DESPRE MINE....! JUDECAŢI - MĂ VOI !!! AŞTEPT ŞI UN VERDICT , ÎN MOD SPECIAL , DE LA MAI MARII BISERICII !

                                           21 Februarie 2014 , ora 22,55 !

Viaţa mea de acum  si cea de 17 ani în urmă, este ca UN SOARE imens ce mă cuprinde în inima lui, mă încălzeste ,imi da o stare de fericire şi împlinire lăuntrică  de nedescris, din care stare nu aş dori sa mai ies vreodată.
Dar DUMNEZEU PREA BUNUL , a ales ca eu păcătoasa de mine ,să-i slujesc LUI , din postura de om obisnuit si cel mai mare păcătos !
Iar eu, I-am promis că voi face tot ce îmi va porunci, si că Îi dăruiesc LUI ,inima mea, sufletul meu, cugetul meu şi întreaga fiinţă, ca să facă ce voieste cu ele,
La început DUMNEZEU mi i-a luat pe cei dragi ,la vremea respectivă. Mama, tata, fratele, nepotul si bunica, doar in decurs de 2 ani ! Simţeam că mă pierd, că nu am să rezist ! Nu stiam încotro s-apuc. 
Şi într-o duminică după amiază, in timp ce dormeam, m-a trezit O LUMINĂ albă , şi vedeam cu ochii închişi ,o strada pe care nu o cunosteam, O SFANTĂ  BISERICĂ în care nu am intrat niciodată.
M-am dat jos din pat,am luat caietul cu POEZIILE adunate din CERUL  SFÂNT, la PORUNCA  DOMNULUI, m-am îmbrăcat şi fără să-i spun ceva soţului meu, am iesit pe uşă. 
Era duminica, era luna august 1997 ! 
Unde mă duceam ? Nu stiam ! O forţă nevăzută îmi purta pasii, pe toate straduţele întortocheate. Strângeam la pieptul meu , comoara POEZIILOR din Cerul Sfânt ,şi ajung pe o străduţă îngustă, unde pe dreapta se afla O SFANTĂ BISERICĂ.
Uimită privesc în jurul meu, si recunosc straduta si BISERICA din"visul " meu. Nu stiam ce se întâmplă cu mine, recunosteam locul din trăirea mea, si am ajuns la poarta BISERICII şi am intrat.
Era o curte mare, unde se află şi PROTOIERIA ,precum şi casa parohială in care stătea PĂRINTELE PAROH , cu familia sa.
Pun mâna pe mânerul porţii si vad ca se deschide. Intru si ajung la fereastra casei unde locuia Părintele cu familia. Am bătut la geam, am strigat nu-mi răspundea nimeni. Mi-am zis că o să astept sub fereastră, când văd că vine spre mine , un câine mare lup.Era un câine negru, si a venit intr-o fugă la mine, nu simteam nicio teamă când se apropia. Câinele lup, m-a mirosit de jur împrejur, m-a privit fix în ochi, a schelălăit de parcă l-aş fi certat şi s-a aşezat cu botul pe labe, exact pe încălţămintea mea. Am stat asa, cateva minute bune, când îl văd pe Părintele pe care nu-l văzusem în viaţa mea, (trăieste si astăzi), intr[ pe poarta si priveste uimit spre mine. Ajunge lângă mine , mă priveste şi Părintele în ochi, îmi zâmbeste şi mă intreaba pe unde am intrat.
Iar eu îi raspuns sincer..pe poartă. Părintele imi zice,da..., dar câinele nu primeste pe nimeni in curte, musca pe cine intra in curte.
Iar eu îi zic, după cum vedeţi este cu botul pe picioarele mele.
A rămas uimit PĂRINTELE, de cele ce vedea si îmi spune că ....am niste ochi.... ce nu sunt ca si la ceilalti oameni. Au ceva tainic in ei, o stralucire aparte, un verde  neasemănat...!
M-a invitat în interior si mi-a oferit un loc pe un fotoliu. L-am rugat să mă asculte doar, căci am  O POVESTE  ADEVĂRATĂ , ca să-i spun. Si i-am spus ce am scris până acum, apoi i-am arătat POEZIILE, m-a rugat să i le citesc eu, si asa am făcut.
Apoi i-am spus cum cu ochii inchisi, vad LUMINA, cum aud GLASUL LUI DUMNEZEU şi scriu totul..., toate câte se petrecea cu mine,la acel moment. În timp ce eu citeam din poeziile CERULUI SFÂNT, Părintele mă privea si din ochii lui curgeau şiruri de lacrimi.
M-a intrebat ce simt când trăiesc asemenea MINUNI ?Şi i-am răspuns Părintelui , că simt O DRAGOSTE pentru tot ce mă-nconjoara ,nesfârşită. O bucurie de nedescris, si ca imi petrec noptile pe balcon privind CERUL si nici ca mă mai satur a-l privi, si a vedea MINUNILE ce se petrec in CER, fie cu ochii închişi, fie cu ei deschişi, si cum că adun caietele pe care scriu, le strang ca pe O COMOARA de nepreţuit. Părintele îşi şterge lacrimile si-mi spune :
Mulţi pustnici, multi preoţi, monahi...., trăiesc în post si Rugăciune, toată viaţa lor, si nu au ce aveţi dvs. I-am spus cum am O LUMINĂ în ochiul stâng, sub forma unui romb la orizonatal, de un alb orbitor,
Si cu lacrimi in ochi si totodată bucurie, Părintele imi spune :
Să faci ce ai făcut si până acum: SCRIE ! SCRIE ! 
Scrie şi păstrează-le ! DUMNEZEU stie EL, de ce ti le.a dat, şi mai stie DUMNEZEU PREA MILOSTIVUL ,ca imi plac poeziile si din acest motiv ,te-a trimis la mine, de fapt ...te-a adus la mine. Te rog, sciremi si mie aceste POEZII, si adumi-le la Biserică.I-am multumit pentru sfat, si m-am intors acasa. Au mai trecut cateva zile, am copiat POEZIILE CERULUI, si m-am dus de astădată la Părintele la SFANTA  BISERICĂ ,unde slujeste si astăzi ca PAROH,şi negăsindu-l in acel moment, am lăsat plicul cu poezii la d-na de la Pangar., si am rugat-o să i-l dea.
Anii au trecut, m-am mai intâlnit de multe ori cu Părintele, nu mă mai cunoaste sunt 17 ani de-atunci, dar sunt sigura că, undeva pe un raft, se gasesc POEZIILE pe care le-am adunat vers cu vers din Cerul Sfant.
La POEZIA  "CERULE ", care este si pe blog, si are enorm de multe strofe, vedeam cum din CERUL  SFANT, cu ochii închişi vedeam, cum CERUL noptii s-a deschis, iar din CER, O LUMINĂ albă s-a asternut ca un pod, intre CER si până la mine, iar pe acea LUMINĂ alba ca un pod, au inceput sa se formeze scari de LUMINĂ albă stralucitoare, si pe aceste scari, de SUS şi până in faţa mea, coborau neincetat SFINŢI. 
Fiecare treaptă de LUMINĂ, de la CER şi până la mine, era ocupată cu SFINTI, care incapeau cate trei ,patru pe o treaptă.
Iar eu cu ochii inchisi văzând această MARE MINUNE, am deschis ochii sa văd dacă sunt trează si dacă e adevărat ceea ce mi se întâmplă.
Spre marea mea uimire, vedeam si cu ochii deschişi ,ceea ce vedeam cu ei închisi. Auzeam cum curg VERSURILE din gura SFINTILOR, care veneau spre mine, si nu se mai terminau de  coborât, şi aşa în cântările SFINŢILOR, scriam versurile chiar din GURILE LOR ! Aveam o viteză la scris, că...nu stiam cum e posibil ! Mâna mea, era parca purtată de altcineva nevăzut !
POEZIA ..".CERULE",pe care o găsiti pe Blog, la POEZII DIN CER PRIMITE, are f multe strofe şi a fost scrisa de mâna mea, purtată de O PUTERE DIVINĂ, la cântarea SFINŢILOR cu vesminte stralucitoare lungi, si colorate precum Curcubeul Cerului,si care aveau deasupra capului fiecăruia, cîte O AUREOLĂ ca de Soare, precum vedem în SFINTELE ICOANE ! 
Când am terminat poezia CERULE, SFINTII TOTI , urcau pe treptele de LUMINA, înapoi în CER. Si pe măsură ce intrau păsind pe fiecare treaptă, (intrau in CERUL SFÂNT ),fiecare treaptă dinspre mine spre CER, dispărea !Si tot asa, cum intrau SFINTII în CERUL DESCHIS,si treapta dinspre mine rămânea liberă, in aceeasi clipă dispărea si ea.Si astfel,s-au restrans toate treptele de LUMINĂ, până a intrat in CER, ultimii SFINTI de pe treapta de SUS.
Apoi CERUL SFĂNT, s-a închis precum se inchide o apă, cand aruncam o piatra in ea, formează acel gol in ea, după care e una si aceeasi apă lină netedă !
ACEASTA  ESTE  POVESTEA  ADEVĂRATĂ, CUM A ÎNCEPUT TOTUL ! Restul o stiti de pe BLOG !
Cine doreste să mă judece, poate s-o facă ! Dar nu pe mine mă judecă, ci pe DUHUL SFÂNT si pe tot ce este in CERUL  SFÂNT !

                      Cu dragoste şi vesnică preţuire si adâncă smerenie,
                                                              Maria !

P.S.
          Ce vină am eu ? Unde este nebunia mea , şi schizofrenia pe care mi-o aruncă multi în faţă ???
Cine vrea, sa arunce primul cu piatra ! Eu gata sunt, ca să primesc de la SEMENII nostri, orice mi-ar aduce suferinţă trupească sa sufletească ! Acest fel de suferinţă mă apropie si mai mult de DUMNEZEU şi de MAICA  DOMNULUI, precum si de SFINTII SĂI, şi imi dau ,si mai multă putere sufletească, ca să primesc ocările semenilor nostri !
Nimic nu mă leaga de acest Pământ ! Nimic material ! 
Stiţi ce mă leagă de acest Pământ ??? DRAGOSTEA ! DRAGOSTEA faţă de semeni ! DRAGOSTEA  de a ajuta pe cei necăjiţi si suferinzi, indiferent de culoarea pielii, sau de statutul lor social ! Eu din aceasta DRAGOSTE imi hranesc sufletul meu, şi tot din această DRAGOSTE Dumnezeiască ,ce curge ca un izvor ce nu seacă niciodată, dăruiesc semenilor nostri !
Pentru aceasta trăiesc ! PENTRU  A DĂRUI  DRAGOSTEA LUI  DUMNEZEU, prin toate câte fac si spun, vouă dragilor si fraţilor ÎNTRU DOMNUL nostru IISUS  HRISTOS, si tuturor Semenilor nostri.
                 DE  AM GRESIT, JUDECAŢI-MĂ !
Şi cu mare bucurie si fericire sufleteasca, voi suferi orice si oricat,numai ca să apăr CUVÂNTUL  LUI  DUMNEZEU, şi să dăruiesc din DRAGOSTEA SA, semenilor nostri, care au mare nevoie de DRAGOSTE DUMNEZEIEASCĂ, pentru a nu mai rătăci CALEA ! 
                                  Dar nu uitaţi că, 
JUDECATA  DOMNULUI ,ESTE ÎNTOTDEAUNA  DREAPTĂ  !

                         Tot  cu  dragoste....Maria !