toţi se roagă înaintea Preasfintei Treimi pentru biruinţa Evangheliei, pentru pacea în lume şi mîntuirea sufletelor noastre.
Însă la această unitate creştină, în familie, în Biserică şi în lume, trebuie să contribuie fiecare dintre noi. Gîndiţi-vă cît de mare păcat face un creştin - bărbat sau femeie - care strică pacea şi unitatea familiei. Majoritatea divorţurilor de astăzi sînt tocmai din această cauză. Ei bine, aceşti creştini care distrug familia cuiva şi lasă copii orfani pe drumuri, sînt blestemaţi de Dumnezeu şi nu vor primi mîntuirea aşa uşor.
Gîndiţi-vă la aceşti creştini care sar gardurile Bisericii lui Hristos, care leapădă Sfînta Cruce, Sfintele icoane, Sfintele Taine şi tot ce avem mai scump. Aceştia, nu numai că se duc la adunările sectelor, dar intră şi în casele ortodocşilor, cu scopul de a-i dezbina, de a semăna tulburare, îndoială şi să atragă cîţi mai mulţi la eresul lor. Nu sînt ei oare asemenea lui Arie şi celorlaţi începători de eresuri? Toţi aceştia nu se pot mîntui pînă nu se reîntorc în Biserică, de unde au plecat. Ei sînt îndemnaţi la dezbinare de diavolul, care nu poate birui decît în tulburare, ură şi îndoială. De aceea se şi numeşte vrăjmaşul nostru, "diavol", care înseamnă "împotrivnic". Toţi cei ce se împotrivesc adevărului, luminii, Bisericii, păstorilor, sfinţilor şi explică Evanghelia după capul lor, sînt fii ai celui rău care a dezbinat pe îngeri în cer şi dezbină mereu lumea pe pămînt.
Să ne ferim, fraţilor, de cei ce dezbină şi tulbură casele, sufletele, obştea şi Biserica Domnului şi să ne rugăm permanent pentru unitatea ei. Dar, uneori, chiar copiii aceleiaşi mame se ceartă, se dezbină între ei. Aceasta este şi mai rău. La fel şi în Biserică, se dezbină uneori credincioşii noştri. Unii zic că ţin sărbătorile pe stil vechi; alţii zic că sînt în "Oastea Domnului". Alţii zic că s-au pocăit şi nu sînt ca ceilalţi fii ai Bisericii. Oare de ce această dezbinare? Numai diavolul, vrăjmaşul cel de obşte se bucură de neunirea noastră!
Să nu ne dezbinăm unii împotriva altora, fraţilor. Toţi sîntem ai lui Hristos, toţi sîntem fiii Bisericii, dacă ascultăm de ea şi de păstorii ei. Toţi sîntem ostaşii lui Hristos, dacă ducem lupta cea bună cu răbdare pînă la capăt. La Dumnezeu se mîntuiesc cel mai greu ereticii şi cei mîndri, dacă se întorc cu căinţă la Biserică. Iar cel mai uşor se mîntuiesc cei smeriţi, care ascultă şi iartă pe toţi.
Să rugăm pe Sfinţii Trei Ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan, care sînt foarte cinstiţi în ţara noastră şi au la Iaşi cea mai frumoasă biserică din Europa închinată lor, să se roage înaintea Preasfintei Treimi pentru întărirea dreptei credinţe, pentru pacea şi unitatea Sfintei Biserici şi pentru mîntuirea sufletelor noastre. Amin.

                                                            Cu dragoste, Maria.

SFÂNTA EVANGHELIE , DIN MAREA ŞI SFÂNTA ZI , A SFINTILOR TREI IERARHI !


                                                       Sfânta  Evanghelie ,
                      din  Sfanta  si Marea  Zi ,
                     a  Sfinţilor  Trei     Ierarhi, 
                        Vasile, Grigorie  şi  Ioan !

                                            La Utrenie :

                         Sfânta Evanghelie de la Ioan !                                          (X, 9 - 16 )

                                             
                               

                                                  

Zis-a Domnul : Eu sunt uşa; dacă va intra cineva prin Mine , se va mântui ;şi va intra şi va ieşi , şi păşune va afla. Furul nu vine decât numai să fure, să junghie şi să piardă . Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţă , şi s-o aibă din belşug . Eu sunt păstorul cel bun;păstorul cel bun îşi puine viaţa pentru oile sale . Iar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui , când vede lupul venind, lasă oile şi fuge , iar lupul răpeste şi risipeste oile. Cel plătit fuge , pentru că este plătit şi nu-l doare inima de oi . Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc oile Mele  şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaste pe Mine Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl; şi Eu îmi dau viaţa pentru oile Mele. Mai am şi alte oi , care nu sunt din staulul acesta ; şi pe acelea trebuie să le aduc ; ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o turmă si un păstor.
Slavă  Ţie Doamne, Slavă Ţie !
                                AMIN !
                     La Sfânta  şi Dumnezeiasca  Liturghie ,

                  Sfânta  Evanghelie de la Matei !

                            (V, 14 -19 )

Zis-a  Domnul către ucenicii Săi :voi sunteţi lumina lumii. Nu poate cetatea să se ascundă , când stă pe vârful muntelui;nici oamenii nu aprind făclia ca să o pună sub obroc , ci în sfeşnic, ca să lumineze tuturor celor din casă.
Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor , pentru ca ei să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru cel din Ceruri.
Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau Proorocii ;n-am venit să stric , ci să împlinesc . Căci adevărat vă spun vouă , cât vor sta Cerul şi Pământul , o iotă sau o cirtă nu va trece din lege , până ce nu se vor face toate. Deci, cel care va strica una din aceste Porunci foarte mici şi va învăţa aşa pe oameni , foarte mic se va chema în Împărăţia Cerurilor ;iar cel care va face şi va învăţa , acela mare se va chema în Împărăţia Cerurilor.
Slavă  Ţie Doamne, Slavă  Ţie ! Amin !

Dragii mei, Sufletul nostru are nevoie de DUMNEZEU si de MAICA DOMNULUI !
Sa lăsam rutina zilnică,si să mergem în Biserica Lui Hristos,ca sa ne hranim sufletul si inima ,cu al Lui DUMNEZEU CUVÂNT ! 
Credinţa, Nădejdea şi Dragostea , sunt cele Trei Virtuţi dumnezeiesti,pe  care trebuie sa le purtăm în inimă si-n suflet ,ca pe-o Icoană vie.   
                               Cu dragoste, Maria.