CĂRAREA DE FOC , SI SOARELE NEGRU !

                                                           HRISTOS  A INVIAT ,
                                                                FRATILOR !

Zori de zi, de 29 sept.2003, cand, abia se ingana, ziua cu noaptea  ,si iata ca, ma trezeste O LUMINA, alba stralucitoare, ce ma face sa tresalt, de pe pat, si astfel, vad cu ochii inchisi, UN CER, ca un amurg, si pe CER, UN SOARE mare, dar...UN SOARE ,negru, ca taciunele.
De la SOARELE ,negru, si pana mult mai in jos, pe BOLTA CEREASCA, s-a format, O CĂRARE, de foc ! O ALEE, DE FOC, pe CERUL noptii, dar care ducea ,in jos, spre Pamant.
Brusc, SOARELE negru, aluneca, pur si simplu, mai in jos, pe ALEEA (cararea)de foc,atat cat era ea, de mare, pe BOLTA CEREASCA.
Inchipuiti-va fratilor, ca, SOARELE ar aluneca, din mijlocul CERULUI, spre apus, si s-ar opri, undeva..la orizont, unde ,inca il mai vedem intreg.
Deci ,asa s-a intamplat si cu SOARELE negru, care a alunecat, pe CARAREA, de foc, si s-a oprit, mai in jos, spre Apus, unde,la capatul cararii, de foc, il asteptau, doua pasarele, de marimea turturelelor, care aveau culoarea, auriiu stralucitor si cu pene cenusii -maronii, prin auriul stralucitor. Aceste Pasarele, stateau, una de o parte a cararii de foc, iar cealalta, de cealalta parte,si SOARELE negru, nu a trecut de pasarele, ci s-a oprit la capatul drumului de foc.
Apoi, vad din nou, CERUL albastru de noapte, pe care, statea, CĂRAREA DE FOC, din mijlocul CERULUI, si pana mai in jos spre Apus, unde se afla, SOARELE NEGRU, si cele 2 pasarele.
                                Ca intotdeauna,
                                                        Cu dragoste, Maria