GLAS DIN CER A GRAIT: VENIREA LUI IISUS HRISTOS,ASA SE CHEAMA VOLUMUL 7 AL ADEVARULUI DUHULUI SFÂNT! SA ADUCEM O MICA JERTFA, PENTRU EDITAREA CARTILOR ADEVARULUI DUHULUI SFANT!

                                                                                  

                                                             Prieteni dragi,                                          

  Noile volume pe care le vom scoate anul acesta ,mai precis, volumul 6-Viata Extraterestra si volumul 7-VENIREA Lui IISUS HRISTOS sunt deja trimise la EDITURA KITCOM-Verguleasa din Judetul olt.

Am scris la ele zi si noapte, iar titlul volumului cu numarul 7 si chiar numarul 7 al volumului,a fost ales de Însusi MANTUITORUL IISUS HRISTOS cand mi-a grait asa:

"Cartea va avea numarul 7 si se va numi -ADEVARUL DUHULUI SFANT-VENIREA LUI IISUS HRISTOS!"

Ce spuneti dragilor, nu e divin?

Cifra 7, va spune ceva dragilor?

Sigur ca da, PRUNCA 7 care va veni din Cerul Sfant,precum o suliță. 

Dragii mei, cum s-au scumpit toate, o sa am nevoie de ajutorul vostru Divin,ca sa pot achita Editarea volumelor 6 si 7 ale Adevarului Duhului Sfant.

Asadar, vin cu Rugamintea de suflet, ca sa achitam impreuna EDITAREA acestor noi volume 6 si 7,mai ales ca, la volumul 7 ,Glasul DUHULUI SFÂNT mi-a grait asa:

"Cartea ADEVARUL DUHULUI SFANT -volumul 7, se va numi VENIREA LUI IISUS HRISTOS!

M-au uimit aceste Cuvinte Divine si chiar am plans de bucurie, deoarece, se apropie Venirea a Doua a Mantuitorului Iisus Hristos,dar, pe Pamant Romanesc.

Iar BUNUL DUMNEZEU ne-a vestit inca o data,ca Fiul Său si Dumnezeul nostru vine cât de curând.

Cine poate si doreste ca sa daruiasca pentru EDITAREA Cartilor Adevarul Duhului Sfant volumul 7 VENIREA Lui IISUS HRISTOS si volumul 6 VIATA EXTRATERESTRA, o poate face astfel:

RAIFFEISEN BANK    Maria Ghiorghiu ,

 Cod IBAN:

 RO71 RZBR 0000 0600 1504 7307.     

Va multumesc din inima dragilor, pentru ajutorul vostru Divin,pentru ca,fara ajutorul vostru,nu as avea de unde ca sa achit circa 20000 lei(4000 euro) pentru un numar mai mare de Carti, adica, 400 bucati cu VENIREA lui IISUS HRISTOS si 200 bucati cu VIATA EXTRATERESTRA.

P.S.

                                                 Dragii mei, 

                                             

Cele 5 volume existente le puteti comanda la numarul de telefon la care raspund doar eu personal:

0747226236 sau pe site-ul: https://adevarulduhuluisfant.ro/

.

Cine le doreste, mă poate suna la 0747226236 sau poate lasa o comanda pe Site-ul https://adevarulduhuluisfant.ro/

35 Lei pentru fiecare volum din (vol 1, 2 si 4), iar cate 25 lei de fiecare volum din Viata Extraterestra(vol 3 si 5) .

Va astept cu mare drag Comenzile voastre!

Puteti depune contravaloarea Cartilor si in contul:

RAIFFEISEN BANK    Maria Ghiorghiu ,

 Cod IBAN:

 RO71 RZBR 0000 0600 1504 7307.       

.

Volumul 1 = 35 lei,

Volumul 2 = 35 lei

Volumul 3 =25 lei

Volumul 4 = 35 lei

Volumul 5 =25 lei !

Dar, va rog sa ma sunati mai inainte de a depune contravaloarea Cartilor Adevarul Duhului Sfant sau pentru Pomelnice la Sfantul Altar.

Tel.personal la care doar eu raspund: 0747226236 !

.

.

                                               Dragii mei,

În aceasta după amiază ,în timp ce raspundeam aici pe blog la Comentariile referitoare la copertile Cărtii ADEVARUL  DUHULUI SFÂNT, mă întrebam în sinea mea,cum pot exista oameni care sa graiasca urat impotriva Lui Dumnezeu si a Maicii Domnului cu Sfintii Sai?

Cum nu au frica ca sa deschida gura lor, si sa jigneasca sa huleasca tot ce est sfant si chiar Cartile Adevarului Duhului Sfant?

                   .

Când, deodată, aud glas care spune asa : 
                 ” Da ! Asa este ! 
               În această Carte,este Graiul Lui Dumnezeu.
                Graiul Lui Dumnezeu se afla in  toate Cartile Adevarului Duhului Sfant!”  
Și aveam in fața mea, exact aceste Coperti ale Cărtilor ADEVARULUI  DUHULUI SFÂNT. 

                                       Cu dragoste, Maria.

--RUGACIUNEA DE DUMINICA!

                      

        

Mareste imaginea.

De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine.

Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fiecare mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea.O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-ne nouă darul Tău și acoperământul Tău! Așa, Doamne și Ziditorul meu, ascultă rugăciunile și cererile sufletului meu cel păcătos și dă-mi mie, smeritului și nevrednicului, Darul Tău, ca să cinstesc astăzi această Duminică după porunca Ta și după porunca Bisericii Tale și Maicii noastre.Dăruiește-mi pocăință adevărată, pentru ca să-mi plâng păcatele ce am făcut împotriva împărăției Tale și împotriva sufletului meu și a vecinului meu. Te rog, mult milostive Doamne, să uiți de astăzi înainte greșelile mele cele multe. După mulțimea milelor Tale, mulțumesc din toată inima mea pentru atâtea bunătăți, ce-mi trimiți în toate zilele, și mai vârtos pentru înnoirea sufletului meu, pentru răbdarea Ta cea mare, că nu m-ai pedepsit după mulțimea păcatelor mele, ci mă îngăduiești și-mi aștepți pocăința, ca un iertător bun și milostiv. Și încă mă rog, Doamne Iisuse Hristoase, să-mi dai Dar să petrec bine și creștinește întru această săptămână fără de a-Ți greși, cu gândul, cu voința, cu cuvântul, cu fapta, întru mărirea și cinstea buneivestiri a Sfintei Maicii Tale și a învierii Tale celei de a treia zi și a venirii Duhului Tău celui Sfânt asupra Apostolilor.Incă mă rog întru această rugăciune a mea, pentru tot sufletul creștinesc cel necajit, ca să se învrednicească milei și ajutorului Tău; încă și pentru sfintele Tale patimi și moartea Ta cea mărită,ajuta pe toti Credinciosii ca să se cunoască pe sine și să se căiască de păcatele lor, să se îndrepteze cu mărturisire, să urască păcatele lor și să se lase de ele; și să se afle gata și cuminecați, cu inima curată, în ceasul morții lor; și-i învrednicește pe toți, și pe cei vii și pe cei morți veșnicei Tale împărății; răscumpără-i pe ei și pe noi cu preasfânt Sângele Tău; înviază-ne cu învierea Ta; suie-ne la Cer cu înălțarea Ta, pentru ca să te mărim în vecii vecilor. Amin.

                                          PSALMUL 50,asa cum este corect Sus in Ceruri,asa precum mi-a descoperit mie DUHUL CEL PREA SFANT:

1. Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta

2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a nascut maica mea.
7. Că iată adevarul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le.
11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mâ întărește.
14. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
15. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.
17. Ca de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.
 20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe Altarul Tău prea sfânt ,Jertfă prea curată !”

 Crezul,CORECT:

1 Cred intr-unul Dumnezeu Tatal atottiitorul, facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si al nevazutelor.

2 Si intr-unul Domn Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu, unul nascut, care din Tatal s-a nascut inainte de toti vecii; lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut; cel de o fiinta cu Tatal prin care toate s-au facut;

3 Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire s-a pogorat din cer si s-a intrupat din Duhul Sfant si din Maria Fecioara si s-a facut om;

4 Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat, a patimit si s-a ingropat;

5 Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi;

6 Si S-a suit in ceruri si sade de-a dreapta Tatalui.

7 Si iarasi va sa vina cu marire sa judece viii si mortii, a carui imparatie nu va avea sfarsit.

8. Si intru Duhul Sfant,cel de o fiinta cu Tatal si de Viata Binefacator!

9 Si intr-una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica.

10 Marturisesc un botez pentru iertarea pacatelor.

11 Astept invierea mortilor.

12 Si viata veacului ce va sa vie.

            TATAL NOSTRU corect, asa cum se rosteste Sus in Ceruri, 

               În Numele Tatalui,si-al Fiului,
               si-al Sfantului Duh,Amin!  
              
              Tatal nostru
              Care esti în Ceruri,
              Prea Sfant este Numele Tau,
              Vie este Împărătia Ta,
              Faca-se voia Ta,
              Precum în Cer,
              Asa si pe pământ.
              Pâinea noastra,
              Cea spre Fiinţă,
              Dă-ne-o noua astazi,
              Şi ne iartă noua gresalele noastre,
             Precum si noi iertam gresitilor nostri.
             Şi nu ne lăsa pe noi sa cadem în ispita,
             Ci ne izbaveste, de cel rău ! Amin!

                               Cu dragoste,Maria.

PREDICA PĂRINTELUI CLEOPA ,LA DUMINICA A XII A DUPĂ RUSALII !

                                

Predica PĂRINTELUI  CLEOPA ,

la Duminica a XII-a

după Rusalii !

De voieşti să fii desăvîrşit, mergi, vinde-ţi averile tale tale şi le dă săracilor şi
vei avea comoară în cer. După aceea vino şi urmează-Mi (Matei 19, 21)

Iubiţi credincioşi,

Idealul fiecărui creştin pe pămînt este mîntuirea sufletului, adică dobîndirea vieţii veşnice. Pînă la întruparea şi învierea Domnului nostru Iisus Hristos, nimeni nu se putea mîntui, căci raiul era închis şi nu era revărsat peste lume harul Duhului Sfînt. De aceea toţi drepţii Vechiului Testament aşteaptau izbăvirea sufletelor lor prin moartea şi învierea Fiului lui Dumnezeu.
Mîntuirea, după învăţătura Sfintei Evanghelii şi a Bisericii Ortodoxe, se dobîndeşte prin păzirea poruncilor date de Dumnezeu oamenilor, cuprinse atît în decalogul Legii Vechi, cît şi în Noul Testament, numit şi legea Harului. Orice creştin care doreşte să se mîntuiască trebuie să săvîrşească aceste trei condiţii: să aibă credinţă dreaptă în Dumnezeu; să aibă harul Duhului Sfînt, care se dă tuturor prin cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii Botezul, Mirungerea, Spovedania, Sfînta Împărtăşanie, Nunta, Preoţia, Maslul şi să împlinească poruncile cuprinse în Sfînta Evanghelie. Fără aceste trei condiţii obligatorii, nu este mîntuire. Una din ele dacă lipseşte, omul nu se poate mîntui şi îşi pierde sufletul său, "care este mai scump decît toată lumea".
Aceasta este mîntuirea pe calea poruncilor, comună şi obligatorie tuturor oamenilor care cred în Dumnezeu şi doresc să moştenească viaţa veşnică. Dar mai este şi o altă cale de mîntuire, mult mai grea, anume calea desăvîrşirii creştine, pe care au mers toţi sfinţii, apostolii, mucenicii, ierarhii şi cuvioşii. Pentru că nu este obligatorie, ci benevolă, ea este numită în Sfînta Evanghelie calea sfaturilor evanghelice. Pe această cale merg de obicei călugării, sihaştrii, văduvele, creştinii care au o chemare specială de la Dumnezeu şi o evlavie deosebită pentru rugăciune, post, înfrînare, metanii, lacrimi şi sărăcie totală de cele materiale. Aceasta este calea sfinţeniei, a îndumnezeirii şi a unirii mistice cu Hristos.
Pentru a înţelege mai bine cele două căi de mîntuire, să vă reamintim pe scurt textul Evangheliei de astăzi.
Un tînăr bogat s-a apropiat de Iisus Hristos şi L-a întrebat: Învăţătorule bun, ce bine să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?Iar Domnul i-a răspuns: Dacă voieşti să intri în viaţă, păzeşte poruncile! Şi îi aminteşte cîteva din Decalog: Să nu ucizi, să nu fii desfrînat, să nu furi, să nu mărturiseşti strîmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Însă tînărul era un om credincios şi corect. De aceea a răspuns lui Hristos: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea (Matei 19, 16-20).
Acestea sînt cîteva din poruncile principale care asigură mîntuirea tuturor celor ce merg pe această cale. Şi tînărul din Evanghelie le păzea cu sfinţenie. Oare cîţi tineri de astăzi mai împlinesc cu atîta credinţă poruncile lui Dumnezeu? Cîţi dintre fiii şi fiicele dumneavoastră vă mai ascultă, merg la biserică regulat, se spovedesc, primesc Sfintele Taine, fac rugăciune seara şi dimineaţa, se păzesc de beţie şi desfrîu?
Dar tînărul din Evanghelie nu era mulţumit sufleteşte. El simţea că sufletul său dorea ceva mai mult, adică o viaţă mai înaltă, unită deplin cu Hristos. De aceea întreabă: "Ce îmi mai lipseşte?" Pînă aici a fost cale a poruncilor, obligatorie tuturor. De acum începe calea desăvîrşirii, a urcuşului duhovnicesc spre Hristos, care nu este uşor de străbătut.
Şi iată ce i-a răspuns Mîntuitorul Hristos: Dacă voieşti să fii desăvîrşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează Mie (Matei 19, 20-21). Două lucruri îi cerea Hristos tînărului care dorea desăvîrşirea: să se lepede de cele materiale, prin împărţirea averii la săraci şi să urmeze lui Hristos, părăsind casa, rudele şi toate grijile pămînteşti. Cine nu urcă ambele trepte ale desăvîrşirii: lepădarea de cele trecătoare, adică sărăcia de bună voie şi urmarea lui Hristos nu poate ajunge la treapta desăvîrşirii. Dacă numai una o facem şi a doua nu, nu putem urma lui Hristos.
Fără o naştere duhovnicească din nou, fără dezbrăcarea de patimi şi de grijile lumii, nu ne putem îmbrăca cu haina unei vieţi noi în Hristos. Cîţi oameni nu sînt săraci în lume, şi chiar fără familie, dar nu urmează cu toată inima lui Hristos, pentru că nu se pot lepăda de patimile cele ascunse: de gîndul mîndriei, al slavei deşarte, al desfrînării, al iubirii de bani, al lenevirii şi mai ales al voiei proprii. Cine nu se leapădă de voia proprie şi de patimile ascunse din minte şi inimă, nu poate face voia lui Hristos şi nu-L va putea purta în inima sa plină de idolii patimilor. Unii ca aceştia nu pot urca pe scara desăvîrşirii creştine. Printre aceştia se numără şi tînărul bogat din Evanghelie, care, auzind că i se cere să-şi dea averea la săraci pentru a urma lui Hristos, s-a întors întristat la casa sa.

Iubiţi credincioşi,

Păzirea poruncilor Legii, unită cu credinţa dreaptă în Hristos, aduc mîntuirea omului, dar nu-l fac desăvîrşit. Acest lucru îl arată marele Apostol Pavel cînd zice: "Nimic nu a desăvîrşit Legea" (Evrei 9, 9; 10, 1). Auzind pe Mîntuitorul, zicînd: Eu am venit ca viaţă să aibă, şi din belşug să aibă (Ioan 10, 10). De aici trebuie să înţelegem că alta este treapta celor ce intră în viaţă, adică se mîntuiesc, şi alta este treapta celor ce voiesc să aibă şi mai multă viaţă, adică a celor desăvîrşiţi. "Cei ce se mîntuiesc, moştenesc viaţa cea veşnică, iar cei ce sînt desăvîrşiţi, nu numai că se mîntuiesc, dar moştenesc vistieriile slavei celei dumnezeieşti din ceruri" (Kiriacodromionul, pag, 388, Bucureşti, 1875).
Prin călcarea poruncilor omul a pierdut raiul, iar prin jertfa şi răscumpărarea Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, neamul omenesc a moştenit cerul. De aceea, în Sfînta Evanghelie, Mîntuitorul nu a zis: "Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este împărăţia raiului", ci "Împărăţia Cerurilor", sau "Fericiţi cei izgoniţi pentru dreptate, că a acelora este împărăţia raiului", ci "Împărăţia Cerurilor". Aşa a binevoit Preabunul nostru Mîntuitor şi Dumnezeu, Care a venit în lume ca prin jertfa şi răscumpărarea Sa, să dea mai mult decît am pierdut la început prin zavistia diavolului. Cu adevărat aici s-a împlinit cuvîntul care zice: Unde s-a înmulţit păcatul, a prisosit darul (Romani 5, 20).
Despre faptul că sînt diferite trepte ale slavei în cer pentru cei ce se mîntuiesc, ne arată şi Sfîntul Apostol Pavel care zice: Alta este strălucirea soarelui, alta este strălucirea lunii, şi alta strălucirea stelelor, şi stea de stea se deosebeşte în strălucire (I Corinteni 15, 41). Însuşi Mîntuitorul a arătat zicînd: În casa Tatălui Meu multe locaşuri sînt (Ioan 14, 2).
Dumnezeiescul Părinte Efrem Sirul, arătînd deosebirea acestor locaşuri ale sfinţilor din cer, zice: "Multe locaşuri ale Tatălui, arată Mîntuitorul măsura minţii celor ce se sălăşluiesc în cer, adică despărţirile şi deosebirile întru care cu mintea se vor desfăta drepţii şi sfinţii în veacul viitor. Că nu cu despărţirea locurilor, ci cu rînduiala darurilor sînt multe locaşuri... Căci în veacul ce va să fie, toţi drepţii se vor sălăşlui într-o bucurie, cu nedespărţirea, şi fiecare după măsura sa, dintr-un soare gîndit se străluceşte, şi după a sa vrednicie trage bucurie şi veselie, ca dintr-un aer, loc, scaun, privire şi formă. Şi nu vede cineva măsurile celui ce îl întrec pe el, nici a celui mai jos decît dînsul ca nu cumva, văzînd darul covîrşitor al prietenului său, sau lipsa, să-i fie aceasta pricină de întristare sau suspin...".
Să ne întoarcem acum la cuvîntul nostru, despre desăvîrşirea omului. Auzim pe Mîntuitorul nostru în Sfînta Evanghelie, zicînd: Fiţi desăvîrşiţi, precum Tatăl vostru cel ceresc este desăvîrşit (Matei 5, 48). În ce constă desăvîrşirea omului pe acest pămînt? La această întrebare ne răspunde Sfîntul Apostol Pavel, zicînd: Dragostea este legătura desăvîrşirii (Coloseni 3, 14). Adică cel ce are desăvîrşită dragoste faţă de Dumnezeu şi de aproapele său, unul ca acesta a ajuns la fapta cea mare a desăvîrşirii în viaţa sa. Acest adevăr ni-l arată şi Sfîntul Maxim Mărturisitorul, zicînd: "Cel desăvîrşit în iubire a ajuns la culmea nepătimirii şi nu mai cunoaşte deosebirea între al său şi al altuia, sau între a sa şi a alteia, sau între credincios şi necredincios, între rob şi slobod, sau peste tot între bărbat şi femeie. Cel ridicat mai presus de tirania patimilor, căutînd la firea cea una a oamenilor, priveşte pe toţi la fel şi are faţă de toţi aceeaşi dragoste. Căci nu mai este în el deosebire, nici bărbat au femeie, nici rob, nici slobod, ci toate şi întru toţi Hristos" (Galateni 3, 28).
Sfîntul Ioan Scărarul spunea că "desăvîrşirea este învierea sufletului mai înainte de învierea trupului".
Sfîntul Nichita Stihatul spune că desăvîrşirea este "readucerea puterilor sufletului la starea de la început a naturii omului, aşa cum l-a creat Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa, şi bun foarte, cum era el în rai înainte de cădere".
Iar Sfîntul Isaac, fiind întrebat de unde cunoaşte cineva că a ajuns la măsura desăvîrşirii, zice: "Cînd se va mişca pomenirea lui Dumnezeu în mintea omului, îndată inima lui se porneşte, spre dragostea lui, şi ochii lui pogoară lacrimi cu îndestulare, că dragostea din pomenirea celor iubiţi aprinde lacrimi. Unul ca acesta niciodată nu este lipsit de lacrimi, fiindcă de-a pururea îşi aduce aminte de Dumnezeu, încît şi în somn vorbeşte de Dumnezeu. Dragostea de Dumnezeu lucrează unele ca acestea care este semn al desăvîrşirii oamenilor în viaţa lor" (Filocalia X, Bucureşti, 1981).

Iubiţi credincioşi,

Pînă aici am vorbit despre desăvîrşirea sau îndumnezeirea omului în Biserica Ortodoxă, după Sfînta Evanghelie şi Sfinţii Părinţi. Acum să vedem cum înţelegem noi desăvîrşirea şi cum o putem realiza astăzi.
Cel mai sigur se realizează desăvîrşirea recomandată de Hristos în Sfînta Evanghelie de astăzi, în cadrul vieţii monahale. Întrucît această Evanghelie este singura care stă la baza întemeierii monahismului creştin, idealul de desăvîrşire în credinţă, în rugăciune şi dragoste se realizează mai ales în cinul monahal. Oare călugării nu renunţă de bună voie la avere, la cinste, la familie, la toată libertatea vieţii pămînteşti şi, prin cele trei voturi monahale ascultare, sărăcie de bună voie şi curăţie nu îşi închină trupul şi sufletul slujirii lui Hristos pînă la moarte? Călugării au făcut dintotdeauna cele mai mari eforturi şi jertfe pentru desăvîrşire.
Aceasta o dovedeşte la noi numărul mare de mănăstiri şi schituri peste o mie începînd din secolul IV pînă astăzi, numărul mare de sihaştri şi chilii pustniceşti, ca şi marea vocaţie ce o au românii dintotdeauna pentru monahism. Monahii sînt consideraţi nişte eroi ai Duhului. Prin jertfa lor ei s-au rugat pentru lume şi pentru ţară, s-au jertfit în adînc de smerenie pentru lauda lui Dumnezeu şi mîntuirea fiilor acestui neam. Ei s-au luptat cel mai mult pentru desăvîrşirea prin smerenie, prin rugăciuni, prin post şi jertfire de sine. Ei au apărat cel mai mult Ortodoxia şi viaţa morală în rîndul credincioşilor noştri. Ba, unii dintre ei, au devenit harismatici, duhovnici iscusiţi cu mulţi fii sufleteşti, ierarhi cuvioşi, luminători şi slujitori aleşi ai Bisericii şi ai neamului. Este destul să amintim de sfinţii: Daniil Sihastru, Nicodim de la Tismana, Leontie de la Rădăuţi, Chiriac de la Bisericani, Cuvioasa Teodora de la Sihla, Sfîntul Calinic de la Cernica şi, recent, Cuviosul Ioan Iacob de la Iordan. Ei s-au jertfit pentru dragostea lui Dumnezeu şi prin pilda lor îndeamnă şi pe credincioşi să trăiască în lume o viaţă creştină curată, smerită, unită cu Hristos.
Dar şi în familie se poate duce o viaţă creştină, înaltă, sfîntă, dăruită lui Hristos. Oare ce sînt acele mame sfinte, cu copii mulţi, crescuţi în rugăciune şi bucurie, dacă nu nişte femei desăvîrşite în răbdare şi iubire? Ce sînt acei credincioşi cu viaţă curată în lume care iau drumul mănăstirilor sau trăiesc în feciorie şi văduvie neîntinată prin sate şi oraşe? Apoi, cîţi creştini ascunşi nu trăiesc în lume plini de sfinţenie, de pace, de milă, arzînd de dragostea lui Dumnezeu?
Să păstrăm cu rîvnă evlavia şi exemplul personal al părinţilor noştri, al mamelor, al monahilor, al duhovnicilor şi sfinţilor noştri. Astăzi este desăvîrşit cel ce se roagă neîncetat, cel ce este împăcat cu toţi oamenii, cel ce miluieşte, se smereşte şi se jertfeşte pentru apărarea dreptei credinţe, pentru bunăcreşterea copiilor şi pentru mîntuirea tuturor în Hristos.
Să rugăm pe Fiul lui Dumnezeu, Mîntuitorul lumii, să ne ajute tuturor pe calea desăvîrşirii în dragoste, în credinţă şi în rugăciune, spre lauda lui Dumnezeu şi mîntuirea sufletelor noastre. Amin.

APOSTOLUL SI SFANTA EVANGHELIE DIN DUMINICA A XII A DUPA RUSALII!

                                                   23 AUGUST 2026,

Apostolul de la Corinteni 15,1-11 de la Sfantul Apostol Pavel citire :

1. Vă aduc aminte, fraților, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care ați și primit-o, întru care și stați,
2. Prin care și sunteți mântuiți; cu ce cuvânt v-am binevestit-o - dacă o țineți cu tărie, afară numai dacă n-ați crezut în zadar S
3. Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce și eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi;
4. Și că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi;
5. Și că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece;
6. În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de frați, dintre care cei mai mulți trăiesc până astăzi, iar unii au și adormit;
7. După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor;
8. Iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat și mie.
9. Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
10. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; și harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toți. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.
11. Deci ori eu, ori aceia, așa propovăduim și voi așa ați crezut.

Evanghelia Duminicii a XII-a dupa Rusalii !

                        (Tanarul cel bogat)

"In vremea aceea a venit un tanar la Iisus, ingenunchind inaintea Lui si zicandu-I: Bunule Invatator, ce bine sa fac ca sa am viata vesnica? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decat numai Unul: Dumnezeu. Iar daca vrei sa intri in viata, pazeste poruncile.

El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: "Sa nu ucizi, sa nu faci desfranare, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb; Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti". Zis-a Lui tanarul: Toate acestea le-am pazit din copilaria mea. Ce-mi mai lipseste?

Iisus i-a zis: Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi. Insa, auzind cuvantul acesta, tanarul a plecat intristat, caci avea multe avutii. Iar Iisus a zis ucenicilor Sai: Adevarat zic voua ca un bogat cu greu va intra in Imparatia cerurilor. Si iarasi zic voua ca mai lesne este sa treaca o camila prin urechile acului, decat sa intre un bogat in Imparatia lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte mult, zicand: Dar cine poate sa se mantuiasca? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinta, la Dumnezeu insa toate sunt cu putinta". (Matei 19, 16-26)

                                  Dragii mei,

Evanghelia Duminicii a XII-a dupa Rusalii prezinta intalnirea dintre un tanar bogat si Mantuitorul Iisus Hristos, evidentiind o multime de invataturi duhovnicesti pentru viata noastra crestina. Tanarul bogat din Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Matei reprezinta pe omul care, desi are o situatie materiala buna, desi este corect din punct de vedere moral si religios, cauta totusi ceva mai mult decat poate sa-i ofere avutia materiala.

Constatam din Evanghelia de astazi ca Mantuitorul Iisus Hristos mai intai i-a spus acestui tanar ca nu doreste sa fie numit bun pentru ca numai Dumnezeu este bun. Prin aceasta Mantuitorul ne arata mai intai smerenia Sa, si anume ca nu asteapta sa fie laudat sau sa fie magulit, ci toata lauda care I se aduce Lui, El o intoarce spre Dumnezeu. Pe de alta parte, in comportamentul tanarului care-l numeste pe Iisus "Bunule Invatator" (Matei 19, 16) se poate citi nu numai un respect deosebit sau un comportament cuviincios, ci si convingerea sa ca Iisus invata nu doar prin intelepciune, ci si prin bunatate. Desigur, el a auzit despre Iisus ca a ajutat pe multi oameni sa-si schimbe viata, sa se ridice din boala si din pacate. De aceea, probabil nu I-a zis lui Iisus "Inteleptule Invatator", ci "Bunule Invatator". Cand aude Mantuitorul Iisus Hristos ce preocupare are acest tanar, si anume "Ce bine sa fac ca sa am viata vesnica?" (Matei 19, 16) sau in Evanghelia dupa Marcu "Ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica" (Marcu 10, 17), Hristos Domnul ii raspunde: "De vrei sa intri in viata, pazeste poruncile" (cf. Matei 19, 17).

Atunci tanarul a intrebat: "Care?" Iar Mantuitorul Iisus Hristos raspunde citand poruncile principale din Vechiul Testament, si anume: "Sa nu ucizi, sa nu faci desfranare, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb; Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Matei 19, 18-19). Aceasta din urma porunca a adaugat-o Mantuitorul Iisus Hristos la poruncile cunoscute. Atunci tanarul I-a raspuns: "Toate acestea le-am pazit din copilaria mea" (Matei 19, 20), se spune in Evanghelia dupa Matei, iar in cea dupa Marcu: "Acestea toate le-am pazit din tineretile mele" (Marcu 10, 20). Auzind ca el a pazit inca din copilarie toate aceste porunci, Mantuitorul ii spune: "Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi" (Matei 19, 21). La auzul acestui sfat pe care l-a dat Mantuitorul unui tanar bogat care implinise in viata lui poruncile din Vechiul Testament, tanarul "a plecat intristat, caci avea multe avutii" (cf. Matei 18, 22), spune Evanghelia. El n-a mai intrebat nimic, n-a mai raspuns nimic, nu s-a explicat, ci a plecat. A plecat intristat. Iar Mantuitorul Iisus Hristos ii respecta tacerea si intristarea lui. Nu-l consoleaza si nu schimba sfatul dat lui, pentru ca Iisus i-a dat sfatul cel bun, chiar daca tanarul bogat nu-l putea implini imediat, ci dupa o lupta interioara cu el insusi.

Dupa plecarea acestui tanar bogat, evlavios si moral, dar totusi neputincios in a implini sfatul pe care l-a primit, Iisus S-a intors catre ucenici si le-a zis: "Adevarat zic voua, ca un bogat cu greu va intra in Imparatia cerurilor. Si iarasi zic voua, ca mai lesne este sa treaca o camila prin urechile acului, decat sa intre un bogat in Imparatia lui Dumnezeu" (Matei 19, 23-24). Prin camila poate fi inteles animalul respectiv sau, prin asemanarea termenilor in limba greaca, poate fi inteleasa o funie: "Mai usor trece funia prin urechile acului decat sa intre bogatul in Imparatia cerurilor" . Unii talcuitori mai spun ca exista in Ierusalim o poarta ingusta numita "Urechile Acului", iar cand o camila trecea prin aceasta poarta, ea trebuia sa ingenuncheze, adica sa se aplece mult, intrucat poarta era stramta si joasa.

Dar, indiferent de interpretarea data cuvantului camila, Iisus vorbeste de o dificultate a bogatilor, nu de o imposibilitate totala de a intra in Imparatia cerurilor. Mirati sau uimiti de aceste cuvinte ale lui Iisus, ucenicii Sai L-au intrebat, zicand: "Cine poate sa se mantuiasca?" (Matei 19, 25). Iar El i-a privit in fata. Amanuntul acesta pe care il evidentiaza Evanghelia, si anume ca Iisus nu doar le-a vorbit, ci i-a privit in fata, este foarte important. Prin privirea Sa direct in fata ucenicilor, El a voit sa fixeze si mai mult in sufletele lor adevarul invataturii pe care il rosteste prin urmatoarele cuvinte: "La oameni aceasta e cu neputinta, la Dumnezeu insa toate sunt cu putinta" (Matei 19, 26). Cand i-a privit pe ucenici in fata, Mantuitorul Iisus Hristos a privit si in viitorul acestui tanar care a primit invitatia de a deveni si el ucenic al lui Hristos, pentru ca i-a zis: "Vinde averea ta… si vino si urmeaza-Mi" (Matei 19, 21), adica vino si te fa ucenic al Meu.

Evanghelia se termina cu o constatare a dificultatii intrarii celor bogati in Imparatia cerurilor, dar si cu speranta data de Mantuitorul Iisus Hristos, si anume ca adesea ceea ce este cu neputinta pentru oameni devine posibilitate cand ei primesc ajutorul lui Dumnezeu. Ceea ce nu poate face omul prin propriile sale forte, sau prin propriile sale puteri sufletesti, el poate totusi realiza cu ajutorul lui Dumnezeu, cu harul lui Dumnezeu. De aceea, Sfintii Parinti ai Bisericii au vazut in cuvintele Mantuitorului cuvinte de speranta, dar si de cunoastere a viitorului tanarului bogat care a plecat intristat. In acest sens, potrivit Traditiei, dupa o lupta mare cu el insusi, timp de un an, acest tanar bogat s-a hotarat, in sfarsit, sa implineasca sfatul lui Iisus. A vandut averea sa, a impartit banii saracilor si L-a urmat pe Iisus.

In primul rand invatam de la acest tanar bogat, evlavios si moral ca totusi omul, chiar daca are o situatie materiala asigurata in lumea aceasta, bunurile materiale limitate si trecatoare nu pot niciodata sa-i dea sentimentul implinirii, al desavarsirii si nici arvuna vietii vesnice , pentru ca sufletul omului, creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel vesnic si nesfarsit, este in cautare permanenta a lui Dumnezeu Cel vesnic si nesfarsit, Cel netrecator si nelimitat. E atat de mare sufletul omului, incat nimic din lumea aceasta materiala nu-l poate multumi pe deplin, nimic din ceea ce este trecator pe pamant nu poate raspunde dorintei lui de viata vesnica. Nimic din ceea ce este limitat nu poate corespunde dorintei lui de iubire nelimitata. Numai Dumnezeu Cel vesnic si nesfarsit in iubirea Sa poate umple sufletul omului cu viata si iubire vesnica. Aceasta este adancimea cautarii existentiale din intrebarea tanarului evlavios si bogat: "Ce bine sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?" Intrebarea lui era cea mai frumoasa intrebare, nu numai pentru un tanar, ci pentru orice om.

Sfantul Ioan Gura de Aur confirma aceasta frumusete unica a intrebarii tanarului: "Ce bine sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?" cand zice: "Ce folos avem de viata aceasta trecatoare, daca in timpul ei nu cautam viata vesnica netrecatoare?" O multime de tineri astazi sunt preocupati cum sa-si faca o cariera, cum sa-si construiasca sau sa-si cumpere o casa, cum sa-si intemeieze o familie trainica, cum sa-si asigure o situatie materiala buna pentru un trai decent. Putini insa sunt tinerii care isi pun intrebarea: "Ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?" Acestia putini sunt tinerii credinciosi care stiu ca mai intai trebuie sa caute Imparatia lui Dumnezeu, iar celelalte se vor adauga ca binecuvantare de la Dumnezeu in viata lor. De aceea, in Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Marcu, in capitolul X, dupa ce tanarul bogat I-a spus lui Iisus: "Toate aceste porunci le-am pazit din tineretile mele" (Marcu 10, 20), "Iisus l-a privit cu dragoste" (cf. Marcu 10, 21). A privit cu drag cautarea lui sincera, adica dorinta lui de-a dobandi viata vesnica.

Din Evanghelia de astazi mai invatam un alt adevar fundamental: ca nu este suficient sa fii evlavios si credincios, nu e suficient sa fii corect in comportamentul tau moral fata de oameni, nu e suficient sa nu ucizi, sa nu desfranezi, sa nu furi, sa nu minti sau sa nu inseli, sa nu marturisesti stramb. Nu este suficient sa te abtii de la rau, ci trebuie sa faci si mult bine ca sa fii desavarsit. Iar cel mai mare bine pe care-l putea savarsi acest tanar bogat fata de aproapele sau era ajutorarea saracilor, milostenia fata de ei. Tanarul bogat era un om moral si evlavios, dar zgarcit . Bogatul evlavios si corect din punct de vedere moral era totusi in adancul inimii un om zgarcit, prea mult inrobit de avutie si prea putin darnic. Iar Mantuitorul Iisus Hristos vrea sa ii spuna tanarului bogat ca va fi desavarsit numai cand va fi si milostiv sau darnic. Din Evanghelie se constata dificultatea omului de a se dezlipi de avutiile sale limitate si trecatoare, pentru a dobandi daruri ceresti netrecatoare, de a renunta la ceva material si trecator, pentru a se uni cu Cineva netrecator, cu Dumnezeu Insusi.
Deci, Hristos Domnul ne arata ca nu ne putem mantui numai prin evlavie daca nu suntem si milostivi, mai ales daca avem multe bunuri materiale. Cand nu posedam bunuri materiale sau bani, milostenia noastra se poate arata prin cuvantul bun, prin fapta buna, prin sfatuirea buna si mai ales prin rugaciunea pentru altul. Insa, cand avem bogatii materiale, milostenia se arata mai ales ajutandu-i pe cei saraci. De aceea, Biserica nu a dezvoltat in istorie numai Liturghia, ci si Filantropia, adica ajutorarea celor nevoiasi atat duhovniceste, cat si material. Tanarul bogat primeste de la Iisus sfatul de a renunta la ceea ce are in jurul lui pentru a dobandi comoara in inima lui si in ceruri. De fapt, toate lucrurile materiale se aduna in jurul nostru, dar fapta buna se imprima in sufletul nostru ca o lumina pe care o purtam cu noi in vesnicie. De aceea, Iisus ii cere tanarului bogat sa renunte la ceva si sa urmeze pe Cineva. "Urmeaza-Mi Mie" inseamna intra in legatura de iubire vesnica cu Dumnezeu Care arata oamenilor iubirea si bunatatea Sa in Hristos Cel Bun si Milostiv. Vedem aici prefigurarea tainei Bisericii. "Urmeaza-Mi Mie" inseamna fa-te ucenic al Meu, intra in comuniune cu Mine si in comunitatea celor care Ma urmeaza. Mantuitorul il indeamna pe tanar, de fapt, sa devina crestin, impreuna cu ucenicii Sai Apostoli. Ca sa fii desavarsit, trebuie sa fii urmator lui Hristos, sa fii in legatura vie cu Persoana Lui si sa fii milostiv ca El, pentru ca El este bogatia cea vesnica, nelimitata si netrecatoare. "Aceasta este viata vesnica: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis" (Ioan 17, 3).

Din Evanghelia de astazi vedem si faptul ca nu este usoara dobandirea desavarsirii, ca schimbarea in bine inseamna o lupta cu noi insine, adesea cu multa intristare. Uneori ne intristam cand Hristos prin Evanghelie ne cheama sa ne schimbam viata in bine, sa daramam idolii lacomiei si mandriei ascunsi in inima noastra si sa lasam in locul lor sa vina lumina si iubirea lui Hristos Cel milostiv. Dar toate sunt cu putinta celui care cauta sincer viata vesnica si cere ajutorul sau harul lui Hristos.

Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute ca prin harul Sau sa devenim tot mai milostivi, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire. Amin!

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
Sursa:ziarullumina.ro