27 FEBRUARIE 2014 , ora 6,20 dimineaţa !
Eram treaza dragii mei si voiam sa ma dau jos din pat, când văd cu ochii deschisi sub plafonul camerei mele, chiar desupra patului meu,o umbra densa precum a unei frunze de stejar. Aceasta umbră, se plimba de colo ,colo, pulsând.
Închid ochii, acum eu doresc ca sa-i inchid, si privesc cu ei închişi, ceea ce mai inainte fusese o umbra, rovita cu ochii deschisi.
Cu ochii inchisi ,privindu-o, vad UN CER de noapte albastra violet, si in CER, la inalţimea plafonului camerei mele, O vad pe Maicuţa Sfântă, PREA SFÂNTA NĂSCĂTOARE de DUMNEZEU, cum stătea în genunchi si cu mâinile strânse ca la RUGĂCIUNE, privind spre Înaltul Cerului.
Maica Domnului, avea vesmant lung grena catifelat, ce era ca o trena in spatele Ei. Pe cap, MAICA LUI DUMNEZEU , avea O COROANA inaltă toata din stele aurii ,orbitor de stralucitoare.
Însăşi VESMÂNTUL AMICII DOMNULUI, lung si catifelat, era imbracat peste la margini ,de jur imprejur din Stele aurii, stele adevărate.
MAICA DOMNULUI SE RUGA ! COROANA înaltă ,cu multe braţe ascuţite impodobite cu stele adevărate, stralucea precum Soarele pe Cer ,pe fruntea MAICII LUI DUMNEZEU.
Apoi, totul se schimba ca prin topire, si vad acum cu ochii închişi, UN CER, alb-bleu stralucitor, in Cerul de noapte, care s-a deschis, şi aîn acest CER ca de oglindă, văd O GRADINĂ verde, frumosa, O GRADINĂ ca o pădure tânără ce abia a înverzit primăvara.
Era un verde viu colorat,un verde dumnezeiesc de frumos.
În faţa acestei păduri verzi din Cer , s-a deschis O POARTA mare, de LUMINĂ ALBĂ, orbitor de stralucitoare,.
O Poarta ce avea asemănarea SFINTELOR USI ÎMPĂRĂTEŞTI, a SFÂNTULUI ALTAR !
În POARTA DE LUMINA albă, a venit ca din adâncul GRĂDINII VERZI, chiar MAICA LUI DUMNEZEU.
PREA SFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU, iese în faţa LUMINII din poarta de LUMINĂ, şi O văd ca are UN VESMÂNT lung , catifelat (mi s-a spus acum sa spun..catifelat ), de culoare alb cu bleu stralucitor, precum si cu verde ca de smarald.
MAICA DOMNULUI, avea Mâinile SALE, întinse înspre faţă, si pe MÂINI, avea întins ,PREA SFÂNTUL Ei ACOPERAMÂNT , auriu si mătăsos ,ca din Soare rupt, atât de tare stralucea.
PREA SFÂNTA NĂSCĂTOARE de DUMNEZEU, era vie, cu CHIP roziu si luminos foarte si extrem de fericită, la POARTA DE LUMINĂ ,a GRADINII SALE, din Cerul Sfânt.
Dragii mei, sa o chemam în ajutor pe MAICA SFÂNTĂ, căci ne este grabnic mijlocitoare şi rugătoare către FIUL ei şi MÂNTUITORUL nostru. Nu lăsaţi fraţilor, sa treaca nicio zi de SFANTĂ SARBATOARE, fără ca să mergeţi la SFÂNTA BISERICĂ, căci numai în SFÂNTA BISERICĂ, mergând cât mai des la SFÂNTA şi DUMNEZEIASCA LITURGHIE, ne putem mântui sufletul.
Cu dragoste si preţuire,
Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu