AM FOST SUB MARE ! AM FOST ÎN CER ! CÂND ? ASTĂZI 16 FEBRUARIE 2014 !

                               15 Februarie 2014, ora 7,30 dimineaţa !

Eram trează, dar mai stăteam puţin în pat si admiram cu ochii închişi, TAINELE  CERULUI  SFÂNT !
Şi mă minunam de toate strălucirile pe care le vedeam cu ochii închişi, când brusc îmi aud propriul glas, fără ca eu să mişc buzele.
Era glasul sufletului meu, care făcea O MĂRTURISIRE , citez :

             " Când închid ochii , pentru mine  nu există decât......
                                               LUMINĂ !
   
Şi aud glasuri ca de Îngeri ce cântau , şi care aduceau cântec de SLAVĂ şi de LAUDĂ ,LUMINII  SFINTE  a LUI  DUMNEZEU, cântând continuu, aşa :

                "LUMINĂ  , LUMINĂ, LUMINĂ "!

(şi iarăşi glasul meu , a sufletului meu):

                "LUMINĂ SUB  MARE "!

Şi DUMNEZEU a voit ,ca să mă ducă pe fundul Mării.
Dacă Peştii si toate vietăţile înotau, eu doar eram trasă ca de un magnet, plimbată pe fundul Mării, unde este dumnezeiesc de frumos; chiar dumnezeiesc de frumos !
Şi pe fundul Mării sunt denivelări ca si pe pământ; fundul Mării nu este o întindere neteda si cu vegetaţie. Acolo sunt multe denivelări, a crescut multă vegetaţie de un verde crud, simţeam gustul apei, mirosul puternic de alge si peste, precum şi mirosul de vegetaţie.
Aşa ca si pe Pământ, şi în Mare sunt multe taine si ascunzişuri.
Marea Neagra ,era luminată ca si ziua ! Mă strecuram printre denivelări şi vegetaţie ca si prin alunecare, cu mare usurinţă; mai ceva decât un peste.

Şi corul de ÎNGERI, cântă din nou :
                  "LUMINĂ ! LUMINĂ ! LUMINĂ !"
(şi glasul sufletului meu, spune ):

                  "LUMINĂ  SUB  OCHII  MEI  ÎNCHIŞI  "!

Şi în această clipă ,sunt înconjurată de UN CER albastru violet catifelat ,şi din ochii mei închişi, izvorau  cărări  de LUMINĂ !
Lumină albă orbitor de strălucitoare, Lumină  aurie ca de Soare.
Lumină care, atunci când iesea din ochii mei, ca niste raze conice, când ajungeau sus, în CER, se transforma în CHIPURI  DE SFINŢI ! M-am simţit atât de ocrotită, şi mi-a dat atât de multă putere sufletească, că nici nu vă puteţi închipui fraţilor.
Pe mine nu mă sperie aceste MINUNI, ci îmi dau putere ca sa trec mai usor peste necazurile vieţii, si să nu pun preţ pe bunurile materiale. 
Şi iată cum dragilor, stau nopţile şi zilele cu dragoste şi cu toată fiinţa mea, ca să vă aduc şi vouă, CUVÂNTUL  LUI  DUMNEZEU ! Să nu vă îndoiţi nicicând de toate câte scriu ! 
Cu adevărat nu eu le spun, ci DUHUL CEL PREA SFÂNT, vorbeste prin mine păcătoasa. Iar eu îmi ţin PROMISIUNEA făcută LUI  DUMNEZEU, acum 17 ani, când I-am promis că, voi scrie tot ce văd şi tot ce o s-aud !
                               Cu dragoste şi preţuire, MARIA.