12 APRILIE 2015 ,
ÎNVIEREA DOMNULUI !
SFINTELE PAŞTI !
Învierea Domnului – adevăr fundamental
Sărbătoarea Învierii Domnului este cea mai aşteptată sărbătoare a
creştinilor. Şi pe bună dreptate, fiindcă ea ne introduce în atmosfera
celui mai important eveniment din istorie, în care s-a implicat în mod
direct Însuşi Creatorul a toate. Evenimentul este cu atât mai important
cu cât însăşi sintagma „Învierea Domnului” care constituie mărturisirea
unui adevăr fundamental „pentru noi şi pentru mântuirea noastră”
(Simbolul credinţei), a fost încă de la început contestată de unii şi e
contestată până în zilele noastre.
Este suficient să amintim ca şi argumente cele unsprezece arătări
(apariţii) ale Domnului Iisus Hristos cu trupul înviat – mai ales pe cea
către Toma, cel mai sceptic dintre ucenici (Ioan 20, 19-31), mituirea
soldaţilor romani străjeri ai mormântului Domnului de către
autorităţile politico-religioase ale Ierusalimului, după Înviere, spre a
nu o recunoaşte şi mărturisi (Matei 28, 11-15), apoi predicarea cu
vigoare şi chiar cu preţul vieţii a Învierii şi a învăţăturii creştine
de către apostoli, etc.
Pentru noi însă, creştinii practicanţi, argumentele Învierii pălesc în
importanţă în faţa consecinţelor, a adevărurilor fundamentale pe care ni
le descoperă Învierea Domnului şi care se dovedesc a fi adevărate
daruri pentru credincioşii creştini.
Astfel, Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este, în primul rând, cea
mai importantă dovadă a divinităţii Sale. Dacă până atunci, El era
considerat de cei mai mulţi din Israel doar un mare profet, fiul lui
David, iar de către unii, dimpotrivă, chiar un înşelător, acum este clar
pentru toţi că El este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat, dar şi om
adevărat în acelaşi timp. Este o dovadă în plus, chiar şi pentru ucenici
– dacă nu cea decisivă – că Cel mărturisit mai înainte de ei a fi Fiul
lui Dumnezeu, iar apoi, de frica persecuţiilor din timpul Patimilor
Sale, renegat, lepădat din minţi şi inimi, este cu adevărat Dumnezeu,
Stăpânul vieţii şi al morţii. Numai această dovadă devenită convingere,
îi transformă pe aceşti oameni din slabi, temători, indecişi şi
neîncrezători, — în Apostoli plini de curaj, convinşi de datoria de a
propovădui în toată lumea Învierea şi învăţătura Domnului, chiar cu
preţul vieţii: „căci dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este
propovăduirea noastră şi zadarnică este credinţa voastră” (I Corinteni
15, 14).
Al doilea adevăr fundamental descoperit în istorie de Învierea Domnului
este cel mărturisit de noi în articolele ultime ale Simbolului
credinţei: „aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie.”
Această făgăduinţă divină, de îndeplinirea căreia trebuie să fim siguri,
ne face să cântăm în noaptea de Paşti plini de entuziasm: „aceasta este
ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa”
(Canonul Învierii). Şi bucuria noastră este pe deplin justificată,
fiindcă înviind Hristos ne dă şi nouă siguranţa învierii. De ce? Pentru
că Domnul n-a făcut nimic de la Întrupare până la Înălţare decât pentru
noi şi pentru mântuirea noastră, aşa cum am amintit mai sus. Învierea
Domnului ne aduce, astfel, darul dumnezeiesc al nemuririi. Ne dovedeşte
Domnul că prin Învierea Sa moartea nu e definitivă şi veşnică. Nu ea are
ultimul cuvânt, ci viaţa. Dacă până la Învierea lui Hristos moartea era
privită ca o catastrofă inevitabilă şi absurdă – şi din perspectiva ei,
la fel de absurdă părea în cele din urmă şi viaţa – după Înviere,
moartea devine, prin urmare, o „mare trecere” aşa
cum o numea poetul filosof Lucian Blaga. Devine, deci, o scară spre
viaţa veşnică. Învierea lui Hristos ne echilibrează existenţa, gândirea,
speranţa, comuniunea cu cei dragi, punând în ambele talere ale balanţei
destinul nostru, viaţa aici şi dincolo. De aceea, Apostolul Pavel
întreba retoric şi plin de bucurie: „unde-ţi este moarte boldul?” (I Corinteni 15, 55).
Iar al treilea adevăr revelat nouă de Învierea Mântuitorului Iisus
Hristos ţine de însăşi viaţa fiecăruia dintre noi. Această viaţă capătă
un sens înalt, căci, fiind veşnică impune răspundere pentru modul în
care o trăim aici pe pământ. Cu siguranţă, nu putem trăi la întâmplare
şi cu indiferenţă faţă de valorile religios-morale creştine, când ştim
că suntem nemuritori. Dacă întâlnirea ucenicilor cu Hristos cel înviat
le-a dat încredinţarea că cele predicate de El cât timp fusese cu ei,
constituie adevăruri dumnezeieşti şi trebuie propovăduite chiar cu
preţul vieţii, şi noi, de asemenea, se cuvine să ţinem cu convingere
învăţăturile Bisericii noastre strămoşeşti ca pe adevărul în care
trebuie să credem, calea pe care trebuie s-o urmăm şi viaţa pe care
trebuie s-o trăim.
Astfel, Învierea Domnului devine temeiul fundamental al vieţii morale,
al iubirii de Dumnezeu şi de aproapele, al faptelor bune. Este esenţial
„să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi şi să iertăm toate pentru
înviere”, aşa cum cântăm în noaptea de Paşti, mai ales în zilele
noastre, când sărbătoarea Învierii Domnului este acceptată şi asimilată
şi de societatea civilă românească, dar, din nefericire, numai într-un
sens cu totul străin de cel creştin, chiar peiorativ. Mai ales acum,
când se vorbeşte tot mai mult de petrecerea „vacanţei de Paşti”, de
„balul de Paşti”, de „discoteca de Paşti” etc., denaturându-se în
totalitate sensul sărbătorii creştine. Acum, când am ajuns chiar la
penibilul de „a sărbători”, de a ne pregăti cu mult efort şi cheltuială,
neştiind pentru ce. Nu trebuie, prin urmare, să „nădăjduim în Hristos
numai pentru viaţa aceasta”, pentru că „suntem mai de plâns decât toţi
oamenii” (I Corinteni 15, 19).
Dacă Hristos a înviat, şi dacă, prin urmare, şi noi vom învia, se cuvine să-i urmăm preceptele şi învăţăturile în aşa fel încât învierea noastră să fie înviere spre viaţă nu spre judecată. Şi, mai mult decât atât, suntem datori să mărturisim alături de semenii noştri, dar şi împreună cu atâţia înaintaşi adormiţi în dreapta credinţă şi în nădejdea propriei lor învieri că „Hristos a înviat!”.
Cu dragoste şi cu mare bucurie, Maria
Dacă Hristos a înviat, şi dacă, prin urmare, şi noi vom învia, se cuvine să-i urmăm preceptele şi învăţăturile în aşa fel încât învierea noastră să fie înviere spre viaţă nu spre judecată. Şi, mai mult decât atât, suntem datori să mărturisim alături de semenii noştri, dar şi împreună cu atâţia înaintaşi adormiţi în dreapta credinţă şi în nădejdea propriei lor învieri că „Hristos a înviat!”.
Invierea Domnului
Invierea Domnului - Sfintele Pasti este sarbatoarea inchinata Invierii Domnului din morti. Pastele crestin este trecerea de la moarte la viata vesnica, pe cand pastele iudaic este trecerea de la robie la libertate.-
Invierea Sa
Dumnezeirea lui Hristos,
care era unită cu trupul Său cel mort, aşezat în mormânt (iar cu
sufletul Său era în iad), a dat poruncă sufletului...
-
Paradoxul invierii
O înviere din morţi nu este
nicidecum un lucru obişnuit. Este un eveniment, după cum Hristos Fiul
lui Dumnezeu nu e un om obişnuit; om da, dar...
-
Invierea Domnului aduce bucurie
Când eram eu copil îmi aduc
aminte – Dumnezeu să-i odihnească pe ai mei pe toţi, că nu mai sunt în
lumea asta – că mama mea m-a trimis la...
-
Invierea lui Iisus Hristos ca eveniment istoric...
Credinţa biblică în înviere
este întru totul diferită de ideea elenistă de nemurire, de aceea nu
trebuie să se facă confuzie, aşa cum se...
-
Invierea Domnului, inceputul si sfarsitul tuturor...
Învierea Domnului sau
sărbătoarea Paştilor este praznicul despre care putem spune că nu are un
început, în sensul că el se naşte odată cu...
-
Cuvant de folos despre praznicul Pastilor
Astazi Domnul nostru Se
pogoara in intunecimile locasurilor iadului. Astazi El sfarma portile
cele de fier. Astazi Domnul sfarma incuietorile cele de...
-
Invierea Domnului
Invierea Domnului nu a
insemnat revenirea la viata biologica, ci spiritualizarea vietii. Daca
Hristos nu ar fi inviat, ar fi insemnat ca totul se...
-
Cuvantul Sfantului Ioan Gura de Aur la Invierea...
De este cineva
binecredincios si iubitor de Dumnezeu, sa se bucure de acest praznic
frumos si luminat. De este cineva sluga inteleapta, sa intre...
-
Femeia, cinstita de Inviere
Niciodata si nicaieri nu a
fost femeia mai cinstita decat in Biserica lui Hristos. Fecioria este
cinstita deopotriva cu maternitatea, caci nici...
-
Viata si Inviere
Noi, romanii, il avem insa
pe acest Inviere care spune mult mai apropiat si mai duhovniceste exact
despre ceea ce s-a intamplat: intrarea intr-o noua...
-
Probleme legate de data sarbatoririi Invierii...
De ce exista si astazi
diferente intre data praznuirii Pastilor la ortodocsi si cea in care
este sarbatorita de romano-catolici si reformati sau cum...
-
Invierea lui Iisus Hristos
Hristos a inviat si S-a
aratat ucenicilor Sai, dar totusi si intre acestia s-a gasit unul, care
nu voia sa creada in invierea Domnului, adica Toma...
-
Invierea Domnului - biruinta smerita
Invierea Domnului nu a fost
vazuta de nimeni. Evanghelistii descriu numai cateva din aratarile
Mantuitorului de dupa Inviere. Desi Invierea este pe...
-
Icoana Invierii Domnului sau despre Crucea...
Icoana Invierii Domnului,
acest praznic al praznicelor si sarbatoare a sarbatorilor, este, de
fapt, icoana Pogorarii la iad, ultima treapta a scarii...
Eu nu inteleg de ce nu se conforma biserica noastra cu ceea ce se intimpla la Jerusalim .Sfinta Lumina vine intotdeauna dupa prinz,nu seara! Oare de ce nu se tin si la noi slujbe concomitent cu cele de la Jerusalim? Ar fi posibil sa se aprinda si la noi Sfinta Lumina , ca si noi sintem crestini ortodocsi....
RăspundețiȘtergere