RUGACIUNE NOUĂ , CATRE SFANTUL MARE MUCENIC PANTELIMON !

Rugaciune noua catre Sfantul Mare Mucenic Pantelimon !

                             27 IULIE 2018 !

1 AOÛT 2011

Rédigé par Mirela et publié depuis Overblog

Sf. Mare Mc. Pantelimon, cel ce s-a arătat vistierie de tămăduiri ascunsă în cămara cea tainică a milostivirii Stăpânului, cu revărsările rugăciunilor sale să stingă văpaia patimilor noastre sufleteşti şi trupeşti, ca să-i strigăm cu îngerii într-un glas: Bucură-te, Sfinte Mucenice Pantelimoane, măslin duhovnicesc plin de roadele milostivirii; cu acestea hrăneşte în chip tainic şi mintea noastră întinzându-ne ospăţ de bucurie, mai cu osârdie în ziua prăznuirii tale!

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON,

DOCTORUL DOCTORILOR

O, Sfinte Mucenice Pantelimon, lauda cea mare a doctorilor şi mângâierea cea luminată a bolnavilor, vasul cel cinstit în care s-au turnat darurile milostivirii Cuvântului, ocrotitorul şi grabnicul ajutător al celor din nevoi, limanul celor tulburaţi de săgeţile patimilor, icoana îngerească a virtuţilor, cel ce pe Hristos ai mărturisit cu tărie şi ai luat cununa darurilor celor veşnice, auzi glasul inimii mele şi prefă suspinul sufletului meu în curgere a cuvintelor Înţelepciunii.

Ca o făclie minunată arzând cu focul râvnei pentru Adevăr te-ai înălţat în Nicomidia, voind a risipi întunericul închinării la idoli şi a aduce pe toţi în staulul mântuitor al lui Hristos, păzindu-i astfel de lupii cei înţelegători ai deşertăciunilor idoleşti. Pentru aceasta, cu sabia rugăciunii te-ai întrarmat, adăpându-ţi sufletul din izvorul pururea curgător al milostivirii Stăpânului. Pe copilul cel muşcat de viperă l-ai tămăduit cu doctoria rugăciunii şi pe uşa Botezului te-ai grăbit a intra în cămara cea de nuntă a tainelor lui Hristos, unde ai aflat lumina înţelepciunii şi te-ai adăpat din vasul milostivirii Stăpânului. Pe noi, cei lipsiţi de curăţia vieţuirii tale, care pururea zăcem muşcaţi de viperele patimilor fără îndreptare, cu aceeaşi putere a rugăciunii tale ne ridică la lumina pocăinţei şi sădeşte în inimile noastre florile dorului dumnezeiesc. Pe acestea stropeşte-le Sfinte, cu roua Duhului şi trimite nouă ploaia milostivirii Tatălui, luminând cerul inimii noastre cu strălucirea razelor darurilor Soarelui dreptăţii.

Fiind plin de milostivire faţă de toţi, pe cel orb l-ai vindecat, dându-i lui şi aripile credinţei celei adevărate şi vederea cea sufletească pentru a vedea în norii tainelor dumnezeieşti strălucirea Adevăratului Soare al dreptăţii. Pe mine, cel ce cumplit bolesc şi de slăbiciunea vederii trupeşti, dar mai ales a celei duhovniceşti, fiind aruncat eu de voie în temniţa întunecată a patimilor, te rog, Sfinte Pantelimoane, să mă tămăduieşti, măcar că nu sunt vrednic de milă şi acestea le pătimesc pentru mulţimea cea nemăsurată a păcatelor mele cu care am mâniat îndelunga răbdare şi milostivire a Ziditorului meu.

Păgânii s-au aprins de mânie auzind de venirea ta la Hristos, Împăratul Cel Nemuritor şi, întru întuneric fiind ei, împăratului celui pământesc au cerut pierderea ta. Pe lemn ai fost spânzurat gol pentru Cel Ce răstignire a răbdat ca să doboare din înălţime pe cel ce avea împărăţia morţii şi blestemul lemnului să-l prefacă în binecuvântare spre a aduce noi roadele milostivirii. Cu fiare ai fost sfâşiat şi cu făclii ars pentru Cel Ce nu mai avea nici chip, nici frumuseţe, ca să îmbrace pe omul cel golit de bunătate întru veşmântul nestricăciunii. În cazan cu plumb ai fost aruncat, dar Hristos, Cel Ce este Ploaia milostivirii, te-a păzit nevătămat de tulburarea văpăii. Deci, cu roua rugăciunilor tale stinge şi văpaia patimilor noastre. În mare ai fost aruncat, având o piatră legată de gât, dar mâna Celui Ce a zidit apele ţi-a făcut cale pe apă, ca netulburat să mergi la liman. Nouă, celor ce ne cufundăm în adâncul păcatelor din pricina poverii celei greu de purtat a patimilor, tinde-ne mână de ajutor, fericite Pantelimoane, şi ne aşează la limanul pocăinţei.

În mijlocul leilor ai fost aruncat, tu, mieluşelul cel blând al Păstorului Celui Preamilostiv, dar Stăpânul a închis gurile leilor, minunea proorocului Daniel arătându-o şi asupra ta. Pe noi, cei ce suntem pururea înconjuraţi de gândurile cele rele ale vrăjmaşului, ca de nişte lei fioroşi, ne păzeşte cu sabia rugăciunii tale, sădindu-ne în pământul inimii gânduri ale milostivirii Tatălui, luminate de Duhul întru adierile păcii dumnezeieşti a lui Hristos.

Pe roată cu cuie ai fost chinuit, tu, cel ce aveai roata minţii mergătoare către cele dumnezeieşti, ca un alt Ilie. Dar Domnul a ruşinat pe cei necredincioşi şi prin sfărâmarea roţii celei materialnice a lovit pe cei îşi îndreptau paşii minţii spre deşertăciunile idoleşti. Cu untdelemnul milostivirii tale ajută-ne Sfinte a repara roata inimii noastre, ca în carul faptelor bune să ajungem şi noi împreună cu tine în hambarele bunătăţilor veşnice ale Cuvântului.

Vestitor de mucenicie te-ai făcut învăţătorului tău Ermolae, ca să te primească mai apoi şi pe tine în cămara mucenicilor cu bucuria lui Hristos. Către Acesta stând întru rugăciune, cere Sfinte, să ne gătească şi nouă cămara răsplătirilor cereşti, măcar că orbiţi fiind de păcat nu am săvârşit calea virtuţilor. Dar cu mijlocirea ta ajută-ne să punem începutul cel bun întru faptele milostivirii, ca să ne învrednicim şi noi a sta cu tine la masa cea cerească întru Împărăţia Tatălui ceresc.

De un măslin ai fost spânzurat, tu, cel ce te-ai arătat măslin mult roditor în curţile Dumnezeului nostru şi lapte a curs din grumazul tău, căci asemenea unui părinte milostiv pe toţi ai hrănit cu laptele faptelor bune şi i-ai adus la credinţa cea adevărată întru Hristos. Pentru aceasta, nu ne lipsi nici pe noi de roadele mijlocirii tale milostive către Împăratul cerurilor, ci ca pe nişte prunci întru cele duhovniceşti, adapă-ne cu laptele milostivirii, ca să ajungem şi noi ca nişte măslini mult roditori în casa Părintelui Celui iubitor de milostivire.

Cercetează, Sfinte, degrab şi trupurile noastre, cele care poartă la arătare pecetea păcatelor noastre prin durerile cele de multe feluri. Stinge văpaia chinurilor noastre trupeşti şi peste sufletele noastre trimite ploaia îndurărilor tale, ca astfel, curăţiţi de toată patima să stăm cu îndrăzneală înaintea Stăpânului Hristos, strigându-I: Slavă Ţie, Mult Îndurate, Cel Ce ne-ai trimis pe mult iubitul tău prieten Pantelimon, ca să cerceteze neputinţele noastre şi să ne adape pe noi din izvorul darurilor Tale dumnezeieşti.

Trimisă la adresa redacției de Bratu Mihaela (autor)