DUHUL SFÂNT A COBORÂT DIN CERUL SFÂNT , LA SFINŢIREA APEI !

                                               5 Ianuarie  2017 !

                                    Dragii mei, 

Am reluat cu mare drag si cu multă dragoste sufletească , articolul din 6 ianuarie 2014 , in care am scris despre O MARE  MINUNE, din timpul săvârşirii  SFINŢIRII  APEI, din ziua de Bobotează.
Iată :

                                 Luni, 6 ianuarie 2014

                              MINUNEA DIN ZIUA DE BOBOTEAZĂ !

                        6  Ianuarie  2014 , ora 10,45 dimineaţa !

        Este  ziua  BOTEZULUI  DOMNULUI  şi  DUMNEZEULUI  nostru ,IISUS  HRISTOS !

Măcar astăzi ,SFINTELE  BISERICI au fost aproape pline, deşi unii credincioşi au venit la SFANTA  BISERICĂ, când Părintele a ieşit în curtea Bisericii ,pentru SFINŢIREA  APEI .
După care ,credincioşii să ia  SFÂNTA  AGHIASMĂ  MARE, că să-şi vindece rănile sufletului şi a trupului. 

Şi în timp ce doi PREOŢI  săvârşeau  SFÂNTA  SLUJBĂ de SFINŢIRE  A  APEI, pentru SFANTA AGHIASMĂ  MARE, privesc liber CERUL, care era înorat şi ceţos, şi se scutura de promoroaca ceţii, şi ceva uimitor şi minunat se întâmplă. Ceva ce numai eu puteam vedea. 

Deasupra SFINTEI BISERICI, la acoperiş, la baza TURLEI, vine dinspre răsărit  O  LUMINĂ  aurie ,mare şi foarte strălucitoare, ca  DOUĂ  ARIPI  mari, ce puteau acoperi un sfert din acoperişul BISERICII.

                                           
                 
              
      

Aceste  ARIPI mari şi late, ca de soare, au venit dinspre răsărit, s-au întins la baza TURLEI,apoi s-au retras de unde au venit.

După doar câteva secunde, ARIPILE  aurii ,lungi şi late,  se mişcau exact ca la un zbor de porumbel.  Deşi la mijlocul lor, nu se vedea trupul ,ci doar LUMINA aurie ,ondulată în aşa fel încât ,să se vadă că sunt DOUĂ  ARIPI, care se mişcau ca şi în zbor, precum ARIPILE unui PORUMBEL.

Din nou văd cum ,ARIPILE ca de Soare, s-au aşezat pentru a doua oară pe acoperişul Bisericii ,la baza TURLEI, apoi se ridică iarăşi deasupra acoperişului, se unesc ca într-un nor oval, auriu dens şi strălucitor, şi care nor ,dispare precum un fulg de nea, în palma noastră.

Privesc liber, adică cu ochii deschişi, din mijlocul credincioşilor 
unde  mă şi aflam, şi văd în aer peste tot în jurul nostru, multe steluţe argintii, care plutesc şi se alipesc unele de altele, precum fulgii de nea, când cad din abundenţă din CER.
 Printre aceste steluţe, multe ca nisipul mării, se mai aflau plutind în aer, acele cerculeţe mici, cît bobul de mazăre, cerculeţe ca de rouă la mijloc, si care aveau în mijlocul lor  şi auriu, prinse ca într-o pânză de păianjen, şi care erau grupate de la circa 8 cerculeţe lipite unul de altul ,până la vreo 30 ! Precum sunt algele în apa Mării, tot aşa în atmosferă de mărimea unei alge, pluteau acele pânze ca din rouă, ce duceau cu ele ,cerculeţele mai mari  sau mai mici, mai strălucitoare sau mai puţin strălucitoare.

În jurul  nostru fraţilor, sunt multe lucruri invizibile pentru ochiul firesc, lucruri pe care ,dacă le-aţi vedea, cu siguranţă  nu veţi mai avea niciodată îndoieli, în privinţa existenţei LUI  DUMNEZEU.

Eu le văd, pentru că aşa a voit DUMNEZEU PREA  BUNUL cu mine. Le văd şi cu ochii  deschişi, dar şi cu ochii închişi. 

În ochiul meu stâng, atunci când eu îl închid, văd în el O LUMINĂ albă, orbitor de strălucitoare, sub formă de romb la orizontal. Această LUMINĂ,  mă ajută în permanenţă ,ca să văd şi să cunosc toate aceste MINUNI.

         Credeţi dragilor, în MINUNILE  LUI  DUMNEZEU, şi veţi vedea că, fiecare dintre voi veţi putea trăi MINUNI  DUMNEZEIEŞTI, care vă vor întări în CREDINŢĂ.

                               Cu dragoste, Maria.