CUM NE DAM SUFLETUL ? UNDE SE DUCE EL ?

 4        "Cel ce pastreaza numai pentru sine DARUL care de la Dumnezeu vine,nu stie sa Îi fie recunoscator Prea Sfantului nostru Binefacator,adica, Prea Sfantului Duh !"  

                     

              

               Dragii mei,

Astazi dimineata in zori,ma trezeste o lumina alba ca un fulger si astfel,ma vad intr-un spital cu multi bolnavi grav si care se chinuiau ca sa supravietuiasca.

Vad un barbat care, se apropie de patul fiecarui pacient si le face la toti cate o injectie direct in cap, cu seringa plina de multa substanta medicamentoasa.

In clipa urmatoare, se indreapta spre o femeie voinica, ce nu se putea misca in pat. 

Ii face si ei o injectie direct in cap,dar tot cu seringa plina de solutie medicamentoasa.

Saracuta ţipa foarte tare de durerea provocata de acea injectie in cap. Eu sunt la capatul patului ei, la picioarele ei. 

O privesc cum sufera cumplit dar si cum ea ma priveste fix,de parca ar vrea sa-mi spuna ca s-o ajut. 

Incearca sa se miste dar nu poate, chipul ei se crispeaza de durere si intinde mainile ei spre mine. Iar eu ii spun:

                 "Eu nu ti-am facut nimica !

Dar ea isi aduna toate puterile ,intinde din nou mainile spre mine si spune:

                   Nu mi-ai facut nimica!"
 
Ii intind mainile mele si ma apropii de ea, dar ea ,exact ca un prunc la sânul mamei lui, asa se lipeste de pieptul meu,iar eu o imbratisez cu multa dragoste si o tin la pieptul meu.

In cealalata clipa, ma aflu pe un camp cu iarba verde, unde erau multi oameni suferinzi ce se tavaleau de durere si nu avea cine sa le ude buzele lor uscate de chin si suferinta.
Inca mai strang la pieptul meu pe acea femeie de pe patul de spital, si care, isi daduse duhul iar eu nu aveam nici macar o lumanare ca sa i-o aprind.
Strig cat pot de tare ca  sa-mi aduca cineva o lumanare. Brusc, ca prin minune,in mâna mea apare o lumânare,dar era stinsa.Nu stiam cum a aparut in mâna mea,dar o aveam.
Ma chinui ca s-aprind lumânarea,deoarece,aveam inca la pieptul meu pe femeia muribunda.In cele din urma ,dupa ce consumasem o cutie intreaga de chibrituri reusesc ca s-o aprind .

Cand am vazut ca am reusit s-aprind lumânarea,privesc spre femeia din bratele mele,si o vad cum ofteaza o singura data,parca sa-si dea Duhul.

Draga de ea,intinde mâinile ei spre lumânarea aprinsa ,o prinde chiar in mainile ei,iar in aceasta clipa,nu o mai simt deloc grea,desi o vad tot mare la trup,femeia era usoara precum un fulg de nea in bratele mele.

Asa cu lumânarea aprinsa in mâinile ei si usoara precum fulgul de nea,ea striga  fericita:
                      "Vad Bujorii!

                      Văd Bujorii!

Iar eu privesc spre ceilalti bolnavi de pe iarba verde si le strig asa:

                       Vede Bujorii!

                       Vede Bujorii!
    Dar nimeni nu ma vedea,nimeni nu ma auzea din pacate.
Lumânarea din mainile acelei femei din bratele mele se stinge iar,si eu incerc din nou ca s-o aprind,dar dupa ce consumasem de asta data,doua cutii de chibrituri.

Am reusit in cele din urma si vad cum de pe o colina coboara un barbat,se indreapta spre mine si-mi cade mort in bratele mele.

Lumanarea mi se stinge din nou,dar,o mare Minune avea loc.Femeia care isi daduse Duhul,parea ca prinde din nou viata si se intoarce in bratele mele cu faţa spre pamant si chiar rămâne cu faţa pe iarba verde.

Chiar si asa,chiar daca nu mă mai vedea,intinde mâna ei dreapta spre lumânarea stinsa si mi-o smulge efectiv din mâna mea si zice:

                      "Dă-mi Adevarul!

                       Dă-mi Adevarul!

In aceasta clipa,cade cu capul pe iarba verde tinand strans in mâna sa dreapta lumânarea care era acum mai groasa,era turtita la capete si de culoare alba,precum acea de la Botez sau de la Cununie.Lumânarea se aprinde singura in acest moment si astfel,Sufletul ei avea lumina sfanta spre a putea urca la Ceruri.

În mâna mea,ca prin minune am o alta lumânare dar tot fara flacara.Incerc ca s-o aprind pentru acel batranel ce-mi murise in bratele mele,dar un glas care rasuna peste tot in jurul meu, imi spune la imperativ ca sa nu o aprind,apoi continua:

 Strânşi în suflet,gândacii ratacitori.

Ei vor duce rău!

   In aceasta clipa, vad cum din talpa pantofilor batranului mort fara lumânare,incep ca sa iese viermi de circa 5 cm lungime.Erau ca niste râme imense si cu cap ca de sarpe,iar trupul le era păros si verde ca la o omida.
Acesti gândacu înfricosatori izvorau de sub talpa pantofilor acelui barbat mort.Gandacii,râmele cu cap de sarpe ma priveau fix ,dupa care,se raspandeau foarte repede pe iarba verde si se plimbau nestingheriti printre oamenii suferinzi de chin si durere ce erau pe iarba verde intinsi.

Dragii mei, sa facem fapte bune in aceasta viata,sa avem Credinta in Bunul Dumnezeu si in Maicuta Domnului si mila faţă de Aproapele nostru.

Ceea ce noi ne zidim aici pentru sufletul nostru,prin fapte bune ,prin iubire si Credinta,pe toate le vom gasi in Ceruri,atunci cand ne vom da Duhul,fie cu lumânare sau fara lumânare.Lumina o gasim in IMPARATIA LUI DUMNEZEU.

IISUS HRISTOS este ADEVARUL ,CALEA si VIATA.

Lui sa-I urmam si Lui sa ne inchinam,Prea Sfintei Treimi sa ne inchinam,si Prea Curatei Fecioare Maria,Carora Li se cuvine toata cinstea,slava si inchinarea,Amin!

                             Cu dragoste,Maria.