SOLDATII RUSI SE VOR ASCUNDE PRIN PADURI SI VOR ATACA CU PUSTILE,CU MITRALIERELE! NU VOR MAI AVEA TANCURI !

                                  23 Martie 2022,ora 5,11 !

                                           Dragii mei, 

In aceasta dimineata,ma trezeste un glas care spunea asa:

                       "HotNews !

                Dimineata s-a ajuns la atac.

                Atac drotss! (nu stiu daca am inteles bine cuvantul drotss).

Apoi ,un alt glas continua:

                  Până la urma, nu le țin piept la tot ce va sa fie.

Clipa in care,vad inspre NORD-VEST o padure ca pe un deal mai inalt, si prin care padure misunau mergeau cu mare atentie multi soldati cu armele la piept.Nu vedeam tancuri sau alte masini blindate, ci numai soldati cu degetul pe tragaci.Multi,foarte multi,de parca cautau ceva anume si trebuia sa ajunga pe jos.

In gandul meu, in sinea mea, in clipa cand vedeam acestea toate,imi spuneam: nu stiu daca sunt soldati rusi sau americani. Iar la gandul meu, un glas spune clar:

                       Soldati rusi !"

Si vedeam acum ,soldatii in uniforma de culoare verde care aratau asa:

.

Toti se pitulau printre copacii padurii inverzite pe alocuri ,toti isi faceau loc ca sa ajunga undeva anume.Erau cu totii cu degetul pe tragaci.Era un adevarat batalion,atat de multi erau.

Prieteni dragi, indiferent ce ar mai incerca Armata rusa in acest Razboi, va esua.

DUMNEZEU va pune capat Razboiului,va pune capat terorii si crimelor de razboi.

Sa ne asezam in genunchi in fata Sfintelor Icoane si sa aprindem o lumanare normala, bisericeasca, si astfel ,sa ne rugam la PREA SFANTA TREIME ca sa ne ierte pentru toate cate am gresit cu cuvantul,cu gandul,cu fapta,cu stiinta sau cu nestiinta, si sa ne redea din nou, Pacea interioara a inimii si sufletului nostru, Pacea sfanta a Lumii intregi.

S-O imploram pe MAICA LUI DUMNEZEU, ca sfintele Sale lacrimi pentru Patimirile Fiului Sau Prea Iubit ,sa acopere si pe noi si pamantul intreg, pentru ca PACEA divina sa ne cuprinda pe toti din toate madularele.

Cu lacrimi sa ne rugam Maicutei Domnului care plange pentru noi toti,pentru ai Sai Fii, care plange pentru Patimirile Fiului Sau si Mantuitorului nostru IISUS HRISTOS ,si care au inceput de aproape 3 saptamani.

Sange prea sfant si prea curat a curs pe Crucea Sfanta pe care a fost rastignit Domnul si Mantuitorul nostru IISUS HRISTOS, din Trupul Sau prea sfant a curs sange nevinovat,asa precum curge si acum ,sange nevinovat din pricina razboiului,odata cu inceperea PATIMIRILOR SALE!

Patimim la propriu,patimim sufleteste asa precum si Mantuitorul a fost izgonit, batut ,scuipat, biciuit,lovit cu trestie peste Chipul bland,siroaie de sange nevinovat Ii curgeau de pe fruntea SA prea sfanta si prea curata,otet si fiere I s-a dat in loc de apa, impuns cu sulita in coaste , piroane de circa 30 cm I-au fost batute in palmele Sale care, au vindecat pe multi dintre cei care Il bateau si-L batjocoreau.

Sange curat,sfant si nevinovat a curs acum 2000 de ani, sange curat si nevinovat curge in acelasi timp cu PATIMIRILE DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS Mantuitorul Lumii. 

Patimim in acelasi timp cu Fiul Lui Dumnezeu,si prin aceasta jertfa,IL ajutam ca sa-si poata ducea CRUCEA grea,mare si plina de apa,spre Muntele GOLGOTA unde peste doar30 de zile, va fi din nou rastignit si va suferi exact ca acum 2000 de ani, exact asa se intampla in fiecare an, chiar daca noi nu vedem cu ochii firesti acum. 

Sa fim buni dragilor, sa fim smeriti cu inima si cu sufletul,sa postim de la rautate,de la ura, de la dusmanie, de la gandul cel rau care aduce chin si suferinta si apoi de la mancare(cine poate). Important este sa devenim mai buni, mai credinciosi, mai iubitori fata de DUMNEZEU si fata de MAICA DOMNULUI cu ai SAI SFINTI,si nu in ultimul rand, fata de Aproapele nostru,fie el prieten sau dusman. 

Cu dragoste,Maria.

P.S.

Matei 20, 1-16 (Pilda lucrătorilor viei)

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieșit dis-de-dimineață să tocmească lucrători pentru via sa. Și, învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via sa. Și, ieșind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alții stând în piață fără lucru. Și le-a zis acelora: Mergeți și voi în vie, și vă voi da ceea ce vi se cuvine. Iar ei s-au dus. Ieșind iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea, a făcut tot așa. Ieșind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții stând fără lucru, și le-a zis: De ce ați stat aici toată ziua fără lucru? Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceți-vă și voi în vie, și veți lua ceea ce vi se cuvine. Făcându-se seară, stăpânul viei a zis către îngrijitorul său: Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de la cei din urmă până la cei dintâi. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un dinar. Și venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au luat și ei tot câte un dinar. Și după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei, zicând: Aceștia de pe urmă au lucrat un ceas și i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei și arșița. Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ți fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar? Ia ce este al tău și pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca și ție. Oare nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun? Astfel vor fi cei de pe urmă întâi și cei dintâi pe urmă; că mulți sunt chemați, dar puțini aleși.”

Bunătatea este imitarea lui Dumnezeu

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre libertatea minții, 19, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 344

„Acela care stăruie în rugăciune, dar nu și în smerenie, iubire, blândețe și în celelalte virtuți, la acest rezultat ajunge: uneori, dat fiind că Dumnezeu este bun, îi trimite harul Său și îi împlinește cererile. Însă, pentru că cugetul acestuia nu este obișnuit cu virtuțile despre care am vorbit, (cu timpul), fie că pierde harul pe care l-a primit, fie că, mândrindu-se, nu mai înaintează, nici nu mai crește în el. Pentru că, după cum s-a spus, Domnul își găsește sălaș și odihnă în sufletul smerit, iubitor, blând (care), într-un cuvânt, împlinește sfintele porunci ale lui Hristos. Prin urmare, cel ce voiește să crească și să se desăvârșească duhovnicește să se silească, în primul rând, ca inima sa trufașă și gata spre ceartă să devină blândă și ascultătoare față de Dumnezeu. Să se silească a-și obișnui sufletul cu bunătatea din care să facă o datorie. Așa făcând, sufletul va crește (duhovnicește) și va înflori în el darul rugăciunii pe măsura cugetului său. Apoi Duhul îl va învăța smerenia cea adevărată, iubirea cea nemincinoasă și blân­dețea. Numai așa, crescând și desăvârșindu-se după (voia) Domnului, se arată vrednic de Împă­răția (cerurilor).” 

(Pr. Narcis Stupcanu)