DE-AS FI O STEA !

                       

                 DE-AŞ  FI  O STEA !

De-aş fi o Stea,în înaltul Cerului
Aş călători dincolo de pământ.
Aş încerca să fac Lumea mai bună,
Şi-aşa ,aş deveni o Stea străbună.

             De-aş fi o Stea, aş coborâ 
             Încet înspre Pământ,
             La fiecare Om aş spune
             C-aici, unde trăim, 
             Pământul este Sfânt !

Să aibă grijă de el 
 Să nu-l mai rănească.
Căci DUMNEZEU ne-a dat, acest Pământ,
Ca el,să ne hrănească.

            De-aş fi o Stea
            Eu aş zbura în inima fiecărui om.
            Acolo, eu l-aş întreba
            De ce nu poate fi mai bun ?

De ce sunt boli, de ce războaie ?
De ce să plângem,suferim?
Când am putea încrezători
Să fim mai buni, mai răbdători.

            Să ştim ca să iubim o floare
            Să ştim ca să iubim un răsărit,
            Să ştim să ne iubim pe noi, 
           Şi-acest Pământ, ce e sfinţit !

De-aş fi o Stea 
Mai mare între Stele,
Le-aş aduna pe toate-n jurul meu.
Şi-aş deveni, o Stea mai mare
Ce-o luminează DUMNEZEU !

             De Sus, de-acolo -aş străluci
             Precum străluce Soarele.
             Eu sufletele-aş încălzi, şi-aş spune :
             Uitaţi-vă,aceasta-s eu ,
             În jurul meu e DUMNEZEU !
             De vreţi şi voi ca să-L vedeţi 
             Rugaţi-vă din suflet,şi....credeţi!

De-aş fi o Stea
Aş spune oamenilor
Că nimic nu-i veşnic pe Pământ.
Că veşnic e doar DUMNEZEU !
Cu EL, avem un legământ.

           De-aş fi o Stea 
           Aş învăţa pe fiecare om,ca să zâmbească
           Să simtă, că nu-i singur pe Pământ.
           De va munci cu drag
           Şi-i va iubi pe cei din jur, 
           Cu DUMNEZEU în suflet, 
            Mereu o să trăiască!

De-aş fi o Stea,
Apele n-ar mai ieşi din matcă.
Căci le-aş opri, le-aş spune ca să tacă.
Le-aş spune, că oamenii sunt buni.
Căci BUNUL  DUMNEZEU
Lor sufletul le-adapă.
Şi-atunci, la ce e bun  
Ca ele, să-şi iese din matcă ?

            De-aş fi o Stea,
            Eu vântul aş opri.
            Aş sta în faţa lui şi l-aş ruga
            Să se oprească şi să nu mai trosnească
            Copacii seculari din rădăcini.

Să-i lase să trăiască,
Căci ei hrănesc cu drag
Fiinţele din lume 
Cu aerul curat !

               De-aş fi o Stea,
               Pământul aş opri, a se cutremura.
               M-aş strecura în scoarţa lui
               Cu strălucirea mea, eu l-aş suda.
               Cutremure, nu ar mai exista
               De eu, aş fi o Stea !

De-as fi o Stea,
Atunci când pe Pământ
Apare o nouă viaţă,
Aş coborâ îndată
Pentru a-i da povaţă!

              De-aş fi o Stea, aş alina
              Orice durere, din orice suflet.
              Pe veci aş vrea ,să mă încumet,
               Dacă aş deveni o Stea !

De-aş fi o Stea 
Aş vrea să vindec
Să vindec rănile ce dor.
S-aduc din nou Lumina Vieţii
Să râd, să plâng, să mă-nfior
De farmecul adânc al tinereţii.

                 De-aş fi o Stea, 
                 Aş vrea ca să răsar 
                 În fiecare clipă,
                 Pe Bolta cea  Cereasca!
                 Şi fiecare suflet, eu îl voi lumina
                 CREDINŢA să-nflorească !

De-aş fi o Stea
Eu mi-aş dori,
Ca Lumea să nu moară.
Şi L-aş ruga pe DUMNEZEU
Să lase, cum a fost la început. 
Iar scut, aş vrea să fiu chiar eu !

                Dar nu sunt Stea
                Sunt muritor de rând.
                 Şi inima în piept îmi bate, 
                Iar sufletul îmi este
                Precum a fiecărui om, 
                Adica,plin e de păcate .

Mă rog şi eu la fel ca voi,
Mă rog la BUNUL DUMNEZEU
Păcatele să-mi izbăvească.
Şi-atunci ,când EL mă va chema
Si de voi fi iertată
În Rai să mă primească !

             Dar de-aş fi fost o Stea
             Aş fi schimbat Lumea!
             Aş fi păzit-o de tot ce este rău
             Şi aş fi convins-o
             Că este DUMNEZEU !

Cum Stea nu sunt 
Şi nici voi fi,
ÎL rog pe BUNUL DUMNEZEU
C-atunci când voi păşi
De pe al Vieţii prag,
Să-mi împlinească 
O singura dorinta.
Aceea ,ca eu,în Stea să mă prefac.

                   Şi-atunci aş deveni
                   Adevărată Stea
                   Pe Cerul plin cu Stele,
                   Doar strălucirea mea
                   Deosebească-se de ele.

Şi locul meu ar fi 
Chiar lângă mândra LUNĂ
Şi-am să o rog ,ca să m-ajute 
Să fac, Lumea mai bună !

                   Dar sunt un suflet 
                   Sunt doar eu !
                   Ce vă aduc Dovezi,
                    Că este  DUMNEZEU !

Aşa ,cum Steaua sus
 Ne străluceşte, 
LUMINA ÎNVIERII, 
Pe veci ne însoţeşte !

                    În fiecare suflet
                    Există cate-o Stea 
                    Care va străluci.
                    Numai ,de vei iubi 
                    Pe BUNUL DUMNEZEU
                    Şi pe Aproapele tău!

              Voi fi aici mereu cu voi 
              Şi dintr-un infinit de Stele,
              Vă voi vorbi cu drag
               Dar,voi dormi cu ele!
             
                                  Maria Ghiorghiu !