luni, 2 mai 2016

IISUS HRISTOS, PLÂNGE LA MORMÂNTUL LUI LAZĂR, PRIETENUL SĂU CEL MAI BUN !


                                          Dragii mei, 

Ca de fiecare dată,mă rugam târziu în noapte ,singură fiind în camera mea.

În genunchi si cu Sfânta Candelă aprinsă, mă rugam la Bunul Dumnezeu si la Măicuţa Domnului ,citind din Carticica de Rugaciuni.

Mă rugam la Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, si Îi spuneam aşa :

             "Căci Tu ai născut din Duh Prea Sfânt !"

În acest moment dragii mei, fara ca măcar sa deschid gura mea, aud glasul Sufletului meu, care intreaba cu uimire :

               Căci Tu ai născut din Duh Prea Sfânt?!

Şi se deschide în faţa ochilor mei, Cerul  senin de ziuă, iar în Cer ,văd O Turlă de Sfanta Biserică, ce are în vârful ei, O  CRUCE  imensa, foarte înaltă, care străluceste ca un Soare.

Din vârful Sfintei Cruci din Cer, văd O Lumină albă stralucitoare, ce se prelinge pe lânga Crucea Sfanta, si coboara în jos, pe Pământ.

Acum vad pe Pământ , un Mormânt cu o piatra mare deasupra.

Pe marginea acestui Mormânt, apare din Lumina ce a coborat din Cer, Însuşi Iisus  Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru.

Iisus fratilor, este viu ,in carne si oase, si are vesminte argintii stralucitoare foarte. 

O Forţă nevăzută creionează  în Lumina Argintie si Sfanta Cruce din Cer, care stralucea precum vesmintele Lui Iisus.

Scumpul nostru Mântuitor , îngenunchează pe marginea acestui Mormânt, şi-L văd cât este de trist. Din ochii Lui de culoarea Cerului senin, curg râuri de lacrimi.

Iisus se sprijinea cu Mâna Sa stânga, de genunchiul stâng, iar cu dreapta Sa, se închina Tatălui ceresc , făcând semnul Sfintei Cruci.

Aud glas răsunător dragilor, care spune aşa :

                    "IISUS , la Mormântul Lui Lazăr !" 

Trecuse patru zile de la moartea Prietenului Său LAZĂR, iar Iisus ,cu genunchiul drept pe marginea Mormântului si cu cel stang ridicat usor, lăsa ca să I se cunoasca si partea omeneasca. Adică, lăsa sa-I curgă râuri de lacrimi după Prietenul Său Lazăr.

Dragii mei, să lăsăm şi noi să curga râuri de lacrimi, din Dragoste pentru IISUS  HRISTOS ,si pentru Prea Curata Fecioara Maria, lacrimi care sa ne spele si sa ne curateasca sufletul de păcate.

Să ne rugam cu toata inima si din tot sufletul , la IISUS  HRISTOS şi la MAICA  LUMINII, si astfel ne vom face bineplacuti Lui Dumnezeu, si vom dobândi Împărăţia Cerească.  

                             Cu dragoste, Maria.

3 comentarii:

  1. De ce plangea Iisus la mormantul lui Lazar?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De ce a plans Iisus Hristos?
      De ce a plans Iisus Hristos? Mareste imaginea.

      Mantuitorul nostru Iisus Hristos, fiind Dumnezeu adevarat si Om adevarat, a impreunat in persoana Sa doua lucrari, dumnezeiesti si omenesti. Astfel, afara de pacat, nimic din firea omeneasca nu i-a ramas necunoscut: nici nasterea si cresterea, nici foamea, nici intristarea si suferinta, nici moartea.

      Din cele omenesti, Mantuitorul Iisus Hristos a cunoscut deci si plansul, manifestat ca durere sufleteasca. Hristos a plans de mai multe ori, insa El nu a plans niciodata pentru Sine; de fiecare data, El a plans pentru ceilalti, a plans pentru oameni, a plans pentru proapele Sau.

      Precum observa Sfantul Nicolae Velimirovici, Hristos a plans atat pentru prietenii Sai, cat si pentru neprietenii Sai, insa intotdeauna pentru ceilalti. Cand se vede in ce stare de cadere a ajuns omul, fiind rob pacatului si mortii, nu se poate decat plange.

      Hristos a plans pentru prietenii Sai

      Hristos a plans pentru prietenii Sai, precum s-a intamplat dupa moartea lui Lazar. Astfel, vazand-o plangand pe Maria, sora lui Lazar, cat si pe iudeii care erau cu aceasta, El a suspinat cu duhul si a lacrimat.

      "Deci Maria, cand a venit unde era Iisus, vazandu-L, a cazut la picioarele Lui, zicandu-I: Doamne, daca ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Deci Iisus, cand a vazut-o plangand, si pe iudeii care venisera cu ea plangand si ei, a suspinat cu duhul si S-a tulburat intru Sine. Si a zis: Unde l-ati pus? Zis-au Lui: Doamne, vino si vezi. Si a lacrimat Iisus. Deci ziceau iudeii: Iata cat de mult il iubea" (Ioan 11, 32-36).

      In vreme ce rudele si prietenii plangeau pentru moartea lui Lazar, Hristos a plans nu pentru moartea lui Lazar, impotriva careia putea porunci oricand, precum a si facut, ci pentru tirania mortii, care il apasa pe tot omul care se naste pe pamant. Hristos a plans deci pentru starea dureroasa in care pacatul (diavolul) a aruncat firea umana.

      Mantuitorul, indurerat de starea cazuta a firii umane, a venit in lume tocmai pentru aceasta, pentru a intari intru Sine firea umana si pentru a o inalta la un loc mai minunat si mai ferit chiar decat raiul. Merita amintit aici un dialog imaginar, intre Mantuitorul Iisus Hristos si om (firea umana), rostit de Sfantul Ioan Gura de Aur. Mantuitorul, gasind firea umana alungata din rai si ajunsa precum o desfranata, din pricina pacatelor, i-a spus:

      "- Nu te-am sadit oare in Rai?

      - Da, ii raspunde.

      - Si cum ai cazut de acolo?

      - A venit diavolul si m-a luat din Rai.

      - Ai fost sadita in Rai si te-a scos afara! Iata, te voi sadi acum inlauntrul Meu. Nu va indrazni sa se apropie de Mine. Pastorul te va pazi si lupul nu va mai veni."

      Hristos a plans insa si pentru neprietenii Sai

      Hristos a plans si pentru neprietenii Sai, adica pentru aceia care nu Il cunosteau, zacand in mocirla pacatului si a ignorantei, precum vedem in momentul in care a plans pentru Ierusalim, vazandu-i nimicirea cea viitoare.

      "Si cand S-a apropiat (de Ierusalim), vazand cetatea, a plans pentru ea, zicand: Daca ai fi cunoscut si tu, in ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tai. Caci vor veni zile peste tine, cand dusmanii tai vor sapa sant in jurul tau si te vor impresura si te vor stramtora din toate partile. Si te vor face una cu pamantul, si pe fiii tai, care sunt in tine, si nu vor lasa in tine piatra pe piatra, pentru ca nu ai cunoscut vremea cercetarii tale" (Lc.19,41).

      Ștergere
    2. Continuare:
      DE CE A PLANS IISUS HRISTOS???
      Hristos a plans pentru Ierusalim deoarece, din cauza pacatelor locuitorilor ei, intregul loc avea sa fie nimicit, iar viata din el avea sa fie starpita, pana la o vreme. Aceasta pedeapsa a fost pricinuita mai ales de nedreptatea locuitorilor cetatii fata de oamenii drepti ai lui Dumnezeu, nedreptate care a culminat chiar cu omorarea Fiului lui Dumnezeu intrupat.

      Hristos plange pentru tot omul, de la Adam si pana la cel din urma

      Sfantul Apostol Pavel da marturie ca Mantuitorul Iisus Hristos, dintr-o nemasurata dragoste fata de om, a plans cu amar, pentru intregul neam omenesc, de la inceputul lumii si pana la sfarsitul veacurilor. Nu este deci om, de la Adam si pana la ultimul om ce se va naste pe pamant, pentru care sa nu planga Hristos.

      "Hristos, in zilele trupului Sau, a adus, cu strigat si cu lacrimi, cereri si rugaciuni catre Cel ce putea sa-L mantuiasca din moarte si auzit a fost pentru evlavia Sa, si desi era Fiu, a invatat ascultarea din cele ce a patimit, si desavarsindu-Se, S-a facut tuturor celor ce-L asculta pricina de mantuire vesnica" (Evrei 5, 7-9).

      Aceste cereri si rugaciuni, rostite de Mantuitorul "cu strigat si cu lacrimi", au fost savarsite in Gradina Ghetsimani, cu putin mai inainte ca omul sa savarseasca cel mai mare pacat al tuturor timpurilor, inaltandu-L pe Fiul Omului pe Crucea infipta in Golgota. "Iar Hristos, fiind in chin de moarte, mai staruitor Se ruga. Si sudoarea Lui s-a facut ca picaturi de sange care picurau pe pamant" (Luca 22, 44).

      Sa intelegem, din aceste trei momente relatate de Sfanta Scriptura, ca Mantuitorul Iisus Hristos nu a plans niciodata pentru Sine, ci de fiecare data numai pentru oameni, atat pentru slabiciunea lor in fata durerilor si a mortii, cat si pentru staruirea acestora in intunericul pacatului.

      Ștergere