15 Noiembrie 2003 .ora 6,10 dimineaţa!
Dragii mei, iată că O Lumină albă stralucitoare, mă trezeşte ca de fiecare dată şi astfel nu mai sunt în patul meu, ci sunt într-o Sfântă Biserică, unde erau mulţi Preoţi, iar eu eram în mijlocul lor, si ei nu mă vedeau.
Aud un glas, care răsună în Sfânta Biserică şi care spune aşa :
"N-am cunoscut pe nimeni, de atâta curăţenie trupească ,în inimile sufletelor !
Trebuie cu adevărat, să-I urmezi Lui Hristos !
Să te contopeşti cu Logica Lui Hristos !
Pentru că-n intrările noastre , Dumnezeiesc...
Dumnezeieştile TAINE...."!
În clipa următoare, sunt din nou în patul meu, am lacrimi pe obraji şi mă grăbesc a scrie toate câte mi-au fost adresate.
Şi cu adevărat dragilor, am hotărât din acest moment ,ca să-i urmez cu toată fiinţa mea, trup şi suflet , Lui HRISTOS, şi să mă contopesc cu Logica Lui Hristos, cu al Său Cuvânt !
Dar iată că ,aud din nou glas, care vine din Cer şi care spune aşa :
"Deoarece, acest Înger a strigat din Unghi !
Doamne ! Din gând, ai Doveditor "!
Clipă în care ,văd cu ochii închişi o mână ce arată cu degetul spre O Vitrină ca de la Muzeu.
Aici în Vitrină, erau multe Cărţi aşezate ca la o expoziţie ,şi era acolo multă lume, privind cu uimire la Cărţi.
În mijlocul lor, nu ştiu cum, eram şi eu.
Iar mâna arată pe copertile Cărţilor.
Rămân uimită de ceea ce vedeam !
Pe copertile Cărţilor eram eu!
Cei care priveau Cărţile nu mă vedeau ca fiind si eu cu trup acolo! Doar eu îi vedeam pe ei, şi ei mă vedeau pe mine, numai, pe Coperţile acelor Cărţi !
Dragii mei, acum înţelegeţi de ce eu trebuie să scriu !
Vă spun cu smerenie şi cu modestie, DUMNEZEU cunoaste inima mea şi gândurile mele ,DOVEDITORUL că DUMNEZEU EXISTĂ, asa cum erau acele Cărti cu poza mea pe ele, eu sunt !!!
Aceasta este Misunea mea fraţilor ! Să dovedesc că DUMNEZEU EXISTĂ ! Că MAICA DOMNULUI EXISTĂ !
DUMNEZEU, doar a gândit şi a făcut din mine păcătoasa...un Doveditor !
Cine stie ? După ani şi ani, tot ce eu scriu va rămâne drept adevărată DOVADĂ, A EXISTENŢEI LUI DUMNEZEU !
Ati văzut fratilor ,că nimic nu mă poate opri de la scris ! Absolut nimeni şi nimic, doar BUNUL DUMNEZEU !
Nu mă atinge nici ocara semenilor, nici veninul lor asupra mea, nici cuvintele răutăcioase şi jignitoare ale celor mai multi Preoţi !
Când eu ştiu că spun ADEVĂRUL LUI DUMNEZEU, că al Său Cuvânt ,mi L-a încredinţat mie păcătoasa, de cine să mă tem ?
Să credeţi fraţilor în DUMNEZEU şi-n MĂICUŢA DOMNULUI, şi-n Sfinţii Săi, căci cu adevărat EXISTĂ şi cunoaste toate gândurile şi necazurile noastre !
Să iubiţi pe DUMNEZEU şi pe MAICA DOMNULUI, mai presus de toate, mai presus de familia, pe care tot DUMNEZEU v-a dăruit-o din PREA MARE MILA SA !
Oricâte necazuri veţi avea, oricât de grele si de dureroase, să nu uitaţi niciodată că, DUMNEZEU ,acolo Sus, le vede pe toate şi le ştie pe toate !
Să vă încredinţaţi cu totul în Mâinile Lui DUMNEZEU ,şi-n Mila MAICII DOMNULUI, şi credeţi-mă că nimic nu o să vă mai sperie pe lumea aceasta, în viaţa aceasta grabnic trecătoare !
Cu dragoste şi cu preţuire, Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu