PORUNCĂ DIVINĂ PENTRU INTREAGA OMENIRE !

joi, 2 august 2018

PORUNCĂ DIVINĂ PENTRU INTREAGA OMENIRE !

22 August 2017,ora 6,23 dimineata !

Dragii mei,

Astazi dimineata,treaza fiind aud glas Divin care dă PORUNCĂ întregii omeniri.
Glasul răsuna atât în Cer, cât si pe Pămant, si striga precum Sfantul Ioan Botezatorul în pustie.
Citez:
" Începând de azi Omenire, tu nu te vei mai schimba !
Vei face VOIA DOMNULUI !
Numai VOIA DOMNULUI vei face, tu Omenire !"

Image result for SFANTA TREIME

.
Dragii mei, cred că acestea sunt Semne concrete care dovedesc cea de-a Doua Venire a Lui IISUS HRISTOS,în NOUL SĂU IERUSALIM - ROMÂNIA DUHULUI SFÂNT.
OMENIREA dragilor, nu mai are timp pentru a se schimba în bine. Omenirea va face de-acum incolo numai VOIA DOMNULUI.
OMENIREA, nici nu vrea ca să se schimbe în bine.
Măcar în al 12 lea ceas fratilor, sa ne intoarcem la HRISTOS DOMNUL si DUMNEZEUL nostru,precum si la MAICA PREA CURATA FECIOARA MARIA.
Să mergem la SFANTA BISERICA,sa ne spovedim si sa ne invrednicim a primi SFANTA si DUMNEZEIASCA ÎMPĂRTĂSANIE.
Să fim mai buni la inimă si la suflet, sa iubim pe Aproapele nostru,sa daruim din puţinul nostru si celor care nu au.
Sa nu fim deloc indiferenti faţă de cei care,sunt în necazuri si-n suferinţă.
Daca eu nu v-as fi dezvaluit din toate câte am primit PORUNCA de la IISUS HRISTOS ca sa va spun,păcat nu ati avea.
Dar eu am scris din toate câte mi s-a poruncit a scrie,si chiar cu ocarile si jignirile de care am avut si am parte din partea unor cititori,eu tot am continuat si voi continua ca sa va povatuiesc si sa va aduc pe CALEA LUI HRISTOS, si-n bratele LUI HRISTOS.
Nu este greu fratilor ! DUMNEZEU ne cere doar DRAGOSTE si IUBIRE!
Iar pentru a dărui DRAGOSTE si IUBIRE,trebuie sa ajutam pe APROAPELE nostru,atunci când este la necaz si suferinta.
Atunci cand ne asezam la masă,sa ne gandim si la cei sarmani,cunoscuti sau necunoscuti,daca si ei au un colt de pâine pe masa.
Iar daca este aproape de noi, sa nu ne apucam de mâncat pana nu hranim mai intai si pe cel de langa noi.
Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu si Maicuta Domnului,Amin!
Cu dragoste,Maria.

111 comentarii:

Anonim2 august 2018 la 10:08
Si cum ramane cu liberul arbitru oferit de Dumnezeu fiecarei fiinte umane?
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim2 august 2018 la 11:09
Keep on writing, great job!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim2 august 2018 la 11:55
Doamne, IISUSE HRISTOASE, Fiul Lui DUMNEZEU, miluieste-ma pe mine pacatosul!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim2 august 2018 la 12:09
Doamna Maria toti de pe blogul asta se intreaba mai mult despre venirea lui Iisus vor sa stie o data concreta dumneavoastra va puteti ruga sa va spuna macar luna sau anul intoarcerii lui Iisus
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim2 august 2018 la 12:15
Serios! Cine spune aceasta?Fiecare fiinta in trup evolueaza prin permanenta schimbare.Pe cine deranjeaza evolutia?Cine isi permite sa ordone neschimbarea? Breee dna Maria,pe cine asculti dumneata?
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim2 august 2018 la 13:07
In Timiș, un bărbat a fost aruncat din tren. Ați avut o viziune cu ceva timp in urma despre in tren in Timișoara. Bunul Dumnezeu sa va aibă in paza! Doamne ajuta!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim2 august 2018 la 13:51
ce frumos ar fi si bine pt omenire daca vom face voia DOMNULUI-pana acum am fi fost salvati-si trupeste si spiritual-inclusiv acest pamant =casa noastra
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim2 august 2018 la 18:53
Secretar de stat in Guvernul Dancila: Sa punem Centenarul pe tricoaiele noastre

O noua gafa in Guvernul Dancila. De aceasta data, un secretar de stat din Ministerul Tineretului si Sportului a intrat in atentia presei cu o balba incredibila.

Intr-o conferinta de presa, Cosmin Butuza, secretar de stat in cadrul Ministerului Tineretului si Sportului, a spus "tricoaie" in loc de tricouri, conform PressOne.

"Este anul Centenarului, avem 100 de ani de la Marea Unire si cred ca trebuie sa ne mandrim cu acest lucru, sa aratam si strainilor ca suntem romani, ca ne mandrim cu Centenarul.

Sa punem Centenarul pe tricoaiele (sic!) noastre, pe afisele noastre, pe tot ceea ce inseamna!", a declarat secretarul de stat Butuza.

Iata inregistrarea cu greseala secretarului de stat:

http://www.ziare.com/stiri/eveniment/secretar-de-stat-in-guvernul-dancila-sa-punem-centenarul-pe-tricoaiele-noastre-1523923

https://www.youtube.com/watch?time_continue=13&v=AgRJVifZB5Y
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim2 august 2018 la 20:03
10,08 Liberul arbitru al omului are o limita ,pina la vatamarea Pamintului.Cam acolo am ajuns.-craciun
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim2 august 2018 la 21:27
Omenirea a ajuns intr-un stadiu deplorabil din punct de vedere spiritual .
DUMNEZEU nea mai lasat ragaz de timp pentru a mai evolua , pt ca a spus:Eu vreau indreptarea pacatosului si nu pedepsirea lui.
Deci DIVINITATEA , nu ne ia posibilitatea de a lucra pt mantuirea noastra , si nici liberul arbitru .
Daar, blocarea spre evolutie, o poate dori doar cel care i-i trebuie suflete care nu se ocupa de mantuire.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim3 august 2018 la 17:46
Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu iarta.ne pe noi pacatosii! Amin.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim3 august 2018 la 22:30
16/32
Eminescu agramat ???? Cu ce-a comis-o geniul literaturii romane ? Unde, cum , in ce fel ?
Citeste aici despre unitatea limbii romane in viziunea lui Eminescu si apoi stam de vorba :

mai precis, pag. 7 , punctul 3.1, 3.2 .

http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A26952/pdf

Ca multi prosti sunt pe lumea asta... si la fel de prosti raman , ca bine zicea cineva, ca toata tara asta a ajuns Marean Vanghelie.

Si nu in ultimul rand, va amintesc, că un cal de rasă, nu se află niciodată în competitie cu poneii .

sandy
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim5 august 2018 la 14:23
2.45 Citeste tu despre detractorii lui Eminescu, cap patrat .

În anii ’50, bolşevicii interziceau textele politice ale lui Mihai Eminescu, precum şi poeziile sale cu un pronunţat caracter patriotic şi naţionalist. Din toată opera lirică a marelui nostru gânditor, politrucii au preferat să popularizeze doar poemul „Împărat şi proletar”, căruia i s-au dat interpretări eronate şi abuzive. Concret, se intenţiona transformarea postumă a lui Eminescu într-un precursor al comunismului în România, ceea ce nu a fost în nici un caz. “Doina” a fost interzisă, iar retipărirea ei a avut loc tîrziu, în anii ’80, la insistenţele tânărului scriitor Corneliu Vadim Tudor, care s-a luptat pentru reproducerea integrală (fotocopiată), a volumului de “Poesii” publicat în decembrie 1883 de către Titu Maiorescu la Editura “Socec”.

O altă tentativă de asasinat moral a săvîrşit-o Moses Rosen, la 12 octombrie 1980, prin întocmirea şi difuzarea unei delaţiuni de cea mai joasă speţă, în care folosea la adresa Poetului Naţional epitetele “huligan”, “fascist”, “legionar”, “pornograf” şi “sifilitic”. Rabinul cerea să fie topit întreg tirajul volumului IX din Integrala Operei lui Eminescu, pentru că, vezi, Doamne, ar fi dus la recrudescenţa antisemitismului în Ţara noastră. În realitate, alogenii încercau să pătrundă din nou cu cizmele murdare de noroi în sanctuarul spiritualităţii naţionale. Au protestat public împotriva acestei infamii numai trei personalităţi ale vieţii culturale din România: Corneliu Vadim Tudor, Alexandru Oprea şi Pompiliu Marcea. La scurt timp după aceste evenimente, ultimii doi au murit în condiţii suspecte, iar singurul rămas în viaţă a pierdut dreptul de semnătură în presă vreme de cîteva luni.

După 1989, torţionarii lui Eminescu şi-au luat rolul în serios, odată cu venirea la Putere a internaţionaliştilor promotori ai unei direcţii antinaţionale. În ianuarie 1998, în revista “Dilema” (tipărită pe banii Guvernului României, adică ai cetăţenilor acestei Ţări) au fost găzduite mai multe articole în care se proclama ca o necesitate stringentă…”despărţirea de Eminescu”. Sub directul patronaj al lui Andrei Pleşu, călăii ideologici Nicolae Manolescu şi Zigu Ornea au pus lucrurile la punct în cel mai stalinist mod cu putinţă. În viziunea lor şi a ciracilor lor, Eminescu este o piedică împotriva integrării României în Europa, naţionalismul şi conservatorismul său fiind o frână în calea progresului societăţii. Aceste aberaţii, coroborate şi cu “demitizarea” vieţii şi operei eminesciene (adică târârea în noroi a marelui nostru înaintaş), duc la concluzia că avem de a face cu o maşinaţiune în toată regula, orchestrată de cercuri ostile românismului. Nu ar trebui să mire că reacţiile de apărare a memoriei lui Mihai Eminescu au venit din partea naţionaliştilor. Obiectiv privind lucrurile, singurii care au conştientizat holocaustul culturii române şi au încercat (uneori cu succes) să i se opună au fost intelectualii care au preluat moştenirea spirituală lăsată de către Doctrinarul Naţional.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim5 august 2018 la 14:31
Pentru toti detractorii lui Eminescu, pentru toate nulitatile perfecte care habar nu au despre imensa lui opera :

Mihai Eminescu a fost şi a rămas pentru posteritate un om vertical, cu o neasemuită dragoste de adevăr.

Cât a trăit, a fost stâlpuit de detractorii săi, a suportat ca un martir nedreptăţile care i s-au făcut.
Nu şi-a trădat niciodată idealul.
N-a acceptat duplicitatea nici atunci când a rămas fără slujbă. Dovadă sunt şi următoarele rânduri: „a mă face, însă, renegat politic, nu-mi dă mâna.”.

Într-o scrisoare din anul 1880 adresată Veronicăi Micle aflăm că Eminescu şi-a păstrat verticalitatea: „Eu sunt unul dintre oamenii cei mai nenorociţi din lume. De ce?
Şi tu ştii care este acea nenorocire. Sunt nepractic, sunt peste voia mea grăitor de adevăr, mulţi mă urăsc şi nimeni nu mă iubeşte afară de tine. Şi poate nici tu nu m-ai iubi câtuşi de puţin, dacă nu (era) acest lucru extraordinar în fiinţa mea, care este totodată o extraordinară nenorocire.”

Poetul avea remuşcări că a atras-o şi pe Veronica în „nenorocirile” vieţii sale.
El îi scrie: „te-am atras încă şi pe tine în cercul meu fatal, te-am făcut părtaşă ureicu care oamenii mă onorează pe mine. Căci aceasta este singurul reazăm al caracterului meu-mă onorează ura lor şi nici nu mă pot închipui altfel decât urât de ei.”

Lui Eminescu i s-au atribuit fapte care nu le putea săvârşi.

A fost învinuit că a furat cărţi de la Biblioteca din Iaşi, unde el era bibliotecar. De asemenea, a fost învinuit că ar fi vrut să-l asasineze pe regele Carol I, învinuiri lipsite de orice temei.
Dintre detractorii din timpul vieţii sale nu trebuie omişi Macedonski şi Ventura, care au dus o campanie dezastruoasă împotriva lui Eminescu.

Nici Veronica Micle nu a scăpat de ura detractorilor şi a demolatrilor memoriei poetului.

Iacob Negruzzi spune despre Veronica Micle că, atunci când i-a adus la cunoştinţă că Eminescu a înnebunit, ea s-ar fi aflat în compania unui ofiţer.

Veronica, într-o întâlnire avută cu A.C. Cuza îi spune: „nu pot să-l văd lipsit de minte cu care l-am cunoscut pe Eminescu în cea mai splendidă epocă a vieţii sale intelectuale.

Mihai Eminescu este şi astăzi urât.
După anul 1989, s-a trecut la un măcel mediatic asupra memoriei şi operei sale.

Revista „Dilema” declanşează o furibundă campanie împotriva poetului.
Aici, în această revistă, cele mai înveninate condeie al aşa zişilor intelectuali rasaţi dau tonul vitriolic împotriva lui Eminescu.

Pseudocriticii şi poeţii, striviţi de genialitatea poetului, au umplut paginile revistei cu scrisul lor înveninat lipsit de adevăr împotriva lui Eminescu.

Viermele invidiei acestora îi mănâncă şi astăzi. Nu putem omite aici numele lui Horia Roman Patapievici, care a scris că Mihai Eminescu este „cadavrul din debara”.

Criticul Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, în „Istoria Critica Literaturii Române”, oferă mult mai mult spaţiu lui Cărtărescu, decât lui Eminescu.

Cei care îi terfelesc memoria nu-i iartă lui Mihai Eminescu, geniul. Eminescu a avut o viaţă de martir.

El a purtat în suflet suferinţa acestui popor sortit să îndure nedreptăţile destinului ca naţie. El a purtat povara Crucii în scurta sa viaţă pământească şi martirajul său nu a fost şi nu este înţeles nici astăzi de cei care aruncă anatema peste el.

RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim5 august 2018 la 14:34
2.
Sunt mulţi români neromâni care nu-şi cunosc sfinţii şi-i dispreţuiec pentru că aceştia nu au decât orgolii nesăţioase, mândrii bolnave şi o viaţă searbădă.

Din această pricină, ei nu sunt iubitori de sacrificiu şi martiraj.

Din această pricină, cei care-l blasfemiază pe Eminescu nu au cum să-l înţeleagă şi să-i înţeleagă genialitatea.

Cei care îi neagă fiinţa, om care a fost poetul în comparaţie cu ei, aceştia sunt nişte larve care trăiesc în marasma mizeriei lor sufleteşti.

Egoismul lor, ferocitatea cu care aleargă după o glorie deşartă vorbeşte de la sine despre caracterul lor mizer, fără de lumină spre Cruce.

Eminescu a fost şi va rămâne deasupra întunericului. Eroicul lui sacrificiu, îi aşează destinul deasupra tuturora, deoarece, prin tot ceea ce a trăit, a avut o viaţă plină de flăcările vieţii nestinse a poporului român.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim5 august 2018 la 14:41
CRITICILOR MEI

Multe flori sunt, dar putine
Rod în lume o sa poarte,
Toate bat la poarta vietii,
Dar se scutur multe moarte.

E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Insirând cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.

Dar când inima-ti framânta
Doruri vii si patimi multe,
S-a lor glasuri a ta minte
Sta pe toate sa le-asculte,

Ca si flori în poarta vietii
Bat la portile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer vestmintele vorbirii.

De-unde iei privire clara,
Care’n liniste alege,
La gandiri menite vietii
Viata’n floare sa le-o lege.

Si c’o singur-creatoare
Trasatura de condei
Unor sa le dai viata
Altor viata sa li iei.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ti viata,
Unde ai judecatorii,
Nenduratii ochi de gheata?

Ah! atuncea ti se pare
Ca pe cap îti cade cerul:
Unde vei gasi cuvâtul
Ce exprima adevarul?

Critici voi, cu flori desarte,
Care roade n-ati adus
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.

Mihai Eminescu

decembrie 1883
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim5 august 2018 la 14:47
De ce istoria nu publică, în general, astfel de corelaţii ale faptelor, privind viaţa şi moartea lui Mihai Eminescu?
Concluziile sunt triste!
Chiar George Călinescu, când a scris Viaţa lui Eminescu, a acceptat orice informaţie, din orice sursă, fără a o prelua critic, singura sa preocupare fiind realizarea unui roman biografic.
De-a lungul carierei sale, Călinescu a colaborat, chiar, cu cei implicaţi în compromiterea lui Eminescu.
Astfel, când editează revista literară Lumea, Călinescu îşi lia ca principal colaborator pe B. Brănişteanu, care nu este altul, aşa cum am arătat mai sus, decât evreul B. Braunstein, editor al ziarului Adevărul, ce întina memoria lui Eminescu, perpetuând conspiraţia privind nebunia acestuia.
De altfel, o mare sumă de critici literari români sunt de fapt evrei camuflaţi de nume româneşti, conştienţi de activitatea antievreiască a poetului naţional al României şi voluntar interesaţi şi angajaţi în menţinerea mitului “Eminescu dement”, ca şi de salvarea în istorie a onorabilităţii conspiratorilor asasini.

Aşa este şi cazul criticului literar Zigu Ornea, considerat o somitate a culturii româneşti, evreu din Botoşani care şi-a făcut chiar o carieră din anumite subiecte care se leagă de viaţa lui Eminescu, precum: Junimismul (1966), Junimea şi junimismul (1975), Viaţa lui Titu Maiorescu .
Zigu Ornea, care a exercitat în anii 90 şi funcţia de director al editurii evreieşti Hasefer, are totuşi meritul de a fi precizat că bancherul rus Warszawsky, deconspirat de Eminescu ca ruinător al ţărănimii române, era de fapt evreu.
Familia fanariotă Şuţu era o familie de masoni, aproape toţi, în România, fiind afiliaţi lojii Steaua României. Unul dintre ei a semnat condamnarea lui Eminescu: medicul Alexandru Şuţu.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim5 august 2018 la 15:00
Despre cea mai inalta forma a existentei umane

Vorbind despre Evanghelie si mesajul ei adus lumii, Mihai Eminescu aseaza crestinismul pe prima treapta in istoria evenimentelor care au schimbat lumea. In comparatie cu celelalte invataturi religioase aparute, mai apropiate sau mai departate de venirea lui Iisus Hristos, credinta crestina propune iubirea drept cea mai inalta forma a existentei umane: “Sunt doua mii de ani aproape de cand ea (Evanghelia) a ridicat popoare din intuneric, le-a constituit pe principiul iubirii aproapelui, doua mii de ani de cand biografia fiului lui Dumnezeu e cartea dupa care se creste omenirea. Invataturile lui Buddha, viata lui Socrate si principiile stoicilor, cararea spre virtute a chinezului La-o-tse, desi asemanatoare cu invatamintele crestinismului, n-au avut atata influenta, n-au ridicat atata pe om ca Evanghelia, aceasta simpla si populara biografie a blandului nazarinean a carui inima a fost strapunsa de cele mai mari dureri morale si fizice, si nu pentru el, pentru binele si mantuirea altora. Si un stoic ar fi suferit chinurile lui Iisus Hristos, dar le-ar fi suferit cu mandrie si dispret de semenii lui; si Socrate a baut paharul de venin, dar l-a baut cu nepasarea caracteristica virtutii civice a Antichitatii. Nu nepasare, nu dispret: suferinta si amaraciunea intreaga a mortii au patruns inima mielului simtitor si, in momentele supreme, au incoltit iubirea in inima lui si si-au incheiat viata pamanteasca cerand de la tata-sau din ceruri iertarea prigonitorilor. Astfel, a se sacrifica pe sine pentru semenii sai, nu din mandrie, nu din sentiment de datorie civica, ci din iubire, a ramas de atunci cea mai inalta forma a existentei umane”.

Maretia Persoanei lui Iisus Hristos nu consta doar in sublimul invataturii predicate de El celorlalti, ci in implinirea cuvintelor rostite de Iisus in propria Sa viata. Mihai Eminescu subliniaza ideea ca o doctrina, niste principii abstracte nu vor fi niciodata de-ajuns pentru a misca popoarele sa le urmeze. Doar exemplul unei persoane reale, care face vie invatatura pe care o propune, aduce cu sine convingerea ca Iisus Hristos este Adevarul absolut: “E usoara credinta ca prin precepte teoretice de morala, prin stiinta oarecum, omul se poate face mai bun. Omul trebuie sa aiba inaintea lui un om ca tip de perfectiune, dupa care sa-si modeleze caracterul si faptele.

Precum arta moderna isi datoreste renasterea modelelor antice, astfel cresterea lumii noua se datoreste prototipului omului moral, Iisus Hristos. Dupa el incearca crestinul a-si modela propria sa viata”. Intrebarii retorice de ce Iisus Hristos este asa de mare, Mihai Eminescu ii da un raspuns simplu: “Pentru ca prin iubire, El a facut cearta intre vointe imposibila.

Cand iubirea este, si ea este numai cand e reciproca, si reciproca absolut, va sa zica universala; cand iubirea e, cearta e cu neputinta” (M. Eminescu, Fragmentarium )
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim5 august 2018 la 15:02
În 1879, într-o perioada de zbucium sufletesc, cu smerenie a scris următoarea rugăciune către Maica Domnului :

Răsai asupra mea, lumină lină,

Ca-n visul meu ceresc de-odinioară;

O, Maică Sfântă, pururea Fecioară,

În noaptea gândurilor mele vină.

Speranța mea tu n-o lăsa să moară

Deși al meu e un noian de vină.

Privirea ta de milă caldă, plină,

Îndurătoare – asupra mea coboară.

Străin de toți, pierdut în suferința

Adâncă a nimicniciei mele,

Eu nu mai cred nimic și n-am tărie.

Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credința

Și reapari din cerul tău de stele,

Ca să te ador de-acum pe veci, Marie!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim5 august 2018 la 15:11
1.
Omul trebuie să aibă înaintea lui un Om ca tip de perfecţiune, după care să-şi modeleze caracterul şi faptele. Precum arta modernă îşi datoreşte renaşterea modelelor antice, astfel creşterea lumii nouă se datoreşte prototipului omului moral, Iisus Hristos. După El încearcă creştinul a-şi modela viaţa sa proprie, încercând combătând instinctele şi pornirile pământeşti din sine." (Mihail Eminescu, Timpul, 12 Aprilie-1881).

Se poate spune că: Mihail Eminescu şi-a împlinit Timpul său profetic cu destinul nemuririi.

După viaţa Omului moral, Omului-Dumnezeu şi-a modelat Eminescu viaţa sa creştină. După Dragostea divină a Mântuitorului Hristos şi-a împlinit Eminescu iubirea sa cerească. După Jertfa Fiului lui Dumnezeu şi-a întrupat Eminescu sacrificiul suprem pentru Neam.

Să mai spună pigmeii politruci, detractorii proletcultişti, jurnaliştii cu sâmbrie la alte porți, pseudo-filosofii materialişti, alogenii vrăjmaşi antihrişti, slujbaşii profanatori de neam ai Institutelor așa-zise Culturale, fundaţii-instituţii-oculte denigratoare a spiritualităţii şi demnităţii creştine, plătite de stat pentru defăimarea Elitelor neamului, o puzderie de eminescologişti stângişti, călugări purtători de sutane-târâtori de umbre nu de slujire, nu de dâre de lumină, câte un stareţ mai pricopsit, chiar şi popii-cămătari, unii teologişti ecumenicişti ori epigonii Academiei din România, dacă mai pot că, Eminescu-profetul cunoaşterii cosmice nu prea a fost creştin ortodox.

„Timp de peste 100 de ani, ni s-a livrat o imagine falsă a poetului naţional, întreţinută, prin complicitate voluntară sau involuntară, de mediul academic.

Adevărul a ieşit însă la iveală şi în curând va deveni o certitudine absolută: Eminescu a fost asasinat." (Miron Manega, Eminescu Agent Secret, traficant de cărţi interzise şi alte necunoscute din viaţa marelui poet. Ed. GetoDacii, Bucureşti-2017, p. 97).

Doar Eminescu, care a iubit divin, alături de toţi profeţii noştri daci creştini şi de sfinţii Neamului, a înţeles dumnezeiasca dimensiune colosală a Dragostei lui Hristos pentru Omul în devenire, pentru Creştinul în trăire şi pentru Misticul în mărturisirea sa ortodoxă.

În ecumenicitatea nemuritoarei Ortodoxii sunt şi antinomii, când numai Omul creştin mistic sfinţeşte locul, chiar dacă acela s-a dovedit a fi iad, pentru colocatarul său temporal.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim5 august 2018 la 15:11
2.
Este cazul unic transfigurator hristic al jertfitorilor mistici naţionalişti-creştini care au transformat încremenitele închisori în schituri şi mânăstiri de Ruguri aprinse, celulele de beznă şi gheaţă în chilii de lumină şi trăire, tortura în binecuvântate frângeri ale Răstignirii pe Golgota Neamului, zăbrelele în partituri pentru psalmi, cătuşele în şirag de mătănii, iar lanţurile grele, zdrăngănitoare le-au netezit paşii pe Calea Robilor spre Cerul Învierii, în Cete de Martiri, Mărturisitori şi Sfinţi, biruitori în drumul roşu-dalb: Din Temniţe spre Sinaxare.

Aşa cum în toate împrejurările vieţii la cumpăna împlinirii gândurilor, cuvintelor, faptelor bune, îndatoririlor, responsabilităţilor, asumărilor jertfelnice se află prezenţa nemijlocită a harului Duhului Sfânt, a Domnului Hristos, a Maicii Preacurate, a Îngerului păzitor, a Sfântului dătător de nume, a Apostolilor Andrei, Pavel, Ioan, Filip..., la fel s-a întâmplat cu marii deţinuţi politici naţionalişti care i-au avut alături în afară de primii şi pe cei dragi din Străbuni: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Ţepeş, Horea, Iancu, Tudor, Regina Maria, Căpitanul, dar şi pe marile genii ale versului sacru: Coşbuc, Alecsandri, Mateevici, Gyr, Crainic, Ciurunga, Mateiaş, Maxim, Cotruş, Barbu, Baciu, Zeană, Maica Teodosia, Vizirescu, Andronescu, Ioan Alexandru şi mai ales pe mirabilul Mihail Eminescu.

Profetul nostru a păstrat în sufletul său curat de albastru, în inima sa de foc, de Luceafăr, în fiinţa sa de cremene carpatină viziunea integrală a Dacoromâniei Mari.

A fost o reciprocitate sacră, astfel că poporul drept măritor creştin prin cea mai meritorie Elită a sa spirituală aflată în închisori, temniţe, colonii şi lagăre pe tot cuprinsul ţării, să se întrupeze la rându-i spiritului hristic-jertfitor al nemuritorului profet Eminescu.

Spre luare aminte prietenilor dragi, redăm o scenă din celula 53 a sinistrei închisori Aiud, descrisă de Aurel Baghiu, deţinut politic, mărturisitor unde se învăţau între altele, istorie, literatură, matematici, cultură generală, limbi străine şi poeziile marilor poeţi sublimi.

Actorul principal a fost tânărul Miron Chiraliu, fiu de armân slobozit din munţii Pindului, munţii atât de îndrăgiţi după Carpaţii Daciei, de minunea, de vlahul nostru Eminescu. „Vlahii Tesaliei, zice Fallmerayer în Fragmentele sale asupra Orientului, se numesc români, ca şi conaţionalii lor din Principatele dunărene, vorbesc o italienească stricată şi locuiesc în creierii munţilor Pindului şi pe cele două laturi ale lui, în popoarele din care izvorăşte Peneios şi râurile afluente, pe unde îi pomeneşte pentru întâia dată istoria bizantină a sutei a unsprezecea...

Ei păzesc şi domină porţile dintre Tesalia şi Albania, iar Mezzovo, oraş zidit din piatră tocmai în creierul munţilor, acolo unde dintr-o parte şi dintr-alta trecătoarea se coboară în direcţii opuse, este locul de căpetenie al românilor tesalieni." (Mihail Eminescu, Timpul, 26 sept. 1878).

Miron Chiraliu era student în anul V, secţia Regie a Institutului de Artă Dramatică I.L. Caragiale-Bucureşti, nepot al poetului clujean Theodor Mihadaş, deţinut politic care a murit pentru Eminescu, pentru Neam, pentru Dumnezeu şi a înviat pentru Dumnezeul Neamului şi-al lui Eminescu.

RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim5 august 2018 la 15:11
3.
Miron era un erudit, înzestrat cu un fermecător har al vorbirii care electriza în orice auditoriu, dar şi un duşman înrăit al regimului roşu: „Politrucul i-a propus să ţină o conferinţă la club despre Mihai Eminescu, cunoscând pasiunea lui pentru literatură în special, artă în general. Deşi Miron era contra acestei noi forme de reeducare, cu un gând ascuns, a acceptat, mai ales când politrucul i-a spus că poate spune ce vrea despre Mihai Eminescu, că doar a studiat în acest regim...

Securistul nu a tăiat nimic şi nu a adăugat nimic la textul conferinţei... La data programării-la club au fost aduşi toţi deţinuţii şi caralii. A participat şi comandantul Crăciun şi ofiţerii în frunte cu politrucul închisorii. Miron începe expunerea (strângând în pumni şi mototolind cuvântarea scrisă pe câteva coli de hârtie). Miron vorbeşte liber. Cu trupul încordat, cu ochii lui mari albaştri-azurii, sub sprâncenele-i stufoase, arcuite ca două semne de întrebare, cu pumnii strânşi în propria forţă, cuvântul lui devine magic... Miron construieşte, dăltuieşte, prezintă pe geniul poeziei româneşti, cel adevărat, necunoscut sau prea puţin cunoscut de cei prezenţi. Robi şi temniceri, victime şi călăi...

Eminescu poetul... gazetarul... prozatorul... Eminescu şi opera lui. Înger şi Demon. Sublim şi tragic. Eminescu şi Ţara Românească. Eminescu şi spaţiul sideral Eminescu-Luceafărul. Eminescu şi luna şi stelele şi abisul şi genuna. Eminescu şi iudeii şi... muscalii. Tensiunea şi emoţia tuturor sunt la paroxism.

Atenţie! Suntem într-o închisoare comunistă-cea mai groaznică închisoare comunistă-anul 1961! Şi Miron Chiraliu vorbeşte şi construieşte şi arde ca un posedat şi îndrăznesc să spun acum că poate nimeni în ţara asta n-a reuşit să construiască un moment mai falnic şi mai măreţ lui Eminescu aşa ca el atunci.

Dar iarăşi, nimeni în ţara aceasta n-a plătit mai scump această monumentală statuie. Atunci destinul său pe pământ s-a încheiat... căci peste câteva zile pământul rece din marginea Aiudului primea trupul lui ucis de criminalii ce stăpâneau atunci marea închisoare ce se numea Republica Populară Română.

Miron şi-a încheiat atunci expunerea păstrând câteva momente de tăcere..., poate reculegere la sfârşitul lui tragic, ce poate-l presimţea, după care ca un actor desăvârşit a declamat poezia: Doina... Sărmanul Miron!

Cu pumnii strânşi în propria-i forţă, cu trupul încordat, cu ochii lui mari, albaştrii azurii, sub sprâncenele-i stufoase de culoarea aramei, arcuite ca două mari semne de întrebare, ca un Arhanghel, a terminat. O tăcere profundă parcă încremenise timpul. Apoi ca-ntr-o explozie, deţinuţii parcă au spart baierile cerului..." (Aurel Baghiu, Printre Gratii, vol. I, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca-2006, p. 176-179).

Mihail Eminescu și Profetismul său revigorează şi înfige adânc Rădăcina naţionalismului creştin ortodox, în sufletul celor care tânjesc cu adevărat a ajunge Români.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim5 august 2018 la 15:33
Iata si o poezie a lui Creanga interzisa in acea perioada .

Oltenii la Iaşi

de Ion Creangă

Ce răsună? Ce s-aude?
Ce glas dulce românesc?
Ce flăcăi ca bradul verde
Ochii noştri îi uimesc?
Sunt olteni,scăparea noastră
Bucuraţi-vă, ieşeni
Voi cu inima creştină,
Cumpăraţi de la olteni.

Oltul falnic prin copiii-şi
Zice Prutului scârbit:
-Dulce frate,fii pe pace,
Steaua ta a răsărit…..!
La cel glas de mângâiere
Geme sufletu-n duşmani
Voi cu inima creştină
Nici un ac de la jidani

Mică e lumina încă
Dar credinţa-n Cel de sus
În Părintele dreptăţii
Şi-ntunericu-i răpus
Soarele frumos luci-va….
Bucuraţi-vă, ieşeni !
Voi cu inima creştină,
Cumpăraţi de la olteni

Iazmele otrăvitoare,
Duhul rău şi necurat,
Vai, destul ne-au supt puterea
Şi viaţa ne-au secat.
De pe ochii voştri rupeţi
Pânza-ntinsă de duşmani !
Voi cu inima creştină,
Nici un ac de la jidani !

Fraţii certe-se-ntre dânşii
Fiii cu părinţii lor !
Dar blăstăm cu foc s-ajungă
Pe acel cutezător,
Care fără de iubire
S-ar uita la cei munteni !
Ascultaţi români cuvântu-mi :
Cumpăraţi de la olteni !

Şi atunci viaţa noastră
Precum râul cristalin,
Se va scurge limpezită
De otravă şi venin.
Morţii noştri n-or mai plânge
Sub călcâie de duşmani.
Sus dar, inimile voastre !
Nici un ac de la jidani !

A fost scrisă în contextul în care, încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, din totalul populaţiei Iaşului circa o tremie aparţinea comunităţii evreieşti. Evreii religioşi nu erau iubiţi de populaţia majoritară creştină din cauza renegării de către Talmud a lui Hristos, acest lucru fiind accentuat în predici şi de preoţii Bisericii Ortodoxe. La fel nici evreii laici nu erau pe placul ieşenilor, mulţi dintre aceştia având opţiuni politice radicale de stânga, ostile statalităţii româneşti, fie că erau adepţii curentelor socialiste, comuniste sau anarhiste. În plus se adăuga şi influenţa comunităţii mozaice în comerţ şi economia locală.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim5 august 2018 la 15:33
2.
Având în vedere situaţia tensionată, în rândul elitei româneşti din Moldova, deci inclusiv din Iaşi, s-a propagat un curent naţionalist cu puternice tente care ar putea fi interpretate astăzi ca fiind “antisemite”.

Ion Creangă nu a făcut excepţie. Mai mult, a legat o strânsă prietenie cu scriitorul şi militantul naţionalist Mihai Eminescu, autorul mai multor articole şi poezii identitare extrem de dure la adresa minorităţilor.

La fel, Ion Creangă a avut o relaţie de amiciţie şi cu profesorul universitar şi omul politic naţionalist A.C.Cuza, care va fonda în 1923 împreună cu Corneliu Codreanu, Liga Apărării Naţional Creştine (LANC). Acesta va alege crucea încârligată (svastica) drept simbol al acelei noi mişcări, cu 10 ani înainte de venirea la putere în Germania a naţional-socialiştilor conduşi de Adolf Hitler. LANC va fuziona în 1935 cu Partidul Național Agrar, al lui Octavian Goga, punând bazele Partidului Național Creștin. A.C.Cuza ajunge ministru de stat în guvernul Goga, care a condus România în perioada 29 decembrie 1937 – 10 februarie 1938.

Mesajele anticomuniste şi împotriva abuzurilor comunităţii evreieşti au găsit un teren fertil în mai toate oraşele şi satele din Moldova acelor vremuri. Elocvent pentru tensiunile dintre români şi evrei, care au culminat în perioada de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi până la cel de al Doilea Război Mondial, este şi faptul că în Iaşi, şi nu în Bucureşti, Timişoara sau Cluj, a fost înfiinţată în 1927 de către Corneliu Codreanu “Legiunea Arhanghelului Mihail”, una din cele mai influente mişcări naţionaliste din acest colţ de Europă.

Deasemenea, în mediul universitar ieşean, dar nu numai, au existat conflicte chiar violente între studenţii români şi cei evrei şi comunişti, mai ales la începutul anilor ’20.

Apogeul acestei stări tensionate a fost în iunie 1941, când a avut loc Pogromul de la Iaşi, inițiat de generalul Ion Antonescu, secondat de autoritățile publice locale, poliţie, armată şi servicii secrete, împotriva cetățenilor de etnie evreiască.

La procesul din 1946, care s-a şi soldat cu execuţia de către comunişti a lui Ion Antonescu, fostul conducător al statului a dat vina pentru crimele din Iaşi pe ofiţerii germani care au coordonat unele unităţi militare româneşti.

Deasemenea au fost învinuiţi şi legionarii, care ar fi recurs la provocări precum deschiderea focului de pe clădiri ocupate de evrei asupra soldaţilor germani, pentru a oferi pretextul unei reacţii din partea acestora.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim5 august 2018 la 15:52
ODA PROSTILOR
de Ion Pribeagu

Motto:

Cu prostul care n-are şcoală

Te lupţi puţin şi-ai câştigat.

Dar duci o luptă colosală

Cu prostul care are şcoală!

De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,

Şi actualii, dar şi foştii,

Cei mai deştepţi de pe Pământ

Au fost întotdeauna… PROŞTII.

Nu te ruga la ursitoare

Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,

Mai bine urlă-n gura mare :

„Iubite Doamne, fă-mă… PROST!”

De ce să tragi ca la galeră,

Să-nveţi atâtea fără rost,

De vrei să faci o carieră,

Ajunge numai să fii… PROST.

În lumea asta cu de toate,

Unde se-nvaţă contra cost,

Păcat că nici o facultate

Nu dă şi diploma de… PROST.

Avem impozite cu carul,

Dar înotăm în sărăcie

şi ce buget ar avea statul

Dintr-un impozit pe… PROSTIE…

Ei sunt ca iarba, cu duiumul,

Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti !

O, Doamne, de ne-ar creşte grâul

Cum cresc recoltele de… PROŞTI.

Si-n lumea asta răsturnată,

Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,

Savanţii noştri mor de foame

Si numai PROŞTII sunt deştepţi.

Este o poezie manusa pentru cel cu tricoaiele .
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim5 august 2018 la 20:55
Geniul ramane geniu , prostovanii de azi, nu au nici carte , nici parte , numele lor e pe hartia igienica . Multumiri cui a postat din viata lui Eminescu . Si d-na Maria a avut numeroase mesaje despre el .
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim6 august 2018 la 00:28
Noaptea mintii !! S-a plecat de la o discutie a unui agramat si s-a ajuns ca o desteapta sa il sustina si sa speculeze infam ca si altii au ,,gresit'' . Altii ...fiind un titan al literaturii romane .
In lipsa de argumente si critica de specialitate , scoate ochii cu poeziile pornografice ale lui Eminescu .
Marchizul de Sade s-a numărat printre scriitorii care au avutde ex. cel mai mult de suferit din cauza operelor lor. A descris în operele sale scene de sex adesea pornografice, cu accente de violență, incest sau pedofilie, inserând însă printre relatările scandaloase și concepte filosofice sau discuții politice de o luciditate și o inteligență mult înaintea epocii.

Nabokov a încercat să publice „Lolita”, în Statele Unite unde, bineînțeles, cartea a fost respinsă sistematic. A găsit mai multă înțelegere în mai toleranta Franță, acolo unde a fost însă tipărită de o editură specializată în romane erotice. Mult mai târziu a fost „Lolita” consacrată drept o capodoperă a literaturii, când a încetat să mai atragă doar prin prisma subiectului șocant!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim6 august 2018 la 01:43
00.28 poate ca avocata de ocazie care ia apararea unuia cu tricoaiele este chiar mama lui. N-ai de unde sa stii! De aceea e complet ilogica in ce spune!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Dz al SS al RSR6 august 2018 la 02:39
01.09, iar cine are intelegere deplina, acela nu o sa judece Caci Nejudecand a Capatat acea Intelegere, sau nu, ca nu mai stiu, stiu, nu stiu si tot asa
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim6 august 2018 la 18:02
Felicitari tuturor sustinatorilor lui Eminescu ! Mare poet, mare nationalist , mare crestin !

Restul sa glorifice ,,tricoaiele, pamblicile, asasinarile porcilor ca la Auschwitz''....etc., adica invazie de analfabeti , angajati pe pile si spagi intr-un stat mafiot si mediocru…

Unele perle sunt generate la mari adancimi: „in putul gandirii” .
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim6 august 2018 la 18:28
Noile greseli gramaticale ale ministrului Educatiei: "Manualele scolare este un subiect intens"

Ministrul Educatiei, Valentin Popa, a fost surprins, joi, in cadrul unei conferinte de presa, cu alte greseli gramaticale, de pronuntie, dar si pauze lungi in mijlocul propozitiilor. Ministrul s-a mai exprimat, in fata jurnalistilor, si prin fraze fara coerenta.

Greselile ministrului Educatiei au constat in dezacorduri intre subiect si predicat, in incercarea de a le explica jurnalistilor cat de preocupat este de problemele invatamantului.

De exemplu, acesta a spus: "Manualele scolare este (sunt, n.red.) un subiect intens si probabil principala sarcina a Ministerului Educatiei".

O alta greseala de acest gen a fost comisa in propozitia: "In acest cost de 24 de milioane de lei este inclusa editarea si drepturile de autor".

Vizibil a fost si momentul in care ministrul Educatiei Nationale a citit gresit si cu dificultate denumirea instrumentului de autoevaluare - HEInnovate.

"Am participat si in calitate de rector si sunt incantat sa continui initiativa (pauza) HEInnovate".

De asemenea, pe lista greselilor comise joi de Valentin Popa a mai fost adaugata o alta fraza fara coerenta. "Mai bine sa avem elevul la scoala, sa stea in clasa, decat sa inchidem si sa il trimitem in spatiul public".

Ministrul Valentin Popa a sustinut, joi, o conferinta de presa in cadrul careia a prezentat bilantul celor sase luni de activitate.

In luna mai, la dezbaterea motiunii simple depuse de PNL impotriva sa, Valentin Popa a facut si alte greseli gramaticale.

Astfel, ministrul Educatiei Nationale a pronuntat gresit pronumele "cealalta".

Ulterior, Valentin Popa a spus ca a dat foarte multe examene si nu va mai da altele. Precizarea vine dupa ce i s-a cerut sa spuna care este forma corecta a cuvantului: "celelante" sau "celelalte".
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim6 august 2018 la 18:42
Cele mai tari PERLE scoase de premierul VIORICA DANCILA.

https://www.youtube.com/watch?v=SB4FkllQlSs

https://www.youtube.com/watch?v=XKzCnuh9yPg

Vizionare placuta !

Replicile sunt luate din filmele: „Asfalt Tango”, „Astă seară dansăm în familie”, „Secretul lui Bachus”, „Actorul și sălbaticii”, „BD”... Celelalte replici sunt dintr-un film adevărat. Din păcate.
Citit si comentariile din subsol ca sa va delectati pana la capat .

O seara buna, romani si sa scapati de ei cat mai repede ! Ei sunt rusinea Romaniei .
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu