miercuri, 12 februarie 2014

ARUNCĂM ACOPERIŞUL !

               12  Septembrie  2012 , zori  de zi !

O lumină  ca un fulger, mă cutremură tare si mă face să tresalt de pe pat; şi aşa  văd cu ochii închişi UN  CER  de noapte albastru violet , şi pe CER , deşi pare incredibil, dar la BUNUL  DUMNEZEU  toate sunt cu putinţă, şi multe sunt spuse si arătate în Pilde, deci pe CER, văd mai multe VACI albe păscând.
Şi văd dragilor, scris pe şira  spinării  a unei vaci,de la gât până la coadă, scria cu litere mari şi  roşii aşa :
              "ARUNCĂM  ACOPERIŞUL "!

Şi aud UN GLAS, care spune cu putee aşa :

              "ARUNCĂM  ACOPERIŞUL "!
Apoi,ceea ce vedeam  a dispărut  ca un abur.
Dar după circa 2 minute, aud din nou alt Glas,  care spune :
             "SĂ  ŞTERGEM , SĂ  SPARGEM MIJLOCIREA  VIEŢII "!
Clipă în care văd cu ochii închişi, UN  ZID mare de beton, ca un gard înalt de zid, care  se frânge  în două, precum am rupe o bucată de pâine.

Dragii mei, eu sunt ca întotdeauna condeiul care scrie, şi doar....atât.
Fiecare dintre voi...,puteţi trage concluziile care se cuvin. Eu nu îndrăznesc  a le desluşi , a le tâlcui ,pentru a nu greşi .
                            Cu dragoste, Maria

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu