20 Noiembrie 2002, ora 5,23 dimineaţa !
O lumină albă extrem de strălucitoare, îmi luminează ochii închişi şi mă trezesc, dar nu-i deschid .
Aşa aud un glas, care spune :
"Vreau să fac aşa..."!
Clipă în care văd în faţa ochilor închişi, un bărbat care plânge tare de tot, se cutremurau hainele pe el, decât plângea.
Bărbatul care stă în genunchi, priveste la un trupuşor inert, de copilaş şi tare mai plânge. El întinde mâinile sale, şi ridică în braţe trupuşorul de copilas, ce părea fără de viaţă, şi îl strânge tare le pieptul său, şi plânge stând în genunchi.
Aud un glas milos, care îi spune aşa :
"Să ştii că , nimeni nu te poate ajuta "!
Moment în care.,în faţa lui apare ÎNSUŞI MÂNTUITORUL.
IISUS HRISTOS, privea cu milă la durerea lui si la trupul copilului fără de viaţă, din braţele tatălui Său.
Aici totul dispare ca si prin topire !
Dragii mei, niciodată să nu spunem că....nimeni nu ne mai poate ajuta ! Ci să cerem întotdeauna ajutorul LUI DUMNEZEU şi al MAICII DOMNULUI ! Rugăciunea noastră, chiar este auzită acolo SUS în CERURI !
Într-o seară, când eu mă rugam la DUMNEZEU, brusc ochii mi se închid, şi-L văd pe DUMNEZEU TATĂL, care Şi-a pus MÂNA SA dreaptă la urechea dreaptă, a făcut MÂNA SA, ca o pâlnie,şi de la mine cuvintele mele, ajungeau la TATĂL CEL CERESC, preum bulele din apa minerală. Aşa urcau cuvintele mele din Rugăciune, care arătau precum boabele de rouă, şi erau ca si aspirate de urechea TATĂLUI CERESC !
Rugaţi-vă neîncetat şi credeţi că se va împlini şi veţi vedea că aşa este !
Cu dragoste, Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu