ROMANIA MARE! ROMANIA SFANTA DE AZI,VA REDEVENI ROMANIA MARE DE ALTADATA!

.

Dragii mei, 

In aceasta dimineata in zori, m-a trezit un glas care spunea cu fermitate asa:

" Romania Mare!

Iata ,Harta ROMANIEI Mari!"

Moment in care,vad inspre rasarit, in negru intuneric deasupra Pamantului HARTA ROMANIEI,dar nu orice HARTA,ci HARTA ROMANIEI Mari, a Romaniei reintregite. 

HARTA ROMANIEI Mari era toata aurie si stralucitoare, fara inscrisuri in interior, dar ca forma (contur) arata asa:

.

In nordul Romaniei Mari, vantul legana divin de frumos Graul verde  care aparuse ca la o Mare Minune!

HARTA ROMANIEI Mari stralucea de lumina aurie a Duhului Sfant ,iar graul verde aparut ca din Cer, se legana divin de frumos in Nordul Romaniei Mari.

Deasupra HARTII ROMANIEI Mari cu graul verde in inima ei, a aparut scris de o mana divina asa:

"Aceasta este si va fi ROMANIA MARE!"

Dupa care,totul dispare!

Dragilor, eu am scris adeseori despre reintregirea Romaniei sfinte.

De multi ani scriu de la DUHUL CEL PREA SFANT ca, BASARABIA va reveni la PATRIA mama,adica, la ROMANIAA Sfanta,la ROMANIA ADEVARULUI DUHULUI SFANT!

Si asa va fi dragilor!

DUMNEZEU si MAICUTA DOMNULUI isi va apara ROMANIA NOULUI SAU IERUSALIM!

Sa multumim in fiecare clipa a vietii noastre , pentru faptul ca traim si ca ne-am nascut in Romania aleasa, ca facem parte din poporul ales de IMPARATUL Ceresc ,pentru a Doua Sa venire pe pamant, si nu pe orice pamant, ci pe pamant romanesc.

Sa ne plecam genunchii si cu inima buna, cu sufletul smerit si luminat,sa multumim Prea Sfintei Treimi si Maicii Lui Dumnezeu, pentru DARUL cel mai de nepretuit pe care l-am primit de Sus,adica,pentru VIATA!

Sa avem grija cum ne-o cheltuim, sa facem fapte bune,sa ne iubim Aproapele ca pe noi insine ,si sa nu ne pierdem niciodata CREDINTA in Prea Bunul si-n Prea Milostivul Dummnezeu si- n Maicuta Domnului cu Sfintii Sai,Amin.

Cu dragoste,Maria.

P.S.

România Mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Pentru alte sensuri, vedeți România Mare (dezambiguizare).

Portal România

România Mare (România interbelică, România Întregită) e o sintagmă care a intrat în uz după Tratatul de la Versailles din 1920, nu ca denumire oficiala a statului român, nici ca un concept iredentist sau expansionist, ci ca o stare de fapt obiectivă, în comparație cu dimensiunile geo-politice anterioare^[1][2][3]. România dintre cele două războaie mondiale a avut extinderea teritorială maximă din istoria sa, 295.641 km² (în timp ce în prezent extinderea teritorială a României este de 238.397 km²).

România Mare a existat în această formă până în 1940. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 – ultimatumul sovietic de „retrocedare imediată a Basarabiei și a Bucovinei de nord” (26 iunie 1940) și Dictatul de la Viena (30 august 1940) – România a pierdut o treime din teritoriu fără să fi tras un foc de armă^[4]. Termenul nu a fost niciodată denumirea oficială a statului român, nefiind înscris în constituție.

Județele și regiunile istorice ale României Mari după 1926

Cuprins

• 1Istoric
  • 1.1Dictatura carlistă
  • 1.2Războiul contra URSS
• 2Referințe
• 3Bibliografie
• 4Bibliografie suplimentară
• 5Vezi și
• 6Legături externe

Istoric[modificare | modificare sursă]

Harta administrativă a României interbelice

Harta fizică a României Mari

În 1918, la sfârșitul Primului Război Mondial, Transilvania, Basarabia și Bucovina s-au unit cu Regatul României (vezi: Marea Unire din 1918). Această unire a fost ratificată în 1920 prin Tratatul de la Trianon (în cazul Transilvaniei, Crișanei, Banatului și Maramureșului), prin Tratatul de la Versailles (în cazul Basarabiei) și prin tratatul de la Saint Germain (în cazul Bucovinei). România anexase de asemenea Cadrilaterul, după înfrangerea Bulgariei in 1913 in cadrul celui de-Al Doilea Război Balcanic. Astfel, suprafața și populația României s-au dublat în numai 5 ani, iar cel mai important, o mare parte a poporului român era cuprins pentru prima oară între granițele unui stat. A mai rămas o comunitate importantă de români în partea de vest a Banatului, împărțit cu Serbia, și o alta în nord-vestul Bulgariei.

Dictatura carlistă[modificare | modificare sursă]

La 10 februarie 1938, regele Carol al II-lea și-a asumat puteri dictatoriale și a desființat partidele politice, numind prim miniștrii, ceea ce îi asigura puterea supremă.

Ca urmare a protocolului expansionist adițional secret al Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939 și prăbușirii aliaților occidentali, considerați ca potențialii protectori ai României, la data de 28 iunie 1940 Uniunea Sovietică transmite un ultimatum în care României i se dau 48 de ore pentru a evacua Basarabia și nordul Bucovinei, în caz contrar URSS va declara război. România cedează și după 40 de ore, Armata Roșie și unități sovietice paramilitare (NKVD) intră în teritoriile cerute și suplimentar în Ținutul Herței care nu era menționat în ultimatum. Retragerea Armatei Române, a Jandarmeriei, a Poliției și a zecilor de mii de civili a fost pripită și haotică, chiar dezastruasă^[5][6][7]. Vina suveranului-dictator Carol al II-lea este determinantă, demonstrând o paralizie de conducere în situații de extremă urgență.

Hartă cu principalele localități din România mare

Suplimentar la aceste cedări teritoriale, Ion Gigurtu, președinte al Consiliului de miniștri, între 4 iulie și 4 septembrie 1940, odată cu venirea sa la putere a declarat că va duce o politică nazistă pro-Axa Berlin–Roma, antisemită și fascist-totalitară^[8][9][10]. În urma Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939, prin acceptarea arbitrajului lui Hitler asupra Transilvaniei (după ce Gigurtu a declarat la radio că România trebuie să facă sacrificii teritoriale pentru a justifica orientarea sa nazistă și aderarea totală a României la Axa Berlin–Roma), România a cedat Ungariei nordul Transilvaniei, inclusiv orașul Cluj.^[11][12][13] Vastele teritorii din Transilvania care au fost cedate de Ion Gigurtu în favoarea Ungariei conțineau importante resurse naturale, inclusiv mine de aur.^[14] Ion Gigurtu a fost de acord și cu cedarea a 8000 km² din Dobrogea de sud în favoarea Bulgariei^[15]. Guvernul lui Ion Gigurtu a demisionat pe 4 septembrie 1940, în urma marilor proteste organizate de legionari împotriva rezultatelor arbitrajului lui Hitler, prin care România a cedat 2/5 din Transilvania în favoarea Ungariei^[16].

Războiul contra URSS[modificare | modificare sursă]

În Al Doilea Război Mondial documente militare sovietice au fost, uneori, scrise pe spatele unor formulare oficiale ale administrației române din Transnistria (1944).

Față de nemulțumirea opiniei publice și protestele liderilor politici datorate cedărilor teritoriale și retragereii haotice din Basarabia, regele Carol al II-lea îl numește ca prim-ministru pe generalul Ion Antonescu. Aceasta, sprijinit de Garda de Fier, cere regelui să suspende Constituția României și apoi, să abdice în favoarea fiului său, Mihai. După reușita puciului, Antonescu își asumă puteri dictatoriale și se proclamă Conducătorul statului. În conflictul cu Horia Sima și Mișcarea legionară, Antonescu dobândește sprijinul lui Hitler promițându-i participarea României la războiul anti-sovietic. În 1941, ca aliat al Germaniei, România declară război Uniunii Sovietice, sub pretextul de recuperare a teritoriilor pierdute^[17][18].

România intră în război de partea Germaniei și invadează URSS-ul, reușind să elibereze Basarabia în vara anului 1941. În pofida poziției liderilor politici Iuliu Maniu, Brătianu și a unora dintre generali, de a se opri la fostele frontiere românești, și fidel promisiunilor față de Hitler, Antonescu continuă acțiunile militare în teritoriile ucrainene și rusești. În acest sens, România a devenit principalul aliat al Germaniei în Europa de Est, furnizând cantități însemnate de petrol, grâu și alte resurse, și trimițând peste 800.000 de trupe pe frontul de est.

Prin eliminarea regimului lui Antonescu la 23 august 1944 și întoarcerea armelor contra puterilor Axei, România recuperează nordul Transilvaniei, fapt consemnat și definitivat de Tratatul de pace de la Paris la 10 februarie 1947.

Teritoriile fostei Românii Mari care nu mai fac parte din România sunt: Basarabia, jumătatea de nord a Bucovinei, ținutul Herța, Cadrilaterul și Insula Șerpilor.