SUFLETELE CELOR DRAGI ,PLECATI DINTRE NOI, SUNT PRINTRE NOI ! EU , LE-AM VAZUT ,SI LE VAD MEREU ! ELE , PLUTESC PRIN ATMOSFERA, PE LANGA NOI, IN JURUL NOSTRU !

                                             4 AUGUST, 2000, dupa amiaza !
                   "NU  VA  INDOITI !   EXISTA ,VIATA  DUPA  MOARTE  !!!   NOI, NU  MURIM  !  CI , NE   LASAM  TRUPUL  PE PAMANT,  CACI, DIN PAMANT  A  FOST  LUAT , SI  TRECEM  PUNTEA DE LUMINA , SPRE  VIATA, CEA VESNICA !

Era o zi ,caniculara !
Stateam la bloc, in acea perioada, si era foarte cald.
Abia venisem de la serviciu, si m-am intins putin in pat. Inchid ochii, si dupa scurt timp, sunt deasupra norilor, si de acolo, de sus, privesc in jos, spre PAMANT. Numai ca, nu vedeam ,Pamantul, ci, vedeam, multi, foarte multi, norisori albi, care se ciocneau, intre ei, acolo sus, ;erau, atrasi unul de altul, ca de un magnet.Tot CERUL, de sub norisorii albi, era intunecat, innorat, iar deasupra, era alb, din pricina, norisorilor multi, adunati, parca,ca la o strigare, si incepeau, a se ciocni, unul de altaul, asa incat, se sfarmau, in bucati de ghiaţă, cat oul de porumbel.
In urmatoarea clipa, revin la realitatea pamanteasca, si vad CERUL ,innorat ,ca de ploaie, si dupa 10 minute, a inceput, o furtuna, puternica, copacii se indoiau, acoperisurile zburau, iar din CER, pica, bucatile de ghiaţă, provenite,,de la norisorii albi, care se ciocneau intre ei, doar cu 10 min. mai inainte. Ploua, cu ghiaţă, iar ghiaţa, cadea, de-a curmezisul, nu drept, cum cade de obicei, ploaia, in termeni populari (pieziş).
Cand s-a oprit ploaia, am mers pe balcon, si priveam, liber, CERUL, natura, si astfel ,vad, cu ochii deschisi, ACELE GLOBULETE, transparente, prinse ca intr-o panza de paianjen, de culoarea..si stralucirea picaturilor de rouă, si de marimea, unui bob de mazare. V-am mai scris, despre, ceea ce vad, eu, liber, cu ochii deschisi.
Deci, din multele, globulete, transparente, prinse intre ele, ca printr-o pojghita de ghiaţă, maleabila, se desprind, 2 ŞIRURI, ce s-au indreptat, direct spre mine, aproape sa-mi intre in ochi.
Fac palmele mele, căuş, si le ingradesc, fara sa le ating.Asa incat, le privesc mai bine, si vad ca, acele sfere, cu mijloc, transparent (acum mi-a soptit UN GLAS, si mi-a spus, ca sunt SFERE,m-am conformat si am scris, sfere)dupa cum vedeti si stiti deja, cand scriu, si nu numai, sunt indeaproape supravegheta de FORŢE nevazute, care ma corecteaza si ma ajuta, cand sunt in impas.
Dar ca sa revin, acele 2 Şiruri de sfere, pe care, le-am ingradit ,in cauşul, palmelor mele, le privesc si le transmit in gandul meu, ca nu le voi atinge si nici nu le voi face ,vreun rau. Moment in care, SFERELE, isi schimba forma, din cele 2 şiruri, si se regrupeaza, intr-o clipita, si privesc acum la ele, dupa ce s-au regrupat, in cauşul ,palmelor mele, si raman uimita, de ceea ce vad.
SFERELE, se regrupasera, in LITERA...M ..., mare, scrisa, ca de mana, cum scriem noi pe foaie, cu acele carligase intoarse.
Era un  M  ,in toata splendoarea si stralucirea luiş pentru ca, sferele mai mari, aveau culoare; erau, aurii, erau si argintii, si rosii..chiar si maro.
De ce erau, si colorate, in acest fel, doar unele, f putine, nu stiu.
Ceea ce stiu, este ca, trebuie sa scriu, aici, toate cate am trait si traiesc, pentru ca si voi, fratilor, sa va intariti in credinta, si sa va iubiti aproapele, ca pe voi, insi-va !
                                        Cu dragoste,
                                                            Maria ( sau cum SFERELE , au scris, in palmele mele..M ).
P.S. Sa nu va indoiti !  EXISTA DUMNEZEU, EXISTA MAICA DOMNULUI, EXISTA VIATA, DUPA MOARTE, IAR CEI DRAGI, PLECATI DIN ASTA LUME, SUNT PRINTRE NOI, CU SUFLETUL, SI NE CUNOSC, TOATE NECAZURILE SI BUCURIILE !