SUNTEM ARHANGHELII MIHAIL SI GAVRIIL ! POVESTEA CELOR DOI PESTISORI !

   4                        "Cel ce pastreaza numai pentru sine DARUL care de la Dumnezeu vine,nu stie sa Îi fie recunoscator Prea Sfantului nostru Binefacator,adica, Prea Sfantului Duh !"  

                     

               

                                                        7 Noiembrie 1999! 

                                                                          Dragii mei,

Astazi 7 noiembrie 1999,am mers la un magazin in care se vindea peşte ca sa cumpar si eu,deoarece,a doua zi era Marea si Sfanta Sarbatoare a Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil.

Am cumparat peşte mare de care mi-am dorit,dar cand sa plec,vad intr-o ladita din lemn,cativa pestisori micuti si vii.

Am rugat pe doamna care vindea,ca sa-mi dea si mie contracost doi pestisori vii,pentru a-i duce la copiii mei acasa,care erau elevi in clasele primare si stateam si la bloc pe atunci.

Am primit in Dar doi pestisori vii, i-am adus acasa la copii ,ei s-au bucurat mult si i-au pus intr-un borcan cu apa,dar pe balcon.

Le mai puneam firimituri de paine si cate un pic de malai.Fireste,eu stiam ca pestisorii nu vor rezista prea mult in borcanul cu apa,dar copiii mei,se bucurau si credeau ca o sa traiasca permanent in acel borcan cu apa.

                                     

.

Totul a fost bine si frumos timp de 4 zile,cand,dimineata cand m-am dus sa-i vad,i-am vazut cum pluteau la suprafata apei; erau morti.

M-am gandit ca daca se vor trezi copiii si îi vor vedea morti,vor plange.

I-am luat din apa si tocmai vazusem jos in faţa blocului un catel caruia ,eu îi mai aruncam cate ceva bun de mancare.

M-am bucurat ca a venit ,iar acum i-am aruncat pestisorii mici ,cât o pruna mai marisoara.

Unul din pestisori a cazut pe ciment si s-a zdrobit.Dar nu acest lucru m-a uimit,ci faptul ca,pentru un pestisor atat de mic,era prea mult sange in jurul lui. M-a intristat imaginea si chiar imi parea rau ca am procedat asa,deoarece,catelul de jos nici nu a vrut sa se apropie de pestisori.

Ziua a trecut repede,iar noaptea dragilor am avut un vis(asa credeam atunci,ca erau vise ceea ce vedeam si auzeam)

Se facea ca eram intr-o piaţă mare ,plina de lume; nu aveai unde sa arunci un ac.

In mijlocul acestor oameni,vad doi Ingeri care vorbeau cu o persoana din faţa lor.

Ajung si eu dragii mei,in faţa acestor Ingeri cu chipuri luminoase precum Soarele,cu vesminte stralucitoare,dar care,aveau in locul picioarelor lor,aveau cate o coada de peste.Deci,nu aveau picioare deloc,ci o coada de peste.Un Sfant avea coada de peste (picioarele)alb -aurie,iar celalalt alb -argintie!

Cand am vazut aceasta,cu uimire m-am gandit la pestisorii care murisera in borcanul cu apa si pe care eu i-am aruncat de sus la acel catel.

În acest moment ,Îi intreb pe Sfinti doar in gandul meu, cine sunt Ei si de ce au coada de peste in loc de picioare?

Iar raspunsul a fost cutremurator.Vedeam cei doi pestisori care erau jos, aveau aceeasi codita precum au Sfintii in loc de picioare.

În gandul meu,I-am intrebat pe cei doi Sfinti daca nu sunt suparati pe mine,pentru ca am aruncat de sus cei doi pestisori morti,ai caror codita o au Ei in loc de picioare?

Sfintii mi-au zambit cu iubire si cu dragoste,si-mi spun:

"Noi suntem Arhanghelii Mihail si Gavriil !"

La auzul acestor cuvinte dragilor, in visul meu, in trairea mea,am cazut in genunchi si am cerut iertare Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil,pentru gestul meu de a arunca de sus acei doi pestisori morti.

In aceasta clipa,Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil imi pun Mainile Lor pe crestetul capului meu, se bucură si imi zambesc, chiar daca eu eram in genunchi,Îi vedeam de parca as fi avut ochi peste tot in jurul meu.

Dupa ce au stat cu mainile lor pe crestetul meu,pret de cateva secunde,Îi vad cum se ridica spre Cerul Sfant cu o viteza uluitoare.In cateva clipe au disparut in Cerul sfant,iar eu am promis din aceasta clipa ,ca voi deveni un om mai bun,mai sensibil si ca nu voi mai merge la Sfanta Biserica din an in pasti,asa cum am facut pana acum,ci voi merge Duminica de Duminica.Ceea ce am si facut dragii mei.

Din acea zi, nu am mai lipsiti niciodata de la Sfanta Biserica,nici Duminica si nici in zilele de sarbatoare.Doar daca eram bolnava si sa nu ma pot ridica din pat,altfel, am fost prezenta trup si suflet,inima si cuget in Sfanta Biserica.

Cu totii dragii mei,trebuie sa iubim Sfanta Biserica a Lui Hristos si a Maicii Prea Curatei Fecioare Maria.Sa mergem sa ne rugam, sa mergem sa traim cu inima si cu sufletul Sfanta si dumnezeiasca Liturghie, sa ne spovedim si nu in ultimul rand,sa primim Sfanta si dumnezeiasca Impartasanie cu Prea Sfant si cu Prea Scump Trup si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos,Caruia I se cuvine toata cinstea,slava si inchinarea,Amin!

                        Cu dragoste,Maria.