Dragii mei,
În aceasta dimineata devreme, ma trezeste o Lumina alba si stalucitoare, Lumina ce-mi arata o inima neagra mare, o inima din fier cu zabrele.
.
În mijlocul inimii duble din fier, statea IISUS HRISTOS rastignit.
Da, inima era din fier subtire sudat atat la orizontal cat si la vertical, asa incat,forma niste patratele fierul.
Era ca o cusca sub forma de inima.
Iisus ,Mantuitorul nostru drag si scump,era inchis in acea inima din fier ,era rastignit in inima din fier.
Aceasta inima era purtata ca de vant ,la doar cativa metri inaltime deasupra pămantului.
Asa cum o priveam,parea ca venise dinspre Apus,de undeva de mai sus si cobora inspre Est.
Prieteni dragi, oare chiar asa de impietrita este inima noastra? Oare Il rastignim pe IISUS HRISTOS chiar si-n inima noastra,prin faptele noastre,prin necredinta noastra?
Din păcate,cred ca acesta este durerosul adevar.
Atunci cand nu ne mai iubim Aproapele,atunci cand rasplatim răului cu rău,atunci cand Credinta noastra este caldicica sau deloc, aceasta inseamna ca avem o inima neagra,o inima din fier in care IISUS HRISTOS este rastignit cu orice fapta rea,cu orice gand rău, cu orice cuvant ce ne iese din gura.
Sa nu-L mai rastignim pe Hristos dragilor, ci sa-i daruim inima noastra,sufletul nostru ,trupul si cugetul nostru si sa-L rugam ca sa-si faca Salas sfant, curatându-le cu mila si cu iubirea Sa de oameni.
Sa facem fapte bune,fapte de milostenie,sa nu fim suparati pe nimeni ,sa imbracam pe cel gol si sa hranim pe cel flamand.
Căci,numai asa vom putea gasi ,Calea mantuirii noastre.
Cu dragoste,Maria.
O zicala foarte buna:
RăspundețiȘtergereInainte, oamenii aveau cruce de lemn (la gat) si o inima de aur.
Acum, ei au o cruce de aur la gat si o inima de lemn.
Iisus a rămas închis în marea-I iubire pentru oameni precum într-o închisoare. De ce așa și de ce se deplasa de la apus către est? Deoarece cuvântul Lui s-a auzit și așa străbate pământul. Știți însă ca-n marea lui iubire pentru omenire e singur și plânge cum n-ați văzut și nu veți vedea om plângând? Ca-n odaia Lui nu are nici măcar un pat pe care să se odihnească ori un scaun, ceva? Nimic, vă spun căci L-am văzut, Dumnezeul nostru lasandu-mă să-L văd cum plânge chircit într-un colț. Știți voi că Dumnezeu râdea de neputința Lui? Zicea că a vrut să schimbe o lume întreagă și uitați cat a putut face...uitati-va-n jur!Chiar in familia d-vs! Eu mă uit și mă îngrozesc de ceva vreme. Știu ce vine. Aveți credință că după ce trecem pragul (unul în care teama e la orice pas), cu ajutorul lui Dumnezeu, copiii noștri vor făuri lumea de mâine. Mă bucur că pot comenta ca anonim. Voi credeți ce vreți in definitiv! Credință fraților!
RăspundețiȘtergereDOAMNE,iarta-ne,multi dintre noi cred in ziua de azi,in lucruri trecatoare,dar au uitat ca fara putere de la Tine,nu putem trai.Doamne,nu am auzit in aceasta lume,un conducator de tara,un guvern,sau regi,sa indemne lumea,sa aplece genunchii la rugaciune sifapte bune inaintea Ta.Doamne,toti care conduc omenirea au ajuns sa il slujeasca pe cel rau,au uitat de suferinta Ta pe Cruce,au uitat ca ai fost Rastignit,si pentru pacatele lor,ei cred ca nu vor suferi.
RăspundețiȘtergere