Bună seara, fraţilor !
11 iulie 2005, ora 0,50 !
Încă nu mă culcasem, stăteam singură ,în camera mea şi mă rugam , la MĂICUŢA DOMNULUI.
Brusc, RUGĂCIUNEA, îmi este întreruptă de UN GLAS, care se roagă tare aşa :
"BINEVOIEŞTE , DOAMNĂ ŞI STĂPÂNA NOASTRĂ ,
ŞI NE POVĂŢUIEŞTE , CU ÎNTRUPAREA...TA ,
PENTRU CA , ASUPRA NOASTRĂ ,
SĂ COBOARE , ŞI ....(şi aici glasul dispare ),
Clipă în care, văd cu ochii închişi, UN CER de noapte, şi din CERUL SFÂNT, coboară, păşind cu dreptul, ÎNSUŞI , MÂNTUITORUL nostru, IISUS HRISTOS.
Era îmbrăcat cu veşminte ,lungi , ca de mătase, de culoare bleu- albastre, având în FAŢA LUI, O LUMINĂ ALBĂ, ORBITOARE, care - I , lumina întunericul nopţii.
LUMINA, din faţa LUI IISUS, la 1 m, de la picioarele SALE, era înaltă, şi avea forma unui nor, la verticală.
Această LUMINĂ, ca un arc, aş putea spune, pulsa, fâlfâia, precum aripile unui porumbel.
Şi IISUS, păşea pe CER, coborând spre Pământ, ca şi cum ar fi fost pe uscat.
Avea părul, de culoarea castanelor coapte, lunguţ până pe umeri, cu CHIP ca de SOARE, aşa de luminos, cu ochii de culoarea CERULUI senin, VIU, ca şi în carne şi oase, cu o mica barbă castanie, şi cu O COROANĂ, ruptă ca din SOARE, pe cap, strălucea din înaltul CERULUI, în drumul SĂU, coborând pe Pământ.
Puţin mai târziu, aud UN ALT GLAS, care spune ferm, aşa :
"SFINŢII PĂRINŢI, SUNT CHEMAŢI ,
SĂ RIDICE , DARURI SFINTE , ÎN PERIOADA, SFINŢILOR APOSTOLI, PETRU ŞI MIHAI "!
Da, PETRU , şi MIHAI, nu am spus greşit, ci am scris, exact, cum a spus acel GLAS, foarte hotărât.
Dragii mei, vă chem şi eu, cu rugămintea, să CREDEŢI ÎN HRISTOS, DOMNUL şi DUMNEZEUL nostru şi în MAICA SFÂNTĂ, şi împreună, să aducem, mulţumire, şi SLAVĂ, şi închinare si dragoste sufletească, şi astfel, vom putea şi noi, să urcăm, treaptă cu treaptă, în ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR.
Cu dragoste, Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu