DEUTERONOMUL ,A DOUA LEGE SAU A CINCEA CARTE A LUI MOISE !

                         Noapte de 1 -2 Octombrie 2018,ora 1,44 !

                                        Dragii mei,

În aceasta noapte ma trezeste un glas care, spune cu fermitate asa:

                    "Deuteronom!
                Sursa este, Deuteronomienii !
            Iar Sursa despre care am vorbit,este                                              HRISTOS !"
Clipă în care,am in faţa ochilor inchisi o lumina alba si stralucitoare,pe care scria cu litere albastre asa:

                    Deuteronom - Iisus Hristos !"

Dragii mei,nu-i deloc intamplator ca IISUS HRISTOS MANTUITORUL nostru drag si prea scump sufletului nostru,ne-a reamintit in aceste zile incrancenate ,de a cincea CARTE a LUI MOISE ,a cincea CARTE si ultima care, a alcatuit SFANTA BIBLIE.
Iata:

"Deuteronomul este cea de a cincea carte din Pentateucul lui Moise. Aceste cinci carti, numite de evrei si Tora, alcatuiesc o veritabila Biblie în miniatura, în ele vedem succesiv, ruina, rascumpararea si readucerea omului în partasie cu Dumnezeu, apoi calauzirea divina si dragostea lui Dumnezeu care reuseste mereu sa ne scoata la capat. ªi tot în ele capatam o revelatie progresiva treptata a lui Dumnezeu catre oameni.

Dar iata ce este DEUTERONOMUL:
Citez:
Deuteronomul este a cincea şi ultima carte a Pentateuhului. Ea cuprinde trei cuvântări ale lui Moise în care sunt reamintite binefacerile respectării Legii şi blestemele în caz contrar şi este repetată sumar legea însăşi. Cartea mai cuprinde şi un adaos istoric (cap31-34), scris de un alt autor, în care este istorisită şi moartea lui Moise. Deuteronomul cuprinde dispoziţii referitoare la regimul împăratului, al judecătorilor, al preoţilor şi leviţilor, al militarilor, al sclavilor. Mai sunt amintite diverse aspecte legate de căsătorie, sunt detaliate unele prescripţii alimentare. Sunt atinse diverse teme precum unele virtuţi (în special înţelepciunea, iubirea de Dumnezeu, iertarea, mila cu precădere pentru orfani, văduve, străini, săraci, dreptatea, veghea), păcate (în special mărturia mincinoasă, închinarea la dumnezei străini , desfrânarea, nepăsarea, mândria), este detaliată venirea lui Iisus ca prooroc aparte. Este reamintit Decalogul, căruia i se îmbogăţeşte contextul şi sunt tratate aspecte generale legate de legile Domnului. Este întregit portretul lui Moise.

Deuteronomul - A cincea carte a lui Moise :: Capitolul 1 - Biblia Ortodoxa

https://www.bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/17/Deuteronomul

Acestea sunt cuvintele pe care le-a grăit Moise la tot Israelul peste Iordan, în pustiul Arabah, din faţa Sufei, între Paran, Tofel, Laban, Haşerot şi Di-Zahab,. 2.

Cartea:

Fac.Exod.Lev.Num.Deut.Ios.Judc.Rut.1Sam.2Sam.1Reg.2Reg.1Cron.2Cron.Ezra.Neem.Est.Iov.Ps.Prov.Ecl.Cint.Isa.Ier.Pling.Ezec.Dan.Osea.Ioel.Amos.Obad.Iona.Mica.Naum.Hab.Tef.Hag.Zah.Mal.Mat.Marc.Luc.Ioan.Fapt.Rom.1Cor.2Cor.Gal.Efes.Filip.Col.1Tes.2Tes.1Tim.2Tim.Tit.Filim.Evr.Iac.1Pet.2Pet.1Ioan.2Ioan.3Ioan.Iuda.Apoc.

Capitolul:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031323334

Deuteronomul (A doua lege) 1

1. Iata cuvintele pe care le-a spus Moise intregului Israel, dincoace de Iordan, in pustiu, intr-o campie, fata in fata cu Suf, intre Paran, Tofel, Laban, Haterot si Di-Zahab.

2. (De la Horeb pana la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o departare de unsprezece zile).

3. In al patruzecilea an, in luna a unsprezecea, in ziua intai a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel si le-a spus tot ce-i poruncise Domnul sa le spuna.

4. Aceasta era dupa ce a batut pe Sihon, imparatul amoritilor, care locuia la Hesbon, si pe Og, imparatul Basanului, care locuia la Astarot si la Edrei.

5. Dincoace de Iordan, in tara Moabului, Moise a inceput sa lamureasca Legea aceasta si a zis:

6. "Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit la Horeb, zicand: "Ati locuit destula vreme pe muntele acesta.

7. Intoarceti-va si plecati; duceti-va la muntele amoritilor si in toate imprejurimile: in campie, pe munte, in vale, in partea de miazazi, pe tarmul marii, in tara canaanitilor si in Liban, pana la raul cel mare, raul Eufrat.

8. Vedeti, v-am pus tara inainte; intrati si luati in stapanire tara pe care Domnul a jurat parintilor vostri, Avraam, Isaac si Iacov, ca o va da lor si semintei lor dupa ei."

9. In vremea aceea, v-am spus: "Eu nu va pot purta singur.

10. Domnul Dumnezeul vostru v-a inmultit, si azi sunteti foarte multi la numar, ca stelele cerului.

11. Domnul Dumnezeul parintilor vostri sa va mareasca de o mie de ori pe atat si sa va binecuvanteze, dupa cum a fagaduit!

12. Cum as putea sa port eu singur pricinile voastre, povara voastra si certurile voastre?

13. Luati din semintiile voastre niste barbati intelepti, priceputi si cunoscuti, si-i voi pune in fruntea voastra."

14. Voi mi-ati raspuns si ati zis: "Ceea ce spui tu sa facem este un lucru bun."

15. Am luat atunci pe capeteniile semintiilor voastre, barbati intelepti si cunoscuti, si i-am pus in fruntea voastra drept capetenii peste o mie, capetenii peste o suta, capetenii peste cincizeci si capetenii peste zece, ca dregatori in semintiile voastre.

16. Am dat, in acelasi timp, urmatoarea porunca judecatorilor vostri: "Sa ascultati pe fratii vostri si sa judecati dupa dreptate neintelegerile fiecaruia cu fratele lui sau cu strainul.

17. Sa nu cautati la fata oamenilor in judecatile voastre; sa ascultati pe cel mic ca si pe cel mare; sa nu va temeti de nimeni, caci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Si cand veti gasi o pricina prea grea, s-o aduceti inaintea mea, ca s-o aud."

18. Asa v-am poruncit, in vremea aceea, tot ce aveati de facut.

19. Am plecat din Horeb si am strabatut tot pustiul acela mare si grozav pe care l-ati vazut; am luat drumul care duce pe muntele amoritilor, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, si am ajuns la Cades-Barnea.

20. Si eu v-am zis: "Ati ajuns la muntele amoritilor, pe care ni-l da Domnul Dumnezeul nostru.

21. Iata ca Domnul Dumnezeul tau iti pune tara inainte; suie-te, ia-o in stapanire, cum ti-a spus Domnul Dumnezeul parintilor tai; nu te teme si nu te inspaimanta."

22. Voi v-ati apropiat cu totii de mine si ati zis: "Sa trimitem niste oameni inaintea noastra, ca sa iscodeasca tara si sa ne aduca raspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui in ea si asupra cetatilor in care vom ajunge."

23. Parerea aceasta mi s-a parut buna; si am luat doisprezece oameni dintre voi, cate un om de fiecare semintie.

24. Ei au plecat, au trecut muntele si au ajuns pana la valea Escol si au iscodit tara.

25. Au luat in maini din roadele tarii si ni le-au adus; ne-au facut o dare de seama si au zis: "Buna tara ne da Domnul Dumnezeul nostru."

26. Dar voi n-ati vrut sa va suiti in ea si v-ati razvratit impotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru.

27. Ati cartit in corturile voastre si ati zis: "Pentru ca ne uraste, de aceea ne-a scos Domnul din tara Egiptului, ca sa ne dea in mainile amoritilor si sa ne nimiceasca.

28. Unde sa ne suim? Fratii nostri ne-au inmuiat inima, zicand: "Poporul acela este un popor mai mare si mai inalt la statura decat noi; cetatile sunt mari si intarite pana la cer; ba inca, am vazut acolo si copii de ai lui Anac."

29. Eu v-am zis: "Nu va inspaimantati si nu va fie frica de ei.

30. Domnul Dumnezeul vostru care merge inaintea voastra, Se va lupta El insusi pentru voi, potrivit cu tot ce a facut pentru voi sub ochii vostri in Egipt.

31. Apoi in pustiu, ai vazut ca Domnul Dumnezeul tau te-a purtat cum poarta un om pe fiul sau, pe tot drumul pe care l-ati facut pana la sosirea voastra in locul acesta."

32. Cu toate acestea, voi n-ati avut incredere in Domnul Dumnezeul vostru

33. care mergea inaintea voastra pe drum, ca sa va caute un loc de poposire: noaptea intr-un foc, ca sa va arate drumul pe care trebuia sa mergeti, si ziua intr-un nor.

34. Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a maniat si a jurat, zicand:

35. "Niciunul din barbatii care fac parte din acest neam rau nu va vedea tara aceea buna pe care am jurat ca o voi da parintilor vostri,

36. afara de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, si tara in care a mers, o voi da lui si copiilor lui, pentru ca a urmat in totul calea Domnului."

37. Domnul S-a maniat si pe mine, din pricina voastra, si a zis: "Nici tu nu vei intra in ea.

38. Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tau, va intra in ea; intareste-l, caci el va pune pe Israel in stapanirea tarii aceleia.

39. Si pruncii vostri, despre care ati zis: "Vor fi de jaf!" si fiii vostri, care nu cunosc azi nici binele nici raul, ei vor intra in ea; da, lor le-o voi da, si ei o vor stapani.

40. Dar voi, intoarceti-va inapoi si plecati in pustiu, inspre Marea Rosie."

41. Voi ati raspuns si mi-ati zis: "Am pacatuit impotriva Domnului; ne vom sui si ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru." Si v-ati incins fiecare armele si v-ati incumetat sa va suiti pe munte.

42. Domnul mi-a zis: "Spune-le: "Nu va suiti si nu va luptati, caci Eu nu sunt in mijlocul vostru; nu cautati sa fiti batuti de vrajmasii vostri."

43. Eu v-am spus, dar n-ati ascultat; ci v-ati razvratit impotriva poruncii Domnului si v-ati suit semeti pe munte.

44. Atunci amoritii, care locuiesc pe muntele acesta, v-au iesit inainte si v-au urmarit ca albinele; v-au batut din Seir, pana la Horma.

45. La intoarcerea voastra, ati plans inaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul si n-a luat aminte la voi.

46. Si asa ati ramas la Cades, unde ati stat multa vreme.

Deuteronomul - A cincea carte a lui Moise

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30

31

32

33

34

Capitolul 1

1.	Acestea sunt cuvintele pe care le-a grăit Moise la tot Israelul peste Iordan, în pustiul Arabah, din faţa Sufei, între Paran, Tofel, Laban, Haşerot şi Di-Zahab,
2.	Cale de unsprezece zile de la Horeb, în drumul de la Muntele Seir, către Cadeş-Barnea.
3.	În anul al patruzecilea, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii acesteia, a grăit Moise tuturor fiilor lui Israel toate cît îi poruncise Domnul pentru ei.
4.	După ce a bătut pe Sihon, regele Amoreilor, care locuia în Heşbon, şi pe Og, regele Vasanului, care locuia în Aştarot şi în Edrei, dincolo de Iordan, în pământul Moabului,
5.	A început Moise a lămuri legea aceasta şi a zis:
6.	"Domnul Dumnezeul vostru ne-a grăit nouă pe Horeb şi a zis: Vă ajunge de când locuiţi pe muntele acesta!
7.	Întoarceţi-vă şi, pornind la drum, duceţi-vă la muntele Amoreilor şi la toţi vecinii lor din Arabah, din munte, din Şefela şi din Negeb, la malurile mării, în pământul Canaanului, la Liban, şi chiar până la râul cel mare, la fluviul Eufratului.
8.	Şi iată, Eu vă dau pământul acesta; mergeţi şi vă luaţi de moştenire pământul pe care Domnul a făgăduit cu jurământ să-l dea părinţilor voştri, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, lor şi urmaşilor lor.
9.	În vremea aceea v-am zis: Nu vă mai pot povăţui singur;
10.	Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit şi iată acum sunteţi mulţi la număr, ca stelele cerului.
11.	Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă înmulţească de o mie de ori mai mult decât sunteţi acum şi să vă binecuvânteze, cum v-a făgăduit El!
12.	Cum dar voi purta singur greutăţile voastre şi sarcinile voastre şi neînţelegerile dintre voi?
13.	Alegeţi-vă din seminţiile voastre bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi încercaţi, şi-i voi pune căpetenii peste voi.
14.	Atunci mi-aţi răspuns şi aţi zis: Bun lucru ne porunceşti să facem!
15.	Şi am luat dintre voi bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi încercaţi, şi i-am pus povăţuitori peste voi: căpetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci şi judecători peste seminţiile voastre.
16.	În vremea aceea, am dat poruncă judecătorilor voştri şi am zis: Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi drept pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cît şi cu cel străin.
17.	Să nu părtiniţi la judecată, ci să ascultaţi şi pe cel mare şi pe cel mic. Să nu vă sfiiţi de la faţa omului, că judecata este a lui Dumnezeu. Iar pricina care va fi grea pentru voi să o aduceţi la mine şi o voi asculta eu.
18.	V-am mai dat în vremea aceea porunci pentru toate cele ce trebuie să faceţi.
19.	Am plecat apoi de la Horeb, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, şi am străbătut tot pustiul acesta mare şi înfricoşător, pe care l-aţi văzut în drumul spre muntele Amoreilor, şi am ajuns la Cadeş-Barnea.
20.	Atunci v-am zis: Iată, aţi ajuns la muntele Amoreilor, pe care Domnul Dumnezeul vostru, îl va da nouă.
21.	Iată, Israel, Domnul Dumnezeul tău îţi dă pământul acesta: mergi şi ia-l în stăpânire, cum ţi-a zis Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme, nici nu te înspăimânta!
22.	Iar voi aţi venit cu toţii la mine şi aţi zis: Să trimitem înaintea noastră oameni ca să cerceteze pământul şi să ne aducă ştire despre drumul pe care să mergem şi despre cetăţile la care să ne ducem.
23.	Cuvântul acesta mi-a plăcut şi am luat dintre voi doisprezece oameni, câte unul din fiecare seminţie.
24.	Aceştia s-au dus şi s-au suit pe munte, au mers până la valea Eşcol, şi au cercetat-o.
25.	Au luat din roadele pământului şi ne-au adus nouă; şi ne-au adus şi ştire, spunându-ne: Pământul pe care Domnul Dumnezeul nostru ni-l dă este bun.
26.	Voi însă n-aţi vrut să vă duceţi şi v-aţi împotrivit poruncii Domnului Dumnezeului vostru, aţi cârtit în corturile voastre şi aţi zis:
27.	Domnul din ură către noi ne-a scos din pământul Egiptului, ca să ne dea în mâinile Amoreilor şi să ne piardă.
28.	Încotro să ne ducem? Fraţii noştri ne-au înfricoşat, spunându-ne: "Poporul acela e mai mare, maţ mult şi mai puternic decât noi; cetăţile de acolo sunt mari şi cu întărituri până la cer; şi am mai văzut acolo şi pe fiii lui Enac".
29.	Atunci v-am zis: Nu vă înspăimântaţi şi nu vă temeţi de ei.
30.	Domnul Dumnezeul vostru merge înaintea voastră şi se va lupta El pentru voi, cum a făcut cu voi şi în Egipt, înaintea ochilor voştri.
31.	Şi cum a făcut în pustiul acesta, unde, cum ai văzut tu, Israel, Domnul Dumnezeul tău te-a purtat tot drumul ce l-aţi străbătut până ce aţi sosit la locul acesta, cum poartă un om pe fiul său.
32.	Dar voi nici aşa n-aţi crezut pe Domnul Dumnezeul vostru,
33.	Care a mers înaintea voastră în călătorie, ca să vă caute loc unde să poposiţi; şi mergea noaptea în foc, ca să vă arate calea pe care să mergeţi, iar ziua în nor.
34.	Şi auzind Domnul Dumnezeu cuvintele voastre, S-a mâniat şi S-a jurat, zicând: "Nimeni din oamenii aceştia, din acest neam rău,
35.	Nu va vedea pământul cel bun, pe care Eu am jurat să-l dau părinţilor voştri.
36.	Numai Caleb, fiul lui Iefone, îl va vedea. Aceluia şi fiilor lui voi da pământul pe care 1-a străbătut el, pentru că acela s-a supus Domnului.
37.	Pentru voi s-a mâniat Domnul şi pe mine şi a zis: Nici tu nu vei intra acolo!
38.	Iosua, fiul lui Navi, care este cu tine, acela va intra acolo; întăreşte-l pe el, că el va duce pe Israel în moştenirea sa.
39.	Copiii voştri, de care voi ziceaţi că vor cădea pradă vrăjmaşilor, şi fiii voştri, care acum nu cunosc nici binele, nici răul, aceia vor intra acolo; lor îl voi da şi ei îl vor moşteni.
40.	Iar voi întoarceţi-vă şi vă îndreptaţi spre pustie, pe calea cea către Marea Roşie.
41.	Voi însă mi-aţi răspuns atunci şi mi-aţi zis: Am păcătuit înaintea Domnului Dumnezeului nostru! Ne ducem să ne luptăm cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru! Şi v-aţi încins fiecare cu arma sa de luptă şi v-aţi hotărât nebuneşte să vă suiţi pe munte.
42.	Iar Domnul mi-a zis: Spune-le: Nu vă suiţi şi nu vă luptaţi, ca să nu vă biruiască vrăjmaşii voştri, că Eu nu sunt în mijlocul vostru.
43.	Şi eu v-am spus, dar voi n-aţi ascultat, ci v-aţi împotrivit poruncii Domnului şi, în îndărătnicia voastră, v-aţi suit pe munte.
44.	Dar v-a ieşit înainte poporul amoreu care locuia pe muntele acela şi a tăbărât asupra voastră ca albinele şi v-a zdrobit de la Seir până la Horma.
45.	Atunci v-aţi întors şi aţi plâns înaintea Domnului, dar Domnul n-a ascultat plângerea voastră şi nu v-a luat în seamă.
46.	Şi aţi locuit în Cadeş vreme multă, că multe au fost zilele cît aţi stat acolo".                                                    Cu dragoste,Maria.