11 MAI 2013, ora 6,05 dimineata.
Dormeam si matrezeste GLAS, care zice asa, citez:
"SA STRANGEM LUMEA, LA FEL ,AMANDOI !
SI NU FRUMOS ! LA FEL !"
Iar glasul se pierde si eu vad cu ochii inchisi,o femeie, in varsta, care era, in camera ei, in casa ei, la marginea patului, jos, si se chinuia ca sa mearga, numai ca, nu putea. Femeia, mergea in patru labe, se opreste saracuta, din mersul ei, pune capul in Pamant, plange tare, si asa cu suspine, zice :
"VIATA MEA.., CÂT O AM...."!
Si in urmatoarea clipa, totul dispare !
Sa multumim, fratilor, lui DUMNEZEU, si MAICII DOMNULUI, pentru fiecare zi, pe care o traim, si ne bucuram de sanatate si de LUMINA zilei.
Cu dragoste,
Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu