29 Noiembrie 2002, ora 2,55 noaptea !
Abia adormisem şi mă trezeste un Glas, care spune cântat aşa :
"Şi să fi cântat mereu, mereu, mereu !
Unde eşti suflete al meu ?
Unde eşti suflete al meu ?"!
Clipă în care văd cu ochii închişi O CASĂ cu faţa spre sud ,ce are 3 trepte la intrare , şi cu un hol lung cu geamuri mari din sticlă, geamuri pe care erau pictaţi Sfinţi.
Poarta era scoasă de la locul ei, si sprijinită de perete.
În curte sunt toate cele necesare ca pentru o înmormântare, cu SFANTA CRUCE, CU STEAGURILE BISERICESTI, cu lumânări aprinse, cu sfesnic de lumânări, cu tot ce trebuie la o înmormântare.
Mi se arată geamul unei camere, care si acesta este pictat cu chipuri de Sfinţi, iar aici se afla stăpânul casei, cu trupul fără de viaţă, şi aud Glas, care strigă disperat :
"Unde esti suflete al meu ?
(şi un alt Glas, spune ):
Ia aminte ! Ia aminte această Sfântă Taină Dumnezeiască "!
Apoi, totul dispare ca un abur.
Dragii mei, să nu amânăm mersul la SFANTA BISERICĂ !
Să nu amânăm ziua când mergem la SFANTA SPOVEDANIE !
Căci nu se stie niciodată când vom pleca de pe acest Pământ, şi nu trebuie să ne prindă nepregătiţi, si să strigăm si noi cu disperare, "Unde esti suflete al meu "!
Cu dragoste, Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu