1 Iunie 2002 ora 6,50 dimineaţa !
Eram trează, dar mai stăteam în pat şi admiram cu ochii închişi, frumuseţile Cerului LUI DUMNEZEU.
Izvoare de lumină aurie, se intersecta cu lumina albastră violet şi cu cea de un alb orbitor, şi toate ieşeau din ochii mei, şi plecau de la mine,până la Cerul ca de noapte, si invers.
Şi astfel, aud un Glas, care mi se adresează şi-mi spune cu bucurie mare aşa :
"Vei primi !
Vei primi veşti din toate părţile , care te vor remonta !
Asta înseamnă , că te vor repune în forţele proprii."!
Clipă în care văd cu ochii închişi, un pat acoperit cu un cearşaf. O mână ridică cearşaful alb, îl trage uşor şi văd pe pat un trupuşor de copilaş; o fetiţă blondă , cu două codiţe împletite ,cu chipul ca de copil de 5-6 anişori , şi cu trupul ca la un prunc ce abia fusese născut.
Era o fetiţă care a suferit mult de foame. Doar chipul, fizionomia feţei arăta că ar fi mai mare, pe când trupul era ca al unui prunc nou născut.
Avea lângă mânuţele ei, vreo 3 -4 bucăţi de cârnaţi, lungi de circa 30 cm, si care erau aproape cât trupul ei firav şi străveziu.
Nu mai avea putere nici să mişte un degeţel, d-apoi să mănânce din cârnaţii cât ea.
Din păcate dragilor, sunt atâtea suflete care mor de foame! Şi sunt atâţia ooameni bogaţi ,care nu trăiesc cât să-şi poată cheltui averea.
Acolo Sus, vom răspunde fiecare pentru faptele noastre. Dar din păcate, nu se va mai putea face nimic pentru mântuirea sufletului nostru, după ce vom trece la cele vesnice.
Cu dragoste, Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu