Sfânta Evanghelie de la Marcu !
(IX, 17 - 32 )
În vremea aceea , a venit un om la Iisus şi , îngenunchind înaintea Lui , I-a zis :Învăţătorule , am adus la Tine pe fiul meu care are un duh mut.
Şi oriunde-l apucă îl zdrobeste ;şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte . Şi am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată , dar n-au putut. Atunci El, răspunzând lor , a zis : o, neam necredincios , până când voi fi cu voi ?Până când vă voi răbda pe voi ?Aduceţi-l la Mine! Şi l-au adus la Dânsul. Dar duhul , văzându-L pe Iisus, îndată l-a scuturat pe copil şi acesta, căzând la Pământ , se tăvălea şi spumega.Şi l-a întrebat pe tatăl copilului :câtă vreme este de când i-a venit aceasta?Iar el a răspuns :din copilărie;şi de multe ori l-a aruncat şi in foc şi în apă , ca să-l piardă ;şi de poţi ceva, ajută-ne nouă , fie-ţi Milă de noi ! Iar Iisus i-a zis : de poţi crede, toate sunt cu putinţă pentru cel credincios .
Atunci tatăl copilului a strigat cu lacrimi şi a zis :cred, Doamne , ajută necredinţei mele.Văzând că dă năvală poporul, Iisus a certat duhul cel necurat, zicându-i :duh mut şi surd , Eu îţi poruncesc :ieşi afară din copil şi să nu mai intri în el. Atunci duhul , răcnind şi scuturându-l cu putere , a ieşit afară ,iar copilul a rămas ca mort , încât mulţi ziceau că a murit.
Dar Iisus, apucându-l de mână , l-a ridicat, iar el s-a sculat în picioare. După ce a intrat Iisus în casă, ucenicii Săi L-au întrebat deoparte : pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? Iar Dânsul le-a zis:acest neam de diavoli, cu nimic nu poate fi izgonit , decât numai cu Rugaciune şi cu Post. Ieşind apoi de acolo, treceau ei prin Galileea ,iar Iisus nu voia să ştie de nimeni.Căci învăţa pe ucenicii Săi, şi le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor,şi-l vor omorâ;iar după ce-L vor omorâ, a treia zi va învia. Dar ei nu înţelegeau Cuvântul, şi se temeau să-L întrebe.
SLAVĂ ŢIE DOAMNE, SLAVĂ ŢIE !
AMIN !
Sfânta Evanghelie după Matei
1. Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte şi, aşezându-se, ucenicii
Lui au venit la El.
2. Şi deschizându-Și gura, îi învăţa zicând:
3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăţia cerurilor.
4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se
vor sătura.
7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este Împărăţia
cerurilor.
cerurilor.
11. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor
zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind, din pricina Mea.
zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind, din pricina Mea.
12. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri,
că aşa au prigonit pe prorocii cei dinainte de voi.
13. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se
va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată
în picioare de oameni.
14. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte
să se ascundă.
15. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează
tuturor celor din casă.
16. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să
vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru
Cel din ceruri.
Cel din ceruri.
17. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau prorocii; n-am venit
să stric, ci să împlinesc.
18. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul,
o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.
o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.
19. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va
învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în Împărăţia cerurilor;
iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în Împărăţia
cerurilor.
20. Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult
decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
21. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu ucizi»; iar cine va ucide,
vrednic va fi de osândă.
22. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său
vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule,
vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice:
vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule,
vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice:
nebunule, vrednic va fi de gheena focului.
23. Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce
aminte
aminte
că fratele tău are ceva împotriva ta,
24. Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi
împacă-te cu
împacă-te cu
fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.
25. Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu
cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul, slujitorului şi
să fii aruncat în temniţă.
să fii aruncat în temniţă.
26. Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi
dat cel depe urmă ban.
dat cel depe urmă ban.
27. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu săvârşeşti adulter».
28. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi
săvârşit adulter cu ea în inima lui.
29. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi
aruncă-l
aruncă-l
de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale,
decât tot trupul să fie aruncat în gheenă.
30. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă
de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale,
decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.
31. S-a zis iarăşi: «Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de
despărţire».
32. Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară
de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua
pe cea lăsată săvârşeşte adulter.
33. Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: «Să nu juri strâmb,
ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale».
ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale».
34. Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer,
fiindcă este tronul lui Dumnezeu,
fiindcă este tronul lui Dumnezeu,
35. Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui,
nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat,
nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat,
36. Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir
de păr alb sau negru.
de păr alb sau negru.
37. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu,
nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.
38. Aţi auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte».
39. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui
te loveşte peste
te loveşte peste
obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.
40. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina,
lasă-i şi cămaşa.
lasă-i şi cămaşa.
41. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.
42. Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se
împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta.
43. Aţi auzit că s-a zis: «Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe
vrăjmaşul tău».
44. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi
pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi
rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,
pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi
rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,
45. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară
soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei
drepţi şi peste cei nedrepţi.
46. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea?
Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?
47. Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult?
Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?
48. Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc
desăvârşit
desăvârşit
este.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu