sâmbătă, 21 mai 2022

IMPARATUL CONSTANTIN ÎNALŢĂ SFANTA CRUCE !


             Noapte de 12 - 13 Septembrie 2014, ora 1,20 !

                                         Dragii mei, 

Încă nu adormisem dragilor ,dar stăteam în pat cu ochii închişi şi priveam Cerul noptii albastre şi catifelate.
Cerul nu avea nici stele si nici Lună, ci era doar albastru violet ,un Cer de noapte.
Jos pe pământ fratilor, cu faţa spre Răsărit stătea în picioare viu în carne şi oase, un Împărat în armură :

 Asa precum în aceasta poză în care ,este chiar statuia Împăratului Constantin.                        

Statuia lui Constantin cel Mare, la York, oraș unde a fost proclamat    împărat, în iulie 306.
                                                                             ...

În carne şi oase, îmbrăcat în armură ca un soldat, ÎMPĂRATUL  CONSTANTIN este cu faţa spre Răsărit şi ţine în mâinile Sale O  SFÂNTĂ  CRUCE.
Aşa în armură cum era îmbrăcat, Împăratul  Constantin ridică Sfanta Cruce ,cum o ţinea în mâinile Sale în faţă, o ridică pentru început uşor până peste capul Său, şi o ţine aşa cu amândouă mâinile sale.
O ţine aşa câteva secunde după care ,Împăratul Constantin ridică mâinile Sale si mai sus şi ţine Sfanta Cruce chiar de jos, iar acum ,observ ca era foarte inalta ,de circa 3 metri.
          
 Armura  Sfântului Împărat Constantin Cel mare, arăta cu aprox. precum în poza cu statuia care înalţă Sfânta Cruce.

                               ......

Împăratul Constantin era singur pe acel câmp şi ridica Sfânta Cruce deasupra capului său .
Dragilor, să credeţi în Sfinţii Lui Dumnezeu căci ei au trait cu adevărat şi au fost oameni obisnuiţi ca şi noi. Dar Dumnezeu i-a ales dintre oameni ca să ne fie noua Dovezi grăitoare şi ajutători la Dumnezeu şi la Maica Domnului.
Era uimitor dragilor ceea ce vedeam! Cu totul uimitor ! 
Împăratul Constantin în armură ,având Coroana pe cap cu semnul Sfintei Cruci pe ea, ridică de jos în sus chiar de la rădăcină Sfanta Cruce.
Şi o ţine aşa ridicată înaltă de vrei 3 metri. O ţine şi priveste adânc spre rasărit.
Fratilor, să ne închinăm si noi Sfintei Cruci a Lui Hristos, să cerem iertare pentru gresalele noastre şi să fim buni şi milostivi cu Aproapele nostru.
Să nu ne pierdem Credinţa, Nădejdea şi Dragostea în Dumnezeu şi-n Maica  Domnului!
Iar Sfanta Cruce dragilor, s-o purtam cu noi oriunde am fi şi să nu ne lipsească din casele noastre ,de la gatul nostru. 
Fratilor,pe Sfanta Cruce  a fost răstignit Iisus ,iar Sângele Său s-a vărsat pentru mântuirea noastra.
                                       Cu dragoste, Maria. 

P.S.

                    Inaltarea Sfintei Cruci
Inaltarea Sfintei Cruci este praznuita pe 14 septembrie. Este cea mai veche sarbatoare inchinata cinstirii lemnului sfant.

In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:

- Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335;

- Aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.
Sfanta Cruce a fost aflata din porunca Sfintei imparatese Elena, mama Sfantului Imparat Constantin cel Mare. Datorita acesteia s-au gasit pe Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul si care sunt crucile talharilor rastigniti odata cu El, patriarhul Macarie le-a spus sa atinga pe rand crucile de o femeie moarta. Femeia a inviat in momentul in care a fost atinsa de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost rastignit Hristos.
Dupa aceasta minune, Patriarhul a poruncit inaltarea Sfintei Cruci la un loc inalt, de unde sa o poata vedea tot poporul.
Cand imparatul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, a luat cu el Crucea Domnului in Persia. Sfanta Cruce a ramas aici timp de paisprezece ani, pana cand Hosroe a fost invins de imparatul Heraclie, care a dus sfanta cruce in Ierusalim.
Inaltarea Sfintei Cruci se serbeaza cu post, pentru ca ea ne aduce aminte de patimile si moartea Mantuitorului.
Tot astazi, facem pomenirea:
- Adormirii in Domnul a Sfantului Ioan Gura de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului;
- Imparatesei Plachila;
- Sfintilor Parinti care au participat la Sinodul al VI-lea Ecumenic;
- Sfantului Mucenic Papa;
- Sfantului Mucenic Teoclit;
- Sfantului Valerian, pruncul;
- Sfantului Cuvios Mucenic Macarie de la Manastirea Dionisiu (Muntele Athos).

2 comentarii:



  1. Vedenia Cuviosului Paisie cel Mare cu Sf.Imp.Constantin cel Mare.

    "M-am dus odinioară la Cuviosul Paisie cel Mare şi mai înainte de a bate la uşa chiliei lui l-am auzit vorbind înăuntru cu oarecine şi sfiindu-mă a bate, stăteam afară. Însă am făcut puţin zgomot, pe care auzindu-l, cinstitul părinte a ieşit afară şi văzându-mă pe mine, tot bucurându-se m-a îmbrăţişat şi m-a sărutat şi eu asemenea pe el. Apoi intrând cu dânsul în chilie şi nevăzând pe nimenea altul înăuntru, nu mă dumiream şi socoteam cine să fi fost oare acela care vorbea cu cuviosul puţin mai înainte. Deci căutam într-o parte şi alta să văd pe cineva şi el m-a întrebat: de ce cauţi aici şi acolo şi nu te dumireşti, ca şi cum ai vedea un lucru prea slăvit? Iar eu i-am răspuns: cu adevărat prea slăvit văd şi nedumerindu-mă nu ştiu ce să zic, căci puţin mai înainte am auzit glasul altui om, care împreună vorbea cu tine şi acum nu văd pe altcineva şi nu ştiu ce este aceasta. Deci rog a ta cuvioşie să-mi arate această prea slăvită taină. Iară dumnezeiescul părinte mi-a zis: O, Ioane, taină prea slăvită vrea să-ţi descopere astăzi Dumnezeu.

    Acesta prietene, prea alesule, pe care l-ai auzit vorbind cu mine era marele Constantin, întâiul împărat al creştinilor. Şi s-a pogorât din ceruri, trimis fiind de Dumnezeu, şi mi-a zis: “Fericiţi sunteţi voi, cari v-aţi învrednicit a avea petrecerea monahicească, căci după adevăr a voastră este dumnezeiasca fericire a Mântuitorului”. Iar eu am zis: “Şi cine eşti tu, Domnul meu, care zici acestea şi mult ne fericeşti pe noi, monahii?” Mi-a răspuns acela: “Eu sunt Marele Constantin şi m-am pogorât din ceruri ca să-ţi arăt slava care o dobândesc monahii în ceruri şi prietenia şi îndrăznirea ce o au către Hristos. Şi te fericesc pe tine, o, Paisie, pentru că-i îndemni pe dânşii la această sfinţită petrecere a pustniciei, dar mă prihănesc şi mă ocărăsc pe mine că n-am nimerit (adică nu m-am învrednicit) de o rânduială prea mare ca aceasta a monahilor şi nu pot suferi paguba ce am luat.” Atunci l-am întrebat iarăşi: “Pentru ce, o, minunatule, te ocărăşti pe tine, oare n-ai dobândit tu slava cea pururea fiitoare şi dumnezeiasca strălucire?” Şi mi-a răspuns: “Am dobândit-o, dar nu am aceeaşi îndrăznire ca a monahilor, nici cinstea întocmai ca ei, căci am văzut sufletele oarecăror monahi cari despărţindu-se de trup, zburau ca nişte vulturi şi cu multă îndrăzneală se suiau la ceruri. Iar ceata cea potrivnică a dracilor nu îndrăznea să se apropie cu totul desăvârşit de aceste suflete. Apoi am văzut că li se deschideau lor uşile cerului şi intrau înăuntru şi stăteau de faţă cu multă îndrăzneală la scaunul lui Dumnezeu.

    Deci, pentru acestă vrednicie minunându-mă eu de voi, monahilor, vă fericesc şi mă ocărăsc pe mine, că nu m-am învrednicit a lua o îndrăznire ca aceasta! O, de aş fi lăsat vremelnica împărăţie şi haina cea împărătească şi coroana şi să mă fi făcut sărac şi să fi purtat sac, împlinind toate câte se cer de către rânduiala monahicească?”
    (din Ierihon catre Sion – Sf.Ioan Iacob Hozevitul)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vara fierbinte si vijelii puternice. Scumpirile vor continua ca si războiul in Ucraina-craciunu

      Ștergere