SĂ CREDEŢI , ÎN CE V - AM SPUS !!! IATĂ , CE RĂMÂNE , DINTR - UN OM ! APELE , VOR FACE IAR, RAVAGII PE UNDEVA !

                                                      Zori de octombrie  2004 !

Încă era noapte, la 4,30 dimineaţa, când aud GLAS, care strigă aşa :

                  "POCĂIŢI - VĂ ! POCĂIŢI - VĂ !
                    VOI  SUNTEŢI , A LUI PAVEL !
                    IARĂ  VOI , SUNTEŢI , AI  LUI  DOMNUL !
                    SĂ  CREDEŢI  , ÎN CE V-AM SPUS !!!

Dragii mei, să credţi, în toate câte scriu, căci, nu sunt de la mine, ci sunt , de la PREA SFÂNTUL DUH !
Eu sunt, doar creionul, si sufletul, care se supune, cu dragoste si cu smerenie, numai LUI DUMNEZEU, şi caut să împlinesc VOIA SA, chiar de-ar fi să plătesc cu viaţa, aceasta trecătoare .
Cât mai ne ţin puterile şi mai avem timp, să ne întoarcem la CREDINŢĂ, să cinstim SFINTELE SĂRBĂTORI, şi sa credem cu toată fiinţa noastră, din toată inima noastră şi din tot sufletul nostru,că..DUMNEZEU  EXISTĂ, VEDE TOT, AUDE TOATE, ŞI CUNOAŞTE GÂNDURILE NOASTRE, înainte ca acestea, să se înfiripe în mintea noastra.
Şi iată că, puţin mai târziu, aud GLAS, care spune aşa :

              "IATĂ , CE RĂMÂNE , DINTR - UN OM "!

Clipă în care, văd cu ochii închişi, un mic Sicriu, aşezat ca pe un scaun , mai inalt, şi în sicriu, văd UN TRUP, neînsufleţit, ce fusese a unei bătrânele, trup care, era foarte uscăţiv, doar piele şi care era puţi mai mare, decât al unui prunc, alăptat la sân.
Nimic nu rămânr din noi, fraţilor ! Doar o mână de oase! Însă, de vom avea CREDINŢĂ, şi-O vom împleti cu fapte bune, suntem cei mai bogaţi ! Iar această bogăţie, ne-o va înmulţi, DUMNEZEU, în ÎMPĂRĂŢIA SA, CEA CEREASCĂ, iar MAICA SFÂNTĂ, ne va ocroti , cu dragostea şi cu MILA SA, cea fără de sfârşit .
          Iată ce spunea, UN GLAS, dulce, astăzi dimineaţă :

          "EU , SĂ ÎNVREDNICESC , CU HARUL MEU , TOATĂ DUMNEZEIREA , DE PESTE LUME !            TE  IUBESC , DUMNEZEULE  PREA BUN !
              PREA  BUN , SFÂNT ŞI MILOSTIV "!

Şi eu, TE IUBESC, DOAMNE, cu toată fiinţa mea, şi voi face VOIA TA, cu preţul vieţii mele, grabnic trecătoare. 
SĂ  CREDEŢI , FRAŢILOR , ÎN TOATE  CÂTE SCRIU, CĂCI , NU SUNT DE  LA MINE , SUNT  DE LA  DUHUL CEL PREA SFÂNT , ŞI DĂTĂTOR  DE VIAŢĂ ! Urmăriţi în continuare, şi vă veţi convinge de adeverirea lor, într-un timp mai scurt , sau mai lung.

                                              31  IULIE  2013, ORA 6,30 DIMINEAŢA !


  Dormeam şi mă trezeşte o lumină stralucitoare,  şi astfel ,  cu ochii închişi,  văd cum ,dinspre EST, spre  NORD , venea cu o forţă inimaginabilă, UN PUHOI DE APĂ, de câtiva metri înaltime, Apa a venit, cu furie, ca atunci cand am rupe, peretele unui Baraj. Aceasta Apă, prin  furia ei, si inaltimea ei, acoperea totul in calea ei, si case, si blocuri, masinile , erau ca si jucariile, asa pluteau, si le intorcea, in valurile furioase.   Atmosfera, era ca un abur, din cauza furiei apei, care lovea si lua cu ea, tot ce intâlnea. Era înspăimântător, ceea ce vedeam.
 Dragii mei, cu siguranţă, vom mai auzi că, APELE, INUNDATIILE, FURTUNILE, vor face ravagii, undeva, pe undeva, pe acest Pamant. Si atunci când se va întâmpla, vă veţi convinge, de împlinirea lor !
Păcat, că trebuie să se întâmple câte o nenorocire, ca să credem, în CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU !
                     Cu dragoste şi cu preţuire, pentru voi toţi , Maria