DUHUL CEL PREA SFÂNT , A COBORÂT DIN CERURI ,ÎN SFÂNTA BISERICĂ !

       15  Septembrie  2002, ora 5,05  dimineaţa !

O lumină  albă şi strălucitoare ca un fulger,îmi luminează puternic  ochii mei închişi, şi astfel mă trezesc şi văd cu ei închişi, ceva minunat de frumos.
Aud mai întâi UN GLAS, care spune aşa :

      "UN  CONCERT  CARE  SĂ  UNEASCĂ...."!

Clipă în care văd cu ochii închişi, UŞILE  SFÂNTULUI  ALTAR, dintr-o SFÂNTĂ  BISERICĂ. Chiar mă aflu acolo, în semiîntuneic, nimenea nu se mai afla  în SFÂNTA  BISERICĂ , nici măcar Preotul.
În faţa  UŞILOR  SFINTE , se află  UN CANDELABRU  auriu, dar care era stins !
Brusc, văd cum coboară din CER, lin şi dând din Aripi  UN  PORUMBEL  mare, de un alb orbitor de strălucitor.
PORUMBELUL se opreşte  din zborul Său, direct pe CANDELABRUL din faţa  SFINTELOR  UŞI, spre partea dreaptă, cum privim noi, şi   care Candelabru  nu avea luminile aprinse.
Dar nici nu mai era nevoie de vreo lumină, deoarece PORUMBELUL, stătea  cu ARIPILE  ÎNTINSE peste braţele Candelabrului, şi astfel, O  LUMINĂ  AURIE ca de Soare, a făcut să strălucească  CANDELABRUL ,şi a inundat cu strălucirea ei , SFÂNTUL  ALTAR.
Chiar dacă UŞILE  SFÂNTULUI  ALTAR, erau închise,   LUMINA ca de SOARE ,umpluse tot SFANTUL  ALTAR.
Şi vedeam in întunericul din SFÂNTA  BISERICĂ, PORUMBELUL  ALB, cu strălucire orbitoare, care a umplut de LUMINĂ  AURIE SFÂNTUL  ALTAR ,iar Candelabrul  de sub EL, strălucea  ca  UN SOARE.
În clipa următoare, tresalt puternic pe pat şi -mi amintesc cu uimire si cu lacrimi în ochi, tot ce trăisem cu doar câteva secunde în urmă. Îmi notez iute toate şi apoi am stat şi am reluat în mintea mea, MINUNEA ce tocmai îmi umpluse sufletul de bucurie.
Dragii mei, bucuraţi-vă şi voi de tot LUCRUL  MÂINILOR  LUI  DUMNEZEU, şi rămâneţi tari şi de neclintit în CREDINŢĂ.
Dăruiţi dragoste sufletescă semenilor şi faceţi fapte bune, căci acesta ne este BILETUL spre Împărăţia LUI  DUMNEZEU.
                                Cu dragoste, MARIA