CRACIUN FERICIT SI BINECUVANTAT, TUTUROR CELOR CARE SARBATORESC PE STIL VECHI !

 CRACIUN FERICIT si BINECUVANTAT dragii mei, pentru toti cei sarbatoriti SFANTA NASTERE a PRUNCULUI  IISUS HRISTOS!

Sa fiti fericiti si binecuvantati,sa fiti iubiti si ocrotiti !

                                    (7-8 -9 ianuarie 2023 )

7 ianuarie: Crăciunul pe rit vechi. De ce Nașterea Domnului este sărbătorită în două luni diferite. Calendarul, decalat cu 13 zile

Publicat

 acum 6 zile 

 luni, 02.01.2023

de

 Redactia Alba24.ro

Ce este calendarul gregorian Calendarul gregorian este calendarul pe care îl folosim cu toții astăzi. A fost introdus în octombrie 1582 de către Papa Grigore al XIII-lea. Este o modificare a calendarului iulian, reducând media anului de la 365,25 zile la 365,2425 zile. A scurtat anul calendaristic cu 0,0075 zile pentru a opri deriva calendarului față de echinocții. Pentru a corecta această derivă cauzată de cacest calendar iulian, data a fost avansată cu zece zile în octombrie 1582. Prin urmare, după vineri 15 octombrie 1582 a urmat joi 4 octombrie 1582.

Citeşte întreaga ştire: Diferența dintre calendarul gregorian și cel iulian. Unde se folosesc

iunul pentru cștinii ortodocși de rit vechi este sărbătorit pe 7 ianuarie. Calendarul iulian sau pe stil vechi este decalat cu 13 zile față de calendarul oficial. Biserica Ortodoxă Română a trecut la noul calendar pe 1 octombrie 1924.

Crăciunul pe stil vechi este o sărbătoare la fel de importantă pentru cei care au ales să cinstească Nașterea Domnului după un alt calendar.

Înainte de Hristos existau două sisteme de calculare a timpului unui an: unul al egiptenilor,- de 365 zile, altul, al romanilor, care era de 355 zile. Însă, rămânea anual o diferență de zece zile între aceste două sisteme, și chiar între fiecare dintre ele și calendarul solar.

După această constatare, s-a simțit nevoia de îndreptare a lor și a punerii lor în acord cu calendarul ceresc. Astfel, împaratul roman Iuliu Cezar, în anul 46 i.Hr., adoptă sistemul de calcul egiptean, sistem care s-a numit „calendarul iulian”.

Acest calendar a fost folosit de întreaga creștinătate, timp de 15 secole. Și tot de calendarul iulian s-au servit și Șfinții Părinți la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), la calcularea datei Paștilor.

Deoarece între calculul calendarului iulian de 365 de zile și 6 ore și cel al calendarului solar de 365 zile, 5 ore, 43 minute și 46 secunde rezultă anual o diferenta de 11 minute și 14 secunde, s-a ajuns după 330 de ani la o diferență de trei zile (cu cât a rămas în urma calendarul iulian).

Astfel că, în vremea Sinodului I Ecumenic, echinocţiul de primăvară se afla la 21 martie în loc de 24 martie, cât a fost în anul 46 î.Hr., când împăratul Iuliu Cezar a îndreptat calendarul. De atunci, Sinodul a luat ca punct de plecare în calcularea datei Paștilor, ziua de 21 martie, când a fost atunci echinocțiul de primavară.

Specialiștii astronomi au constatat că, și după aceea, din 123 în 123 de ani echinocțiul de primavără retrogradează cu o zi. Acest lucru fiind constatat de-a lungul secolelor, învățații vremii – în Răsprit ca și în Apus – au sesizat faptul și au propus conducătorilor Bisericii îndreptarea calendarului, pentru ca tabelele pascale nu mai corespundeau cu ziua lunii pline astronomice.

La 24 februarie 1582, papa Grigorie al XIII-lea a facut o reforma, suprimând zece zile din calendar, astfel încât data de 5 octombrie a devenit 14 octombrie. De atunci calendarul s-a numit „gregorian” sau „stilul nou”.

Crăciunul pe rit vechi: Congresul de la Constantinopol 1923

Cu toate că în anul 1923, la un congres ținut la Constantinopol, majoritatea Bisericilor Ortodoxe a hotărât să renunțe la calendarul iulian și să adopte calendarul gregorian, data Paștilor se calculează încă pe baza calendarului iulian, în care echinoctiul de primavără are loc cu 13 zile mai târziu. De aici neconcordanţa cu data Paștelui din Biserica Catolică.

În anul 1923, la Constantinopol, s-a decis trecerea de la calendarul iulian la calendarul gregorian, moment în care Biserica Ortodoxă s-a separat în două, cea pe Stil Vechi și cea pe Stil Nou.

Crăciunul pe rit vechi: de ce este diferit față de Crăciunul pe care îl sărbătorește Biserica Ortodoxă

Între timp, s-a constatat de către astronomi că și între calendarul gregorian din 1582 și cel astronomic există o diferență anuală, diferență care, la 3500 de ani, ar face ca și calendarul gregorian să rămână în urmă cu o zis și o noapte.

Calendarul ortodox, îndreptat în 1924, va ţine seama și de această diferență.

Au rămas, însă, câteva Biserici Ortodoxe cu calendarul iulian neîndreptat, ca: Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusă și Biserica Sârbă, precum și Mănăstirile din Sf. Munte Athos, cu excepția Vatopedului, care se numesc „pe stil vechi”, pentru că prăznuiesc Paștile și toate sărbătorile după vechiul calendar, adică după „stilul vechi”.

Cine sărbătorește Crăciunul pe rit vechi

Și în prezent există biserici ortodoxe care folosesc calendarul iulian neîndreptat. Printre acestea se numără: Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusă, Biserica Sârbă și Mănăstirile din Sf. Munte Athos, cu excepția Vatopedului.

În țara noastră peste 1 milion de adepți ai Bisericii Creștin Ortodoxe sărbătoresc Crăciunul pe stil vechi, cu precădere ruși lipoveni, ucraineni, moldoveni și sârbi.

Tradiții și obiceiuri de Crăciunul pe rit vechi

Pe 7 ianuarie 2022, atunci când este sărbătorit Crăciunul pe stil vechi 2022, oamenii obișnuiesc să respecte mare parte din tradițiile pe care le respectă și românii care serbează Nașterea Domnului pe 25 decembrie.

Potrivit tradiției, în noaptea de Ajun, copiii și adolescenții se îmbracă în costume populare tradiționale și merg la colindat pe la casele vecinilor, pentru a le aduce vestea Nașterii Pruncului Sfânt.

După colindat, fiecare familie se așază la masă și se ia “Cina Sfânta”, după răsăritul primei stele pe cer, semnificație a astrului ce i-a călăuzit pe magi către locul Nașterii Mântuitorului.

Astfel, în această perioadă sărbătoresc Crăciunul credincioșii ortodocși de rit vechi – rușii lipoveni, ucrainenii din Dobrogea, basarabenii și sârbii din Banat.

După ce colindătorii se întorc la casele lor, familiile tradiționale se reunesc la o masă de post, denumită „Cina Sfântă”, după răsăritul primei stele pe cer, semnificație a astrului ce i-a călăuzit pe magi către locul Nașterii Mântuitorului.

Pe masa din Ajunul Crăciunului, ortodocșii de stil vechi pun aceleași bunătăți de post specifice Sărbătorilor. Moldovenii, ardelenii sau minoritățile de ruși lipoveni, bulgari, ucraineni sau sârbi pregătesc câte 12 feluri de mâncare, în numele apostolilor. Compotul de prune afumate, grâul fiert cu nucă sau sarmalele de post cu hribi sunt mâncărurile care anunță, în noaptea Nașterii Domnului, o mare Sărbătoare.

În ziua de Crăciun, fiecare creștin ortodox de rit vechi merge la biserică, la Liturghie, apoi, la prânz familiile se reunesc la masa tradițională, cu preparate din purcel de lapte fript la jar, sarmale, pește, ciorbe și borșuri, zacuscă, totul stropit din abundență cu vin rubiniu și votcă.

Rușii lipoveni pun pe masa de Crăciun preparate ca haladet (piftie cu reţetă specială), lapsa (tăieţei fierţi în supă de pui), vareniki (colţunaşi cu brânză). Gospodinele basarabence pregătesc colaci mici şi „ajunel”, pe care le leagă cu o aţă, alături de câteva flori de busuioc, apoi le agaţă de icoana şi le păstrează până când se sărbătoreşte Sfântul Gheorghe. Dupa aceea, le scot şi le dau animalelor să manance, pentru a păzi casa de spiritele rele şi ghinion.

În noaptea de 24 spre 25 decembrie, la miezul nopţii, sârbii obişnuiesc să „aprindă banjak-ul”, adică să dea foc unei crengi de stejar. Conform traditiei, acest lucru le va aduce fericire şi noroc întreg anul.

La masa de Craciun, obiceiul este să pună sub faţa de masă bani şi fân, pentru a atrage bunăstarea casei. Acestea sunt scoase de sub faţa de masa abia de Bobotează, pe 19 ianuarie.

În România trăiesc peste un milion de adepți ai Bisericii Creștin-Ortodoxe de Stil Vechi, îndeosebi ruși lipoveni și sârbi.

surse: crestinortodox.ro, agerpres.ro,

Iulian versus Gregorian

Mareste imaginea.

De-a lungul istoriei omenirii, au fost folosite mai multe tipuri de calendare: lunare, solare sau lunaro-solare. Obiceiul calcularii anului eclezial, numit si Indiction (“Indiction" la romani insemna: porunca si aratare), incepand cu prima zi de toamna, vine din antichitate, unde existau doua sisteme de determinare a timpului unui an: unul al egiptenilor de 365 zile, care era mai corect, dar nici el perfect si altul al romanilor de 355 zile.

Cu toate acestea, ramanea anual o diferenta de timp, de zece zile, intre aceste doua sisteme, si chiar intre fiecare dintre ele si calendarul solar.

Ca urmare, se impunea ca o necesitate indreptarea si punerea lor in acord cu calendarul ceresc. Cel care a avut aceasta idee a fost astronomul egiptean Sosigene, la anul 46 i.d.H. , pe vremea imparatului Iulius Cezar, de aceea a fost numit "Calendarul Iulian", fiind si primul calendar al omenirii. Dupa acest calendar a mers apoi intreaga crestinatate timp de 15 secole. Si tot de Calendarul Iulian s-a folosit si Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) pentru calcularea datei Sfintelor Pasti, alegand ziua de 21 martie, zi care, la acel moment, corespundea cu echinoctiul de primavara.

Un aspect tulburator al crestinatatii ortodoxe este faptul ca unele jurisdictii (si unele parohii si manastiri individuale) din Biserica urmeaza vechiul Calendar Iulian in slujbele lor liturgice, in timp ce altii urmeaza Calendarul Gregorian, sau nou, care este acelasi calendar folosit de lumea apuseana seculara. In cele ce urmeaza, vom incerca sa explicam pe scurt diferenta dintre cele doua calendare, dar si motivele nepotrivirii lor in uzul contemporan.

Calendarul Iulian (cel vechi) s-a dezvoltat in timpul domniei lui Iuliu Cezar, in primul secol i.d.Hr. El se baza pe presupunerea ca anul este lung de 365.25 de zile, asa incat calendarul avea 365 de zile cu un an bisect la fiecare 4 ani. Din nefericire, anul are de fapt aproximativ 365.2422 de zile, astfel incat calendarul pierdea aproape 11 minute pe an, sau o zi la aproximativ fiecare 128 de ani. La anul 325, cand a avut loc primul Sinod ecumenic de la Niceea, echinoctiul de primavara (ziua in care noaptea si ziua sunt egale) a cazut pe 21 martie in loc de originalul 25 martie. La acest sinod Biserica a hotarat sa primeasca Calendarul Iulian cu imperfectiunile lui cunoscute si sa aseze data echinoctiului (in scopul calcularii datei Sarbatorii Pastilor) la 21 martie.

Apoi, in sec. XVI, s-a ajuns in punctul in care echinoctiul a cazut pe 11 martie, iar oamenii au realizat ca daca lucrurile continuau in aceasta directie, isi vor semana recoltele prin ianuarie. Astfel papa Grigorie VII a insarcinat o comisie de invatati pentru a corecta Calendarul. Ei au facut aceasta prin a hotari ca in trei din fiecare patru ani seculari nu va mai fi nici un an bisect. Aceasta duce la o discrepanta anuala pana la o medie de 20 de secunde, astfel incat Calendarul sa fie precis pentru urmatorii 40 000 de ani. In scopul acordarii cu situatia reala de la inceput, in 1582 ei au sarit de la 5 august la 15 august, eliminand 10 zile calendaristice. (Calendarul Iulian este astazi cu 13 zile in urma celui Gregorian deoarece are ani bisecti in 1700, 1800, si 1900, cand Calendarul Gregorian are ani obisnuiti. Ambele calendare au avut an bisect in 2000.)

Pana aici nimic rau. Nimeni nu avut vreo problema cu acuratetea noului calendar (numit Gregorian dupa papa Grigorie). Din pacate, cand papa Grigorie a instiintat Rasaritul Ortodox despre noul Calendar, el a adaugat un set de inovatii teologice cum ar fi: purgatoriul, vanzarea indulgentelor, filioque etc. – ce erau cu totul inacceptabile de catre Biserica Ortodoxa. Ierarhii ortodocsi nu au putut gasi nici o cale de acceptare a noului Calendar fara a-i face pe oameni sa creada ca ei n-au primit odata cu el toate schimbarile teologice mai sus mentionate. Astfel incat ei au spus „cu iertaciune, ramanem cu calendarul Iulian”. Calendarul nu era in sine o problema teologica; acesta era numai singurul raspuns posibil in situatia ecleziastico-politica din acea vreme.

Numai ca in 1923, patriarhul Meletie al Constantinopolului a convocat un sinod pentru a discuta trecerea Bisericii la Calendarul Gregorian. In acea vreme situatia politica era din nou foarte precara, Grecia incercand sa-si castige independenta de sub Turcia. Din nefericire, sinodul nu a fost cu adevarat reprezentativ pentru intreaga ortodoxie. Unii nu au participat de loc, iar altii l-au parasit cand au realizat care era agenda lui Meletie. Se pare ca el incerca sa repete istoria si din nou sa impaneze Calendarul Gregorian cu o multime de inovatii apusene – astfel incat sa primeasca sprijin financiar si politic din partea bisericilor anglicana si papistasa (romano-catolica). In cele din urma un sinod de numai noua ierarhi au hotarat in numele intregii Biserici sa adopte Calendarul Gregorian.

Acum, din cauza hotararii Sinodului de la Niceea de a primi Calendarul Iulian, un nou calendar nu putea fi adoptat cum se cuvine decat de catre un sinod ecumenic sau un sinod local cu o corecta reprezentare, ceea ce n-a fost cazul. Astfel, din cauza neregularitatilor implicate in hotarare, patriarhiile Moscovei, Ierusalimului si Antiohiei au respins-o. (Antiohia s-a razgandit mai tarziu si a acceptat noul calendar.) Ei nu aveau nici-o problema cu insusi calendarul, ci numai cu felul in care a fost luata hotararea. Problema trebuia discutata in cadrul unui sinod ecumenic, dar din cauza revolutiei ruse etc., acest lucru nu a fost posibil.

Din aceste motive, nu toate Bisericile Ortodoxe si-au indreptat Calendarul. Intre acestea se numara: Patriarhia Ierusalimului, Biserica Ortodoxa Rusa, Biserica Ortodoxa Sarba, Biserica Lipoveneasca si manastirile din Muntele Athos, cu exceptia Vatopedului. Aceasta a incurajat aparitia miscarii religioase stiliste in cadrul Bisericii Ortodoxe (care continua sa foloseasca Calendarul Iulian), in special la greci si la romani. La noi, stilistii au sediul la Manastirea Slatioara din Moldova, iar lipovenii au mitropolia la Braila.

Calendarul Gregorian este standardul temporal folosit peste tot in lume ca punct de referinta in masurarea timpului. Scopul sau initial a fost pur ecleziast (legat de sarbatorile religioase), dar a devenit calendarul standard pentru intreaga lume civilizata. Cu toate acestea, exista culturi si religii care nu folosesc acest sistem de masurare a timpului.

Biserica Ortodoxa Romana, foloseste, in prezent, un dublu calendar: Calendarul Iulian, indreptat la Constantinopol, pentru sarbatorile cu data fixa, si Calendarul vechi neindreptat, pentru sarbatorile Sfintelor Pasti, a carui data este insa rotita dupa stilul nou.

Este adevarat ca nu calendarul, fie ca este cel vechi sau cel nou, ne mantuieste, dar totusi, bine ar fi ca intreaga lume ortodoxa sa foloseasca acelasi calendar in actele lor liturgice. In prezent, aproximativ 90% din

ro/sarbatori/duminica-ortodoxiei/" title="Duminica Ortodoxiei">Ortodoxie foloseste Calendarul Iulian.

Stefan Popa