POCĂIŢI -VĂ !!! SE APROPIE VENIREA LUI IISUS HRISTOS ! SEMN DUMNEZEIESC : ODATĂ CU REFUGIAŢII CARE URCAU PE MUNTE , APELE S -AU ÎNTORS ÎNAPOI ŞI URCAU DE LA POALELE MUNTELUI , PÂNĂ PE VÂRFUL MUNTELUI !

 

                                            .

"Cel ce pastreaza numai pentru sine DARUL care de la Dumnezeu vine,nu stie sa Îi fie recunoscator Prea Sfantului nostru Binefacator,adica, Prea Sfantului Duh !"  

             

                                 Dragii mei , 

Refugiaţii, oamenii care au fugit din Calea Războiului, sunt trimişi de Bunul Dumnezeu spre Europa, ca să încerce inimile noastre care sunt împietrite, sunt învârtoşate si egoiste.

Din păcate, oamenii europeni prigonesc pe fratii lor, aflati  la mare ananghie.

Iată MESAJUL  LUI  DUMNEZEU, pentru omenire :

            "Iubiţi-vă  unii pe alţii ! 

      Căci s-a apropiat Împărăţia Cerurilor !"  

Iar glas din Cer, s-a auzit :

 "Te-au văzut Apele, Dumnezeule , şi s-au temut !  

 Iordanul s-a întors înapoi!"

Şi văd fratilor înspre Vest , vad o asezare muntoasă cu multe urcuşuri şi coborâşuri.
De jos ,de la poalele muntelui ,veneau multime de oameni musulmani, (îi vedeam după portul lor ). Cu toţii urcau cu greu si foarte obositi ,urcau muntele cu multe coline, cu multe suişuri si coborâşuri.
Din urma Imigranţilor, se auzea cum veneau şuvoaie de apă mâloasă.  
Fratilor ! Precum urcă Şarpele în copac sau pe munte, aşa târâş, tot la fel dragii mei, într-un mod uluitor, uimitor, Apa urca muntele. Apa mâloasa si involburată, urca înapoi muntele.
Aceasta Apă, ca orisice Apă de altfel, trebuia doar să coboare. Unde s-a mai auzit ,ca Apa să urce de la poalele muntelui până la vârful muntelui? Apa urca cu extremă uşurinţă si-i ajunge pe cei care căutau un loc mai linistit, care căutau un adăpost, trece de ei, si urcă, tot urcă înaintea lor, de parcă le arăta traseul muntos  care duce spre PACE, spre iubire si liniste sufletească.
Aud zgomotul Apei învolburate, aud glasuri strigand de bucurie, iar acesti oameni napastuiţi ai soartei, aveau drept călăuză de urcat pe vârful muntelui, chiar Şuvoaiele de Apă învolburată,care urcau de-a dreapta lor. 
Asa precum ,Apa Iordanului s-a întors înapoi, când Iisus  Hristos a fost botezat de Sfântul Ioan Botezatorul, tot la fel, si Apa de la poalele muntelui ,s-a întors înapoi din vârful muntelui ,de unde venise. 
Dragii mei, 
Trebuie să ne întoarcem trup şi suflet, inimă şi cuget la Bunul Dumnezeu şi la Măicuţa Domnului. Trebuie să ne cheltuim viaţa, împlinind PORUNCILE  DOMNULUI,să fim buni şi milostivi, să avem Credinţă tare în Bunul Dumnezeu si-n Maica Domnului  ,să ne ajutăm Aproapele si sa-l iubim ca pe noi înşine.
                                       Cu dragoste, Maria. 

Iordanul s-a întors înapoi şi anul acesta-

De 2000 de ani, Râul Iordan, în care Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a botezat de către Ioan Botezătorul, se întoarce înapoi contra legilor naturale. Această apă în ziua de 19 Ianuarie (adică 6 Ianuarie pe stil vechi) râul Iordan îşi schimbă cursul apei, curbând de SUS ÎN JOS. În fiecare an merg mii de pelerini din întreaga lume pentru a participa la dumnezeiasca slujbă şi pentru a vedea cu ochii lor minunea aceasta.

 Intoarcerea inapoi a raului Iordan, dinspre Marea Moarta (apa extrem de sarata, lipsita de vietuitoare), inspre Marea Galileii (apa dulce, cu multi pesti si vegetatie abundenta), trimite inca din momentul Botezului spre activitatea Mantuitorului de a intoarce lumea de la moarte la viata.

Iordanul s-a intors inapoi! Acest cuvant minunat se aude in fiecare an, in ziua de Boboteaza (6/19 ianuarie), pe malurile raului Iordan. Intr-o rugaciune rostita in aceasta zi, preotii spun: “Te-au vazut apele, Dumnezeule, si s-au temut, Iordanul s-a intors inapoi.”
Iordanul este principala apa curgatoare a Tarii Sfinte. Aceasta apa izvoraste din Muntii Libanului, apoi traverseaza Marea Galileii si, dupa un lung si sinuos traseu, se varsa in Marea Moarta. Pe o distanta de 180 de kilometri, Iordanul alcatuieste granita naturala dintre Israel si Iordania, lungimea totala a acestuia fiind insa de aproape 360 de kilometri. In evreieste, Iordanul este numit si “raul care coboare”; intre izvor si varsare, Iordanul are o diferenta de altitudine de opt sute de metri.
Iordanul apare inca din perioada vechi-testamentare drept un loc al savarsirii minunilor. Prima minune mentionata in Sfanta Scriptura a avut loc in dreptul Ierihonului, pe unde israelitii condusi de Iosua au trecut Iordanul. Sfanta Scriptura ne spune ca fiii lui Israel au plans vreme de treizeci de zile moartea lui Moise, si dupa ce s-au implinit aceste zile, Iosua fiul lui Navi, impreuna cu tot poporul lui Israel au trecut in chip miraculos prin apele Iordanului spre pamantul fagaduintei. Locul exact al acestei treceri miraculoase este identificat cu o veche trecatoare prin vadul raului Iordan in apropierea careia a predicat mult mai tarziu si Sfantul Ioan Botezatorul. Dupa traditie locul acesta este acelasi cu “locul scufundarii” adica, locul in care a fost botezat Domnului nostru Iisus Hristos.

Iordanul este pomenit des in Sfanta Scriptura, cel mai important moment in care apare acesta fiind insa, fara indoiala, Botezul Domnului, consemnat de catre toti cei patru sfinti evanghelisti (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11; Luca 3, 21-22 si Ioan 1, 29-34). Potrivit acestora, Sfantul Ioan Botezatorul savarsea “botezul pocaintei” in apele raului Iordan. In acest loc a venit din Galilea si Iisus pentru a se boteza de la Ioan. “Si botezandu-se Iisus, cand a iesit din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu s-a vazut pogorandu-se peste El ca un porumbel, iar glasul Tatalui s-a auzit din ceruri zicand: Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru care am binevoit, pe Acesta sa-L ascultati” (Matei 3, 16-17). Natura insasi l-a recunoscut pe Creator, apele Iordanului intorcandu-se inapoi, ca o plecaciune inaintea ziditorul lor.

Iordanul s-a intors inapoi !

In fiecare an, in ziua de 6/19 ianuarie, Biserica Ortodoxa sarbatoreste Botezul Domnului nostru Iisus Hristos. In aceasta zi de sarbatoare, patriarhul Ierusalimului, insotit de numerosi episcopi, preoti si credinciosi veniti din toata lumea, organizeaza o mare procesiune la raul Iordan. Aceasta procesiune reactualizeaza pentru fiecare generatie evenimentele desfasurate pe malul acestui rau, cu peste doua mii de ani in urma, cand Fiul lui Dumnezeu a coborat smerit la apele Iordanului, pentru a primi botezul din mainile Sfantului Ioan Botezatorul.
Procesiunea care se desfasoara in aceasta zi la Iordan incepe in zori, dupa ce autoritatile locale deschid portile zonei de frontiera dintre Israel si Iordania, zona extrem de securizata. Pe un culoar special amenajat patrund cu aceasta ocazie nenumarate autobuze si masini, pline cu oficialitati si pelerini din toata lumea.
Odata ajunsi la Biserica Sfantul Ioan Botezatorul, din apropierea raului, ierarhii se imbraca in vesminte de sarbatoare si dupa savarsirea Sfintei Liturghii se indreapta pe jos spre raul Iordan. In drum spre apele binecuvantate, toti crestinii canta troparul Botezului Domnului: “In Iordan, botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea Treimii s-a arata.” Dupa cuvenitele rugaciuni si binecuvantari, patriarhul ortodox arunca in apa o cruce din lemn. Mai multi porumbei albi, eliberati, inconjoara pentru putina vreme locul Botezului, amintind de Epifania Domnului.
Multimile de pelerini amintesc astazi de numerosii evrei care coborau in vechime la Iordan, pentru a asculta predica inflacarata a Sfantului Ioan Botezatorul, cat si pentru a primi botezul. Credinciosii care participa la slujba de sfintire dau marturie ca, pentru cateva clipe, apele Iordanului se intorc inapoi, curgand dinspre Marea Moarta spre Marea Galileii, adica dinspre varsare spre izvoare, spre a cinsti astfel, in felul lor, marele praznic. Cei care au baut din apele Iordanului in aceasta zi, au observat ca acestea sunt sarate, iar nu dulci, dupa cum sunt de obicei; acest lucru este explicat prin faptul ca, intorcandu-se inapoi, raul aduce cu sine ape sarate din Marea Moarta.
Acest lucru da si el marturie despre prezenta Ziditorului si a Mantuitorului lumii. Intoarcerea raului Iordan inapoi este profetita inca din Vechiul Testament, despre aceasta citind astfel: “Ce-ti este tie, mare, ca ai fugit? Si tie, Iordane, ca te-ai intors inapoi? Muntilor ca ati saltat ca berbecii si dealurilor, ca mieii oilor? De fata Domnului s-a cutremurat pamantul, de fata Dumnezeului lui Iacob, Care a prefacut stanca in iezer, iar piatra in izvoare de apa. Nu noua, Doamne, nu noua, ci numelui Tau se cuvine slava, pentru mila Ta si pentru adevarul Tau” (Psalmi 113, 5-9).
Intoarcerea inapoi a raului Iordan, dinspre Marea Moarta (apa extrem de sarata, lipsita de vietuitoare), inspre Marea Galileii (apa dulce, cu multi pesti si vegetatie abundenta), trimite inca din momentul Botezului spre activitatea Mantuitorului de a intoarce lumea de la moarte la viata.

De 2000 de ani, Râul Iordan, în care Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a botezat de către Ioan Botezătorul, se întoarce înapoi contra legilor naturale. Această apă în ziua de 19 Ianuarie (adică 6 Ianuarie pe stil vechi) râul Iordan îşi schimbă cursul apei, curbând de SUS ÎN JOS. În fiecare an merg mii de pelerini din întreaga lume pentru a participa la dumnezeiasca slujbă şi pentru a vedea cu ochii lor minunea aceasta.

Evreii pentru a contesta minunea săvârşită în ziua botezului Domnului, sunt de altă părere şi anume: în fiecare an, în ziua de 6 Ianuarie pe stil vechi, de 2000 de ani, de la intrarea într-o altă eră… în partea aceea luna are mai multă atracţie asupra pământului decât forţa proprie gravitaţională. Ei bine, această filozofie lasă mult de gândit şi se vede câteva minciuni care nu trebuie să încetăm a le grăi, scoţând adevărul la iveală: NU TOATE APELE DIN ACEA ZONĂ CURG INVERS ÎN ZIUA DE 6 IANUARIE PE STIL VECHI!!! Dacă era să fie vorba despre o aşa numită gravitaţie înşelătoare, toate apele din zonă curgeau invers. Deci, speculaţiile acestea invidioase vin din minţi diavoleşti care nu cred în Dumnezeu şi care îşi bat joc de Biserica Lui Hristos.

Tot aici mai observăm o altă adeverire a minciunii făcute de către noii calendarişti. Să vedem întâi partea filozofică, pentru a o înţelege şi pe cea duhovnicească: De 2000 de ani Iordanul se întoarce înapoi la această dată. Dacă ar fi să spunem că luna cu adevărat are o altă atracţie, mai puternică decât forţa gravitaţiei, ESTE EVIDENT CĂ ATUNCI CÂND A RĂMAS CALENDARUL ÎN URMĂ, S-AR FI ÎNTORS IORDANUL ÎNTR-O ALTĂ ZI, iar nu în aceeaşi zi de aproape 2000 de ani!!! De boboteaza pe stil nou NU SE ÎNTOARCE ÎNAPOI IORDANUL!!! Cum se justifică acest lucru? Atâta vreme cât „marele” Ilie Cleopa a spus că vechiul calendar era greşit filozofic, şi a fost întreptat, CUM A PUTUT SĂ MINTĂ ÎNTR-UN ASEMENEA FEL??? DACĂ VECHIUL CALENDAR RĂMÂNEA ÎN URMĂ, se vede clar că şi calendarul solar rămâne în urmă… şi… şi deciziile Lui Dumnezeu!!! Pentru că de nu ar fi voit Dumnezeu să se facă aşa, minunea s-ar fi înfăptuit într-o altă zi. Deci, de 2000 de ani Iordanul se întoarce înapoi în ziua prăznuirii Botezului Domnului pe stilul vechi.

Concluzia: Noul Calendar a fost alcătuit de catolici pentru a se depărta şi mai mult de adevăr şi pentru a da naştere ateismului!!! Pentru că şi catolicii merg de boboteaza lor la Ierusalim, şi mulţi dintre ei, care nu cunosc situaţie, încep să deznădăjduiască zicând că Biblia minte şi că Iordanul nu se întoarce înapoi, fără să ştie că defapt această decizie papală de a schimba calendarul a dus la naşterea ateismului în aceste veacuri. Nu numai acest fapt a generat o populaţie formată 30% din atei, care încă sporesc; ci şi alte astfel de batjocoriri aduse tot de Vatican. De pildă, renunţarea la Sfânta Tradiţie, socotind papalitatea că ESTE ÎNVECHITĂ şi NU S-A FORMAT CORECT, au generat naşterea protestanţilor şi sectarilor care susţin că Maica Domnului avea copii, după cum în Sfânta Scriptură spune adesea „fraţii Lui Iisus”. Dând deoparte Sfânta Tradiţie, evident că omul înţelege ceea ce citeşte; însă, dacă laşi Sfânta Tradiţie la locul ei, fără să o batjocoreşti şi să o modifici, afli că fraţii Lui Iisus erau fii Lui Iosif din prima sa căsătorie, iar Iisus le devenise frate vitreg prin înfiere!!! Este destul de penibil să observi în doctrina penticostală, baptistă, ehovistă, saau de alte neamuri, cum că aceia sunt fii maicii Domnului, devreme ce ERAU DE-O VÂRSTĂ CU MAICA DOMNULUI, dar şi MAI MARI CA DÂNSA!!! Cum s-ar putea spune minciuna că Iacov, fiul Lui Iosif şi fratele Mântuitorului, ar fi fiul Maicii Domnului, devreme ce el era mai în vârstă decât Maca Domnului??? De aceea spun că majoritatea nedreptăţilor şi batjocoririi aduse Ortodoxiei, se datorează papalităţii din vechime; este evident totuşi că nici acum nu s-a îndreptat cu nimic papalitatea. Dimpotrivă, au infiltrat chiar şi în Biserica Ortodoxă eretici care slujesc asemenea ortodocşilor şi spun că sunt ortodocşi, şi chiar fac parte din Biserica Ortodoxă, dar care îşi bat joc de Sfintele Canoane şi de Sfânta Tradiţie, pentru a lăsa portiţe şi în Biserica Ortodoxă de a pătrunde ereziile şi nedreptăţile păgâneşti; pentru că în Biserica Ortodoxă Română până acum 100 de ani nu s-a cunoscut greşeală şi călcare de rânduială, ci abia după venirea la putere a Patriarhului Miron Cristea, FOST GRECO-CATOLIC, adică trădător al Bisericii Ortodoxe şi vânzător al Credinţei în Dumnezeu pentru avere, cum s-au arătat acei tâlhari din Istorie care au preferat să mintă pe Dumnezeu şi să treacă la catolici, când papalitatea a impus cu sabia trecerea sub catolicism a ortodocşilor; iar acum, în veacul acesta destul de trist, ei susţin că „sunt drepţi şi că au suferit în acele vremuri”. Cei care au suferit au fost ortodocşii care NU AU TRECUT LA CATOLICI, ci au preferat să fie strâmtoraţi, chinuiţi şi omorâţi decât să-şi trădeze Ortodoxia. Iar greco-catolicii sunt aceia care atunci când s-a spus că-i va strâmtora de nu vor trece la catolicism, au lăsat Ortodoxia şi au trcut la potrivnicii Bisericii.

ECUMENISMUL? Ce rol are? De a aduce în toate Bisericile Ortodoxe ereziile contemporane, de a întemeia o religie nouă în care să îi cuprindă pe toţi ereticii, adică pe toţi ostaşii diavolului, pe acei care i-a trimis diavolul în lume încă de la începutul creştinismului să vârască erezii, precum arienii, nestorienii, iconoclaştii, macedonieni, monofiziţii, catolicii, baptiştii, penticostalii, luteranii, calvinii, martorii lui Iehova şi alte erezii. Dintre toate ereziile pământului care au fost până acum în istorie, s-a ales care să facă parte din Ecumenism, pentru că vor să dea cinste diavolului şi să îl aleagă ca Domn şi Singurul Păstor al turmei eretice, dându-i slavă pentru toate câte erezii a făcut în lumea aceasta.

Am văzut că ecumeniştii propovăduiesc cu îndrăcire cuvântul „o turmă şi un păstor” interpretându-l după voia lor, asemenea ereticilor, bineânţeles tot eretici fiind… Ei bine, trebuie să aducem la cunoştinţă că în vremea din urmă Hristos nu va mai veni în lume nici ca păstor, nici ca Mesia, CI CA JUDECĂTOR, şi nu ca om rob, ci dur şi fără de pogorământ. Ei vorbesc despre „o turmă şi un păstor” şi vor să-i facă pe oameni să creadă că este vorba despre Biserica Lui Hristos, şi de aceea mai spun că „trebuie să fie una, precum la început a fost una”. EI BINE, ŞI ACUM TOT UNA ESTE BISERICA!!! Numai că ei s-au depărtat de Biserică şi acum vor să o atragă şi pe dânsa în depărtarea lor, pentru a o surpa în erezie. De aceea au avut ei grijă să infiltreze ierarhi lipsiţi de principii ortodoxe şi care pângăresc Ortodoxia înlăturând a doua parte a adevărului şi lăsând un gol, ca mai târziu să poate surpa şi Biserica Ortodoxă. De aceea trebuie să fim cu mare luare aminte, pentru ca nu cumva să cădem în cursele ereticilor care sunt chiar unii dintre păstorii noştri. Să luăm aminte: cine nu păzeşte Sfintele Canoane şi nu ţine toată Predania, lăsând loc şi pentru alte infiltraţii, este purtător de cuvânt al lui Antihrist!!! Să nu-l ascultăm şi să ne lepădăm de el, chiar şi de ne-ar judeca cei înşelaţi că am fi noi dezbinaţi; că după cum zic Sfinţii Părinţi de la Sinodul 1 – 2 Local din Constantinopol, prin canonul 15, deşi majoritatea ne socotesc dezbinaţi şi schismatici, noi să ne veselim că nu ne-am separat de episcopi, ci de mincinoşi învăţători şi lupi în piei de oi, şi nu ne-am lăsat duşi în prăpastia pierzării.