duminică, 8 ianuarie 2017

IADUL ALB ! NĂMEŢI DE DOI METRI, OAMENI DISPERAŢI , SI POMPIERI ÎN AJUTORUL LOR !


CARTEA ADEVARUL DUHULUI SFANT, VA COSTA DOAR 28 LEI ...

https://plus.google.com/.../CCD4pSVdgtb

Translate this page
Dec 7, 2016 - CARTEA ADEVARUL DUHULUI SFANTVA COSTA DOAR 28 LEI,  PENTRU LUNA DECEMBRIE 2016  si pentru IANUARIE  2017 !! CARTEA ADEVARUL DUHULUI SFANT, VA ...


DONATII , PENTRU CARTEA - ADEVARUL DUHULUI SFANT

mariaghiorghiu.blogspot.com/.../donatii-pentru-cartea...

Translate this page
Dec 11, 2016 - Prieteni dragi, Fara ajutorul vostru, nu ar fi fost posibil ca sa editez primul volum al Cartii - ADEVARUL DUHULUI SFANT! Imi doresc din toata ...

                                Noapte de 6 - 7 Ianuarie 2017,ora 1,32 !

                                         Dragii mei, 

În aceasta noapte dragii mei, în timp ce scriam aici pe Blog, vad brusc în stanga mea, zapezi mari pe strada, iar printre zăpezile înalte, oamenii încercau să ajunga la casele lor.
Image result for nametiImage result for nametiImage result for nameti..

La pas cu oamenii de prin zăpezi,mergeau si Pompierii pentru a da o mână de ajutor.
Prieteni dragi,vom auzi de un astfel de DEZASTRU natural, în care vietile oamenilor vor fi puse în pericol,iar salvatorii,adica Pompierii  si nu numai, vor fi la datorie ca de fiecare dată.
DUMNEZEU si MAICUTA DOMNULUI, sa ne apere si sa ne ajute ca sa iesim sanatosi si din faţa acestor calamităţi.
                                    Cu dragoste,Maria.

41 de comentarii:

  1. Numai credinta in dumnezeu si maicuta domului ne poate salva de asa ceva va fi o earna grea que

    RăspundețiȘtergere
  2. Deja s-a intamplat p A2, oamenii si-au abandonat masinile

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si dacii acum 2000 de ani erau mai destepti ca romanii de acum, nici aia iarna nu plecau la drum si isi faceau stocuri de mancare pentru mai multe saptamani, si astia de acum se tin mai invatati ca si aia de atunci, cand de fapt e invers.

      Ștergere
    2. Peste 50 de mașini in care se află și copii mici sunt blocate in plin cîmp la 30 de Km de graniță in Buldaria în localitatea Dobrici.Același lucru se întîmplă și la Balcik, dar autoritățile bulgare nu fac nimic pentru a debloca drumul.Oamenii au ramas fără bani și hrană sunt intr-o stație Peco,unde sunt tratați cu ostilitate pentru că nu au leva sa-și poată cumpăra ceva de mîncare.Ambasada Romaniei din Bulgaria nu a intervenit nici pînă la această oră să rezolve problema romanilor blocați acolo și s-a mulțumit doar să anunțe pe site-ul lor că in perioada 5-7 ianuarie 2017 sunt conditii meteo nefavorabile cu restricții de circulație.DS

      Ștergere


  3. "Deosebiţi duhurile, că nu toate sunt de la Dumnezeu”



    Atunci când Biserica şi viaţa creştinilor s-au bucurat de o oarecare pace din partea mai marilor lumii, au apărut la orizontul credinţei creştine alte primejdii pierzătoare, mult mai periculoase, care au ca punct de plecare răstălmăcirea şi falsificarea învăţăturii de credinţă. Acestea sunt în aparenţă inovaţii omeneşti, dar în realitate îşi au izvorul în lucrarea înşelătoare şi amăgitoare a „prinţului” veacului acestuia, adică a duhurilor întunericului.

    Mediul favorabil acţiunii acestor fiinţe infernale în lume este întreţinut, pe de-o parte, de înclinaţia nejustificată a oamenilor faţă de senzaţional şi de orice manifestare a fenomenelor paranormale, iar pe de altă parte, de necredinţa, puţina credinţă sau falsa credinţă a lor. În cele mai multe cazuri, credinţa nu mai este înţeleasă ca un dar al lui Dumnezeu, ca o virtute ce implică lucrarea harului şi voinţa omului de a se curăţi de patimi şi chiar de tot ce este creat (Sf. Grigorie de Nyssa), ci ca o oarecare învăţătură despre Dumnezeu şi despre celelalte taine ale existenţei, ajungându-se la un discurs raţional interminabil în legătură cu realităţile spirituale.

    Între aceste preocupări ale oamenilor din zilele noastre, de care se face mult caz mai ales prin mass-media, se pot aminti: ocultismul cu diverse forme de vrăjitorie, necromanţieetc, clarviziunea orientată fie spre citirea şi privirea unor realităţi de dincolo de barierele materiale fireşti, fie spre cunoaşterea viitorului, astrologia, practica yoga etc. Dacă aceste preocupări s-ar manifesta numai în spaţiul extra-creştin, ar fi, desigur, tot negative, dar nu atât de periculoase. În măsura în care, însă, tind să îmbrace şi o „haină” creştină sau să fie „creştinate” într-un anumit fel de către cei ce le practică sau de creştinii care nu intuiesc sorgintea şi susţinerea lor demonică, situaţia devine foarte gravă, iar avertismentul Sfântului Pavel devine mai actual ca oricând: „deosebiţi duhurile, că nu toate sunt de la Dumnezeu”.

    Vrăjitoria, magia şi toată gama de descântece nu sunt de la Dumnezeu, întrucât prin Revelaţia dumnezeiască Însuşi Dumnezeu se pronunţă clar împotriva lor: „Nu vă amăgiţi! Nici furii, nici vrăjitorii, nici necromanţii, nici sodomiţii … nu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu”.

    În primele veacuri creştine, Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi au luptat prin scris şi cuvânt împotriva ocultismului, venit pe filieră grecească, orientală sau egipteană.

    Cazul Sfântului Mucenic Ciprian este semnificativ în acest sens. Înainte de convertire, el fusese unul dintre cei mai mari vrăjitori ai timpului. Văzuse pe Lucifer şi i se dăduseră mai mulţi demoni ca să-l slujească. Faptul de a lăsa impresia că vrăjitorii sau unii oameni pot domina mintal ori prin puterea lor de voinţă, este tot o înşelare demonică. În realitate demonii îi stăpânesc pe aceştia, pentru că lupta cu succes împotriva lor o duce numai şi numai harul dumnezeiesc, împărtăşit în Biserică prin Sfintele Taine şi cuvântul Evangheliei. Acest lucru l-a aflat şi vrăjitorul Ciprian în momentul în care a văzut că toată „armata” iadului n-a putut schimba şi învinge pe tânăra creştină Justina. Atunci el a zis: „De nimic este puterea voastră” şi s-a convertit la creştinism, a ajuns episcop şi a fost martirizat în aceeaşi zi cu Sfânta Justina.

    RăspundețiȘtergere
  4. 2.
    Dacă vrăjitorii sau cei care merg la ei sunt îndemnaţi să se roage sau să se spovedească, să se împărtăşească etc., acest lucru n-are nici o relevanţă.
    Vrăjitorii fac aceasta ca să-i înşele pe creduli, iar cei care-i ascultă dau dovadă de necredinţă sau falsă credinţă, pentru că e o ruşine pentru un creştin să fie trimis la biserică de un vrăjitor.
    De asemenea, clarviziunea nu este de la Dumnezeu.
    Prin păcatul lui Adam, noi am pierdut vederea sufletească, iar vederea ochilor are totuşi limitele ei fireşti, rânduite tot de Dumnezeu.
    Cine caută să vadă cele nevăzute din curiozitate, este uşor vânat de demoni, care pot să transmită pe banda minţii noastre, cu care au o oarecare înrudire, diverse informaţii din organism, din lumea înconjurătoare, de sub pământ etc., pe care noi în mod obişnuit nu le surprindem, dar pe care demonii, ca fiinţe raţionale şi personale, le cunosc foarte bine.

    În cazul necromanţiei, demonul se substituie celui mort şi dă unele mărturii din viaţa acestuia, pentru a fi crezut. Despre lucrarea înşelătoare a demonilor în cazul vorbirii cu morţii a scris Sfântul Grigorie de Nyssa lucrarea „Despre pitonisă,, în care vorbeşte de venirea regelui Saul la vrăjitoarea din Endor.
    Presupusul Samuel, care i se arăta vrăjitoarei ca un „zeu” (Scriptura spune că „zeii neamurilor sunt demonii”) era de fapt un demon, care se substituise lui Samuel celui adevărat.

    Cei care merg la vrăjitori pierd harul dumnezeiesc, dacă l-au avut, şi nu mai au discernământul duhovnicesc, crezând orice li se spune.
    Cunoaşterea viitorului este rezervată în exclusivitate lui Dumnezeu, Care este „Atotştiutor”.
    Nici îngerii nu ştiu şi nici nu se pronunţă asupra viitorului.

    În cazul profeţilor, Duhul lui Dumnezeu vorbeşte prin ei. Aceştia, însă, au fost purtători de har şi au avut o viaţă conformă întru totul rânduielilor Vechiului Testament, iar în Noul Testament, rânduielilor Bisericii.
    În creştinism au fost multe cazuri de oameni cărora li s-a descoperit viitorul.
    Dar ei n-au făcut niciodată din aceasta „o meserie” sau o sursă de venituri, ci totul era sub semnul unui scop religios-moral şi se făcea prin mijloacele specifice Bisericii creştine.
    Minunea autentică n-are nimic comun cu scenariile omeneşti, repetate şi ajustate după împrejurări subiective.

    Demonii nu cunosc viitorul. Atunci când ei descoperă unele lucruri viitoare fac aceasta recurgând la diverse evenimente conjuncturale, se folosesc adeseori de profeţiile autentice, pe care le cunosc mai bine ca noi, sau fac caz de unele informaţii pe care şi le comunică între ei şi noi nu le cunoaştem.
    Nici astrologia nu este de la Dumnezeu.
    Astrele au fost făcute de Dumnezeu şi sunt într-o bună rânduială.
    A interpreta mişcarea planetelor în sensul unei influenţe constrângătoare asupra destinului omului şi al lumii este lucru drăcesc.

    RăspundețiȘtergere
  5. 3.

    În măsura în care Creatorul ne respectă întru totul libertatea de voinţă, libertatea fiind element esenţial în ceea ce noi numim „chipul lui Dumnezeu din om”, cum poate oare, ca un corp ceresc, care este creatura lui Dumnezeu, să ne suprime libertatea? Zodiile nu au nici o influenţă asupra omului, iar Taţian Asirianul ne transmite informaţia că demonii au inventat pentru prima dată zodiacul.

    Dacă ar fi soartă şi zodiile ar fi determinante în formarea personalităţii umane (de fapt însăşi noţiunea de persoană este incompatibilă cu cea de destin sau soartă), atunci cum se explică faptul că doi fraţi gemeni, Iacov şi Esau, au urmat două căi diametral opuse în viaţă…
    Rădăcinile astrologiei nu sunt creştine, n-au nimic comun cu Sfânta Scriptură şi cu învăţătura Sfinţilor Părinţi, ci ele se pierd în concepţiile păgâne, venite mai ales pe filieră filosofică (platonică şi neoplatonică), concepţii care sunt dualiste şi panteiste.
    La fel şi practica yoga, nu este de la Dumnezeu. Prin ea se cultivă egoismul şi se urmăreşte dominaţia celorlalţi.
    Creştinismul, dimpotrivă, cultivă smerenia şi urmăreşte întronarea iubirii dezinteresate între oameni şi mântuirea sufletului, adică unirea cu Dumnezeu, în viaţa veşnică.

    Să nu uităm, aşadar, îndemnul Sfântului Pavel: „Deosebiţi duhurile, că nu sunt toate de la Dumnezeu”. Pr. Vasile SORESCU

    http://www.laurentiudumitru.ro/Deosebiti-duhurile.php

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ATUNCI,CUM ITI EXPLICI CA FIECARE APOSTOL ESTE PATRONUL ZODIEI IN CARE S-A NASCUT ,FIECARE DINTRE EI.CU YOGA AI NIMERIT-O,NU ESTE DE LA DUMNEZEU,DAR PRIN ACTUALA BISERICA ,SE VEDE FARA SA LA TII PREOTILOR LUMANAREA CUM SE PROPAGA EGOISMUL SI SE URMARESTE DOMINAREA CELORLALTI.SUNTETI INVIDIOSI,LA FEL CA AIA VECHII CA VOUA NU VA ESTE DAT SA VEDETI CE VAD ALTI CRESTINI.TINE MINTE...HARUL NU STA SUB SUTANA IN MOD OBLIGATORIU,HARUL STA IN INIMA CURATA,DEZINTERESATA,INTERESATA DOAR DE BINELE SEMENULUI,DE CUNOASTERE FARA LIMITE IMPUSE.MAI AJUNGA-VA,NESATUILOR DE PUTERE SI DE BNANICATI DINTRE POPI SIMTITI SFANTUL DUH CAND SE COBOARA LA SLUJBELE VOASTRE.CANTATI LA ALTA MASA,MAI IM,BELSUGATA,ASA CUM E A VOASTRA,ASA VA UMFLATI IN PENE,DE PARCA IN LIPSA VOASTRA,N-AR MAI INTRA NIMENI IN RAI .RUSINE SA VA FIE,CA 4 DIN CINCI ATI DAT BAMNI LA VLADICII VOSTRI,MACAR TACETI ATUNCI CAND TREBUIE.DUMNEZEU SA NE IETRE PE TOTI,DUPA FAPTELE NOASTRE.

      Ștergere
    2. Iata cine huleste preotii si biserica , cine urla in incoerenta sau inconstienta fara sa realizeze ca urla propria -i nestiinta si nevolnicie . Harul sta acolo unde-l coboara D-zeu si nu in urletul lupilor, 21.00 !

      Ștergere
  6. A.
    Inșelarea

    Înșelarea (ru: прелесть, prelest, gr. πλάνη - plani), cunoscută și sub numele de amăgire duhovnicească este, potrivit Părinților Bisericii Ortodoxe, o stare duhovnicească falsă, o boală spirituală, "o rănire a firii umane de neadevăr" (Sf. Ignatie Briancianinov).
    Noțiunea de înșelare nu trebuie confundată cu boala mintală de natură somatică, ci este mai degrabă o boală spirituală, o boală a sufletului în relația sa personală cu Dumnezeu, o boală ale cărei surse se găsesc în înfumurare, în mândrie și în ispita diavolească. Înșelarea se vindecă prin smerenie și prin Sfintele Taine.



    Informații generale

    Diferitele feluri de înșelare sunt descrise de mai mulți Sfinți Părinți, inclusiv Părinții Filocalia: Sf. Grigorie Sinaitul, Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Simeon Metafrastul, Sf. Simeon Noul Teolog ș.a.

    Dintre Sfinții de dată mai recentă, Sf. Ignatie Briancianinov explică detaliat sensul înșelării duhovnicești, potrivit tradiției Părinților. Mai mulți părinți athoniți contemporani, precum cuvioșii Iosif Isihastul; Paisie Aghioritul, Daniil Katunakiotul au scris și ei despre înșelare.

    Conceptul de înșelare este foarte important în spiritualitatea și ascetica ortodoxă/ Este una din cele mai mari primejdii pentru creștinii și mai ales pentru monahii care încep să se roage cu Rugăciunea lui Iisus.

    Cuviosul Ioan Krestiankin, în cuvântul său despre povățuirea duhovnicească, spune că perioada în care omul se află în cea mai mare primejdie de a cădea în înșelare este la începutul vieții duhovnicești. "Când intră în Biserică, înaripat cu senzații noi, noul-născut își înalță conștiința până în Împărăția Cerurilor, spre înălțimile tainelor ascunse în spatele vălului de nepătruns al Descoperirii dumnezeiești.
    În acel moment, părintele duhovnicesc împreună fiul său duhovnicesc intră împreună în lupta cu puterile întunericului, care și-au și pregătit momeala ca să îl întoarcă pe noul convertit de pe calea mântuirii.
    Ademenirile dușmanului îl vor vâna pe acesta de-a lungul întregii sale vieți, aducându-i înainte primejdioasa lor dulceață.
    Această perioadă de început este deosebit de primejdioasă, căci această dulceață încă își găsește ecou în firea trupească a omului, și găsește înțelegere și răspuns în adâncurile sufletului său.
    În această luptă, forța părintelui duhovnicesc stă în rugăciune și în dragostea pentru sufletul fiului său duhovnicesc, care a ajuns să își dorească mântuirea. Ocrotirea fiului duhovnicesc stă în încrederea sa în păstor, în vederea păcatelor proprii și în nebizuirea pe sine însuși".

    Înșelarea în general și înșelarea propriu-zisă

    Potrivit Sf. Ignatie Briancianinov, "Amăgirea duhovnicească este starea tuturor oamenilor fără excepție, și a fost făcută posibilă de căderea protopărinților noștri. Noi toți suntem supuși amăgirii spirituale.
    Conștiința acestui fapt este cea mai mare protecție a noastră împotriva acesteia. Tot astfel, cea mai mare amăgire spirituală stă în a ne considera liberi de aceasta".

    RăspundețiȘtergere
  7. B.
    Teofan, arhiepiscop de Poltava comenta această afirmație făcând distincția între "înșelare în general" și "înșelarea propriu-zisă". Pe baza celor amintite mai sus, acesta oferă următoarea definiție: "Pe scurt, diferența între 'înșelare în general' și înșelare în înțelesul particular al cuvântului poate fi exprimată astfel: înșelarea în general este uitarea și neconștientizarea propriei stări de păcătoșenie.
    Ceea ce numim propriu-zis înșelare este faptul de a-și atribui sieși o stare de dreptate care de fapt nu există.
    Când omul crede că este drept, atunci dreptatea lui nu este dumnezeiască, ci diavolească, străină de harul dumnezeiesc și de smerenie.
    Trebuie să ne amintim celebrul cuvânt al lui avva Pimen cel Mare: 'Vreau mai bine un păcătos care se pocăiește, decât unul care n-a păcătuit și nu se pocăiește.
    Cel dintâi are gândul bun, căci recunoaște că e păcătos. Dar al doilea are gânduri amăgitoare, ucigătoare de suflet, pentru că se crede drept'. (Ep. Ignatie, Patericon, 75)".

    Înșelarea în Noul Testament

    În scena ispitirii din pustie, diavolul încearcă să îl amăgească pe Domnul nostru Iisus Hristos de trei ori (Matei 4,1–11).
    În Predica de pe Munte, Domnul Iisus Hristos vorbește despre falsele minuni. (Matei 7,21–23). Tot El mai amintește despre înșelare și despre falșii profeți.

    Apostolul Pavel vorbește și el în mai multe rânduri despre înșelare. În Fapte 16, 16-18 el alungă duhul falsei profeții; la 2 Corinteni 11, 13-15 scrie despre falsele vedenii. În I Timotei 2, 14 amintește despre amăgirea lui Adam și Eva. La I Timotei 6, 20 amintește despre "împotrivirile științei mincinoase" (ale falsei științe).

    Și Apostolul Ioan, în prima sa epistolă sobornicească (I Ioan 4,1) scrie despre falșii profeți și despre 'cercarea duhurilor'.

    Tipuri de amăgire

    Sfântul Ignatie Briancianinov vorbește despre existența a două tipuri distincte de înșelare:

    - imaginația – omul își imaginează întru sine sau în afara sa lucruri care nu există. Acest fel de amăgire include forme greșite de rugăciune (cu imaginarea Împărăției Cerurilor, a Domnului Iisus Hristos, a îngerilor, sfinților, precum și vedeniile efective ale acelorași lucruri care sunt de origine demonică.
    - închipuirea de sine (mândria sau aroganța) – persoana se vede pe sine ca având înaintea lui Dumnezeu o calitate sau vrednicie pe care în realitate nu le are.

    Sf. Ignatie afirmă că primul fel de înșelare provine din acțiunea greșită a minții, iar cel de-al doilea - din acțiunea greșită a inimii.

    Înșelarea și bolile mintale

    Potrivit Sf. Ignatie Briancianinov, Sf. Grigorie Sinaitul, Sf. Simeon Noul Teolog, Ieroschimonahul Ioan Alexeev de la Mănăstirea Valaam și mai multor altor sfinți și cuvioși monahi, primul tip de înșelare duce adeseori la boli mintale.
    Al doilea tip de înșelare este mai subtil, mai insidios, și duce arareori la o boală mintală, dar în orice caz, câtă vreme sufletul se află cuprins de mândrie, care este unul din cele șapte păcate de moarte, el nu poate ajunge la mântuire. Sfântul Ignatie insistă asupra gravității acestui fel de înșelare: "Această amăgire - este groaznică: este deopotrivă de ucigătoare pentru suflet ca și cea dintâi, dar este mai puțin vădită; arareori sfârșește în nebunie, în sinucidere, însă ea corupe vădit și mintea, și inima."

    Falsele vedenii

    Potrivit Sfinților Părinți, falsele vedenii sunt asociate cu mândria.
    Sf. Ignatie Briancianinov spune că oamenii care caută să aibă viziuni (vedenii) și a căror minte nu a fost reînnoită și renăscută prin lucrarea Duhului Sfânt sunt plini de mândrie - ceea ce înseamnă că, potrivit Sf. Ignatie, există o legătură directă între înșelarea de primul fel și cea de tipul al doilea.
    Arhimandritul Serafim Alexiev scrie că: Acolo unde este mândrie atunci când cineva are o vedenie, aceasta nu poate fi de la Dumnezeu, ci, de bună seamă, de la cel rău."

    RăspundețiȘtergere
  8. C.
    Cuviosul Părinte Cleopa Ilie amintește șapte moduri de cădere în amăgirea falselor vedenii și vise:

    din mândrie;
    din slava deșartă, "prima fiică a mândriei"
    din pricina minții slabă și nepricepute;
    din exces de zel (râvnă), greșit direcționat;
    din neascultare
    din urmarea voii proprii și ascunderea gândurilor la spovedanie
    din necunoașterea de sine și necitirea Sfintei Scripturi și a scrierilor Sfinților Părinți.

    După cum observă Părintele Cleopa, dând mai multe exemple din Pateric, cel care este smerit respinge vedeniile, considerându-se nevrednic de ele.

    Cuviosul Iosif Isihastul spune că vedeniile adevărate sunt întotdeauna precedate sau urmate de suferințe și întristare adâncă, și sunt dăruite ca o formă de consolare sau mângâiere.
    Chiar și când vedenia este adevărată, este foarte greu de răbdat mai apoi lupta cu gândurile, pentru ca omul să nu se mândrească pentru că a primit o asemenea viziune. "Ce se întâmplă mai apoi?
    Omul ajunge batjocura demonilor.
    Îl înșală cu scrieri și vedenii, cu vise și descoperiri, cu simboluri și numere, cu oracole și cu o grămadă de superstiții" .
    Cuviosul Paisie Aghioritul povestește despre o femeie care a avut o vedenie adevărată.
    Atunci diavolul i-a pus în gând că era aleasă de Dumnezeu, iar ea a primit și a crezut gândul.
    Apoi demonii au început să o chinuiască cu alte vise și descoperiri.
    În cele din urmă, a avut o altă vedenie adevărată și i s-a spus să îi scrie Părintelui Paisie ca să îi ceară ajutorul. Iar acesta spune că din toate vedeniile ei, doar două erau de la Dumnezeu. .

    Falsele vedenii, ca orice lucrare a diavolului, pot fi foarte dăunătoare.
    Părintele Daniil Katunakiotul, într-o scrisoare către un ierodiacon pe nume Ierotei, care avea multe vedenii, arată că, deși mărturisea totul, nici unul dintre duhovnicii săi nu pricepuse că aceasta era o amăgire. Atunci părintele Sava l-a sfătuit cum să afle adevărul.
    După mai multe exorcisme, când vedeniile au încetat, sufletul lui Ierotei a rămas atât de grav rănit de acestea încât mai târziu a călcat toate voturile monahale.

    Închipuirea de sine

    Sf. Ignatie Briancianinov scrie că "cei bolnavi de amăgirea 'închipuirii de sine' se întâlnesc foarte adesea.
    Oricine nu are duhul pocăinței, care își recunoaște sieși orice merite și reușite proprii, oricine nu se ține statornic de învățătura Bisericii Ortodoxe, ci discută despre orice dogme ori tradiții oricând, după bunul plac sau potrivit învățăturilor heterodoxe se găsește".
    Sf. Ignatie îl citează și pe Sf. Macarie cel Mare care spunea: "nimeni nu este vreodată întru totul eliberat de mândrie: nu se află nimeni care să fie întru totul liber de lucrarea în el a subtilei amăgiri care se cheamă 'închipuirea de sine'".

    Există și exemple de situații în care închipuirea de sine poate duce la boli mintale. Sfântul Sfințit Mucenic Arsenie Zadanovski, în al său "Jurnal duhovnicesc" scrie despre o femeie care se găsea într-o asemenea amăgire.
    Voia să primească zilnic Sfânta Împărtășanie, iar atunci când i s-a interzis acest lucru, a început să slujească ea însăși Liturghia la ea acasă. "Dar cazul ei a avut un sfârșit trist: și-a pierdut mințile, iar acum este într-un spital pentru boli mintale."

    RăspundețiȘtergere
  9. D.
    Cuviosul Părinte Cleopa Ilie amintește șapte moduri de cădere în amăgirea falselor vedenii și vise:

    din mândrie;
    din slava deșartă, "prima fiică a mândriei"
    din pricina minții slabă și nepricepute;
    din exces de zel (râvnă), greșit direcționat;
    din neascultare
    din urmarea voii proprii și ascunderea gândurilor la spovedanie
    din necunoașterea de sine și necitirea Sfintei Scripturi și a scrierilor Sfinților Părinți.

    După cum observă Părintele Cleopa, dând mai multe exemple din Pateric, cel care este smerit respinge vedeniile, considerându-se nevrednic de ele.

    Cuviosul Iosif Isihastul spune că vedeniile adevărate sunt întotdeauna precedate sau urmate de suferințe și întristare adâncă, și sunt dăruite ca o formă de consolare sau mângâiere.
    Chiar și când vedenia este adevărată, este foarte greu de răbdat mai apoi lupta cu gândurile, pentru ca omul să nu se mândrească pentru că a primit o asemenea viziune. "Ce se întâmplă mai apoi?
    Omul ajunge batjocura demonilor.
    Îl înșală cu scrieri și vedenii, cu vise și descoperiri, cu simboluri și numere, cu oracole și cu o grămadă de superstiții" .
    Cuviosul Paisie Aghioritul povestește despre o femeie care a avut o vedenie adevărată.
    Atunci diavolul i-a pus în gând că era aleasă de Dumnezeu, iar ea a primit și a crezut gândul.
    Apoi demonii au început să o chinuiască cu alte vise și descoperiri.
    În cele din urmă, a avut o altă vedenie adevărată și i s-a spus să îi scrie Părintelui Paisie ca să îi ceară ajutorul. Iar acesta spune că din toate vedeniile ei, doar două erau de la Dumnezeu. .

    Falsele vedenii, ca orice lucrare a diavolului, pot fi foarte dăunătoare.
    Părintele Daniil Katunakiotul, într-o scrisoare către un ierodiacon pe nume Ierotei, care avea multe vedenii, arată că, deși mărturisea totul, nici unul dintre duhovnicii săi nu pricepuse că aceasta era o amăgire. Atunci părintele Sava l-a sfătuit cum să afle adevărul.
    După mai multe exorcisme, când vedeniile au încetat, sufletul lui Ierotei a rămas atât de grav rănit de acestea încât mai târziu a călcat toate voturile monahale.

    Închipuirea de sine

    Sf. Ignatie Briancianinov scrie că "cei bolnavi de amăgirea 'închipuirii de sine' se întâlnesc foarte adesea.
    Oricine nu are duhul pocăinței, care își recunoaște sieși orice merite și reușite proprii, oricine nu se ține statornic de învățătura Bisericii Ortodoxe, ci discută despre orice dogme ori tradiții oricând, după bunul plac sau potrivit învățăturilor heterodoxe se găsește".
    Sf. Ignatie îl citează și pe Sf. Macarie cel Mare care spunea: "nimeni nu este vreodată întru totul eliberat de mândrie: nu se află nimeni care să fie întru totul liber de lucrarea în el a subtilei amăgiri care se cheamă 'închipuirea de sine'".

    Există și exemple de situații în care închipuirea de sine poate duce la boli mintale. Sfântul Sfințit Mucenic Arsenie Zadanovski, în al său "Jurnal duhovnicesc" scrie despre o femeie care se găsea într-o asemenea amăgire.
    Voia să primească zilnic Sfânta Împărtășanie, iar atunci când i s-a interzis acest lucru, a început să slujească ea însăși Liturghia la ea acasă. "Dar cazul ei a avut un sfârșit trist: și-a pierdut mințile, iar acum este într-un spital pentru boli mintale."

    RăspundețiȘtergere
  10. Aiurea.... Acum 50-60 ani erau ierni și mai grele,gerul ținea săptămânii, nu zile...dar oamenii erau calmi și nu vorbeau asa mult și degeaba...ca acum, mai ales la tv.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daaaa.la bunicii mei la sat faceau carare sa mearga copii la scoala..dar acum 50 de ani nu existau asa televiziuni sa arate toata ziua ce zapada e..
      Asa e iarna cu multa zapada ..

      Ștergere
  11. E.
    Cuviosul Iosif Isihastul scrie că atunci când omul împătimit începe să îl învețe pe alt om împătimit, cel dintâi pierde de îndată harul, căci Dumnezeu dă darul învățării celorlalți doar atunci când povățuitorul însuși a ajuns la nepătimire și contemplație.
    Sf. Simeon Noul Teolog spune că cel ce învață pe altul ar trebui să știe din experiență lucrurile despre care îl învață pe celălalt.
    Tot cuviosul Iosif spunea că de multe ori a văzut cum nicio strădanie omenească nu putea face învățătura să rodească în cei ce o ascultau, dacă Dumnezeu însuși nu-i ajuta Dumnezeu, cu Harul Său.
    Sf. Inochentie din Alaska scria că numai cei care au multă credință și dragoste pot avea un glas și o înțelepciune cărora inimile ascultătorilor să nu li se poată împotrivi.

    Tot astfel, Sf. Apostol Iacov avertizează împotriva învățătorilor neaveniți: "Nu vă faceți voi mulți învățători, frații mei, știind că (noi, învățătorii) mai mare osândă vom lua" (Iacov 3,1).

    La rândul său, într-un comentariu pe marginea Epistolei Sf. Iacov, Arhiepiscopul Averchie de Syracuse, NY spune că acela care începe să îi învețe pe alții ar trebui să fie foarte prudent și să nu se încreadă în forțele proprii.

    În ceea ce privește învățarea în biserică, canonul 64 al Sinodului Quinisext statuează că "nu se cuvine ca laicul să țină cuvântare sau să învețe în chip obștesc (public), însușindu-și de aici slujba învățătorească, ci să se supună rânduielii predanisite (lăsate) nouă de către Domnul și să deschidă urechea spre cei ce au luat darul cuvântului de dăscălie (învățătoresc) și să învețe cele dumnezeiești de la aceștia [...]

    Iar de s-ar prinde cineva atingând (călcând) canonul de față, să se afurisească (să nu se cuminece) 40 de zile" Iar interpretarea canonului este formulată astfel: "Iar de se va găsi cineva dintre mireni care să fie încercat în vorbire și smerit în purtări, nu-i este interzis să răspundă și să-i învețe în privat pe cei care îl întreabă, după cum zic Zonara și cum zice și capitolul 32 al Cărții a VIII-a a Așezămintelor Sfinților Apostoli.
    Căci aceștia vor fi cu toții învățați de la Dumnezeu: că după cum a vorbit Apollo, învățând despre Domnul și cu toate că nu se învrednicise decât de botezul întru Domnul (Fapte 28, 25), și după cum au învățat încă mai bine decât Apollo, Acvila și Priscilla calea lui Dumnezeu".

    Negrija sau nepăsarea

    Negrija sau nepăsarea este o formă a înșelării care constă în slăbirea treptată, adesea neobservată a râvnei omului pentru virtute și îmbrățișarea ideii false potrivit căreia mântuirea s-ar putea obține și fără eforturi (nevoințe). Sf. Ambrozie de la Optina amintește într-o scrisoare despre negrijă ca formă de amăgire sau înșelare: "Amăgirea negrijei (poate); dar înșelarea obișnuită nu va apărea [la noi], pentru că nu suntem asceți"
    Într-o altă scrisoare, el citează din cuvintele Evangheliei: "Vă plângeți de răceala și de sila de a vă îndeplini datoriile de creștini. Amintiți-vă cuvintele Evangheliei, că 'împărăția lui Dumnezeu se ia cu străduință, și cei ce se silesc pun mâna pe ea' (Matei 11, 12), și siliți-vă pe voi după priceperea și după prilejurile date fiecăruia". Adevăratul nevoitor (ascet) nu este niciodată mulțumit de starea lui actuală.
    El înțelege că nu face niciodată îndeajuns, că trebuie să se lupte în permanență și că nu îndeplinește poruncile (în chip desăvârșit).
    Atunci când se află în starea de nepăsare și când îi lipsește râvna duhovnicească pentru cele bune, în mod inevitabil, starea omului se degradează: "Sufletul omului fiind nemuritor, el nu poate rămâne mereu în aceeași stare, ci fie se îmbunătățește, fie se degradează" (Sf. Macarie de la Optina).

    Sf. Grigorie Sinaitul afirmă că pricina nepăsării este buna părere despre sine.

    Ieroschimonahul Abraham Reidman, în cartea sa de convorbiri cu monahi consideră și el că nepăsarea este o formă de înșelare și apreciază că într-un anume sens este opusul mândriei, dar spune că este și mai periculoasă.

    RăspundețiȘtergere
  12. F.
    O manifestare foarte răspândită a nepăsării este neglijarea cumpătării la mâncare.
    Din pricina hranei peste măsură, patimile încep să lucreze în om și încep să îi întunece mintea, îndeosebi patima poftei sexuale, în special în cazul tinerilor.
    Nepăsarea se poate manifesta și prin lenea de a face efort fizic, când omul are prea mare grijă de sine și se lenevește să participe la slujbele bisericești mai lungi și părăsește pravila zilnică de rugăciune. În ceea ce privește ascultarea, monahul se poate lenevi să lupte pentru tăierea voii proprii și să nu se mai nevoiască să urmeze întocmai rânduiala binecuvântată de părintele său duhovnicesc, încrezându-se mai degrabă în propria sa înțelegere și în modul său propriu de a gândi.

    Arhimandritul Abraham consideră că părăsirea rugăciunii lui Iisus este pentru monahi cea mai primejdioasă formă de manifestare a nepăsării, deoarece: "Acela care părăsește rugăciunea lui Iisus respinge viața duhovnicească", iar "părăsirea pravilei de rugăciune cu șiragul de mătănii înseamnă că omul nu mai duce în niciun fel viața monahală". Sfinții Părinți spun același lucru despre încetarea rugăciunii.
    Sf. Ioan Scărarul scrie: "Voia proprie este pierzarea monahului care trăiește în ascultare. Iar pierzarea celui ce trăiește singur este încetarea rugăciunii."
    Sf. Isaac Sirul spune că "Începutul tulburării minții (atunci când semnele încep să apară în minte) este lenevirea la slujbele dumnezeiești și la rugăciune"

    În plus, Sf. Ioan Scărarul amintește negrija ca pe una din pricinile atacurilor demonilor și ca pe unul din motivele pentru care Dumnezeu nu îndeplinește rugăciunile omului: "Tot războiul drăcesc din noi constă în aceste trei chipuri atotcuprinzătoare: din negrijă, din mândrie sau din pizma dracilor.
    E de plâns cel dintâi; e foarte ticălos al doilea; dar fericit este al treilea"; și adaugă: "Toți cei ce cer și nu primesc de la Dumnezeu cele cerute, fără îndoială că nu le primesc pentru una din aceste pricini: sau pentru că cer înainte de vreme, sau pentru că cer cu nevrednicie și dornici de slavă deșartă, sau pentru că primindu-se se vor făli, sau după dobândirea lucrului cerut vor cădea în nepăsare."

    Înșelarea și rugăciunea lui Iisus

    Mulți Sfinți Părinți ortdocși și mulți cuvioși monahi contemporani au scris despre primejdia practicării greșite a rugăciunii lui Iisus și a rugăciunii în general: Sf. Simeon Noul Teolog, Sf. Ignatie Briancianinov, Sf. Teofan Zăvorâtul, Sf. Ambrozie și Macarie de la Optina, cuviosul Iosif Isihastul, cuviosul Ioan (Alexeev) de la Valaam ș.a.

    A.I. Osipov, profesor la Academia Teologică de la Moscova analizează învățătura Sf. Ignatie Briancianinov despre rugăciune și arată că aceasta ar trebui să se caracterizeze prin trei lucruri: atenția (trezvia), evlavia și pocăința. Smerenia ar trebui să stea și ea la baza rugăciunii, după spusele Sf. Ignatie: "Astăzi am citit un cuvânt al Sf. Sisoe cel Mare, care mi-a plăcut întotdeauna în mod deosebit.
    Un monah i-a spus: 'Am mereu gândul la Dumnezeu.' Sf. Sisoe i-a răspuns: 'Acest lucru nu e mare; mare este să te consideri pe tine mai prejos decât toată făptura'.
    Sf. Sisoe continuă: amintirea permanentă a lui Dumnezeu este un lucru foarte înalt! Însă această înălțime este foarte primejdioasă, atunci când scara nu este întemeiată pe stânca smereniei."

    Dacă cel puțin una din condițiile de mai jos există, omul poate cădea în înșelare:

    dacă omul se roagă fără să fie atent la cuvintele rugăciunii și își imaginează cetele îngerești ori pe Domnul Iisus
    dacă omul nu se roagă ca mijloc de pocăință, ci caută 'senzații duhovnicești'.
    dacă omul nu se pocăiește cu adevărat de unele păcate, ducând o viață destrăbălată.

    Sf. Ignatie explică modul corect de a se ruga. Povestește că a venit la el un monah de la Muntele Athos. Monahul nu avea nevoie de haine călduroase iarna, datorită căldurii lăuntrice pe care trupul său o căpăta la rugăciune. Monahul purta în plus lanțuri.

    RăspundețiȘtergere
  13. G.
    La început, Sf. Ignatie a crezut că acesta era cu adevarat un ascet și a căutat să afle de la el un cuvânt de folos despre rugăciune. A descoperit însă că monahul se ruga în mod greșit, pe baza imaginației și a emoției (exaltării) pe care aceasta o produce.
    Cu tact, Sf. Ignatie l-a îndemnat pe monah să încerce să se roage fiind atent la cuvintele rugăciunii. Acest lucru a fost îndeajuns pentru a-l vindeca.
    Toate viziunile sale au dispărut, și monahul nu le-a mai putut aduce înapoi.
    Când s-a întors la Sf. Ignatie după mai multă vreme, monahul nu mai părea mândru de sine, își scosese lanțurile și nu mai putea răbda frigul fără haine călduroase.

    Sf. Ambrozie de la Optina scrie de mai multe ori în scrisorile sale că pentru începători, mai ales cei care nu au un părinte duhovnicesc experimentat, este mai bine să înceapă cu rugăciunea cu glas tare decât cu rugăciunea mentală, pentru că mulți oameni care s-au rugat cu rugăciunea mentală au ajuns bolnavi mintal, în timp ce Sf. Ambrozie nu cunoștea pe nimeni care să fi căzut în înșelare dintre cei care spuneau rugăciunea cu glas tare.

    După cum notează cuviosul Iosif Isihastul, pentru cel care se roagă cu rugăciunea lui Iisus, este foarte importantă și spovedania frecventă, inclusiv mărturisirea gândurilor: "Nu am văzut niciodată înaintând în rugăciune un suflet fără mărturisirea deschisă a gândurilor ascunse.

    Falsa rugăciune neîncetată

    Uneori, foarte rar, Dumnezeu le dăruiește unor oameni smeriți și evlavioși, foarte înaintați în curățirea de patimi, darul rugăciunii neîncetate a inimii.
    Aceasta este una din cele mai mari binecuvântări pe care omul o poate primi de la Dumnezeu, și mulți dintre cei care se roagă cu rugăciunea lui Iisus și-ar dori să primească acest dar.
    Dar dacă omul este mândru, plin de închipuire de sine, el riscă să primească un dar asemănător de la demoni sau să confunde darul dumnezeiesc al rugăciunii neîncetate cu o lucrare firească.

    Arhimandritul Rafail (Karelin) scrie despre Sf. Serafim (Romanțov), un cuvios monah de la mănăstirea Glinsk și despre importanța ascultării, necesară pentru a primi harul dumnezeiesc.
    Cuviosul Serafim a vorbit odată cu o monahie care credea că avea darul rugăciunii neîncetate. Călugărița trăia în munți și postea foarte aspru.
    Părintele Serafim i-a zis: "Trebuie să mănânci o masă caldă pe zi."
    Călugărița s-a uitat atunci cu mirare la el: "Dar ce, crezi că am timp de pierdut ca, abătând mintea de la rugăciune, să pregătesc masa?"
    Părintele Serafim și-a făcut o cruce mare: "Așa să-mi ajute Dumnezeu, că n-ai niciun fel de rugăciune și n-ai avut-o niciodată!" După plecarea acesteia, a spus: "N-a înțeles nimic. Cel care i-a dat schima mare era și el în înșelare. Sărmanul suflet, câte lupte va avea".

    Un alt tip de falsă rugăciune neîncetată apare atunci când persoana se obișnuiește pur și simplu cu repetarea cuvintelor. Sf. Serafim Romanțov spunea odată unui monah: "Nu ai deloc rugăciunea lui Iisus: doar te-ai obișnuit cu cea, cum alții se obișnuiesc să înjure .

    Sf. Ambrozie de la Optina spune și el într-o scrisoare că era cineva care credea că avea rugăciunea neîncetată și în somn.
    Dar când a ascultat mai îndeaproape ce spunea inima lui când dormea, a auzit doar un mieunat ca de pisică, dar nu rugăciunea lui Iisus.

    RăspundețiȘtergere
  14. H.
    Cauzele înșelării

    Potrivit Sf. Grigorie Sinaitul, înșelarea poate apărea din trei surse: "trufie, pizma demonilor și din voia dumnezeiască, care îngăduie să fim astfel încercați și îndreptați.
    Trufia ia naștere din superficialitate, pizma demonilor apare din pricina înaintării noastre în viața duhovnicească, iar nevoia de îndreptare este consecința modului nostru de viață păcătos. Amăgirea care se naște numai din pizmă și din închipuirea de sine se vindecă degraba, mai ales atunci când ne smerim.
    Pe de altă parte, amăgirea pe care Dumnezeu o îngăduie spre a ne îndrepta, atunci când suntem predați în mâinile lui Satan din pricina păcătoșeniei noastre, Dumnezeu o îngăduie uneori să continue și până la moartea noastra dacă acest lucru este necesar pentru ștergerea păcatelor noastre. Uneori Dumnezeu îi lasă pradă chinurilor demonilor chiar și pe cei nevinovați, pentru propria lor mântuire".

    Cel care își ascunde păcatele sau gândurile la spovedanie sau care nu se încrede în părintele lui duhovnicesc poate la rândul său cădea în înșelare: "Gândește astfel: că Duhul Sfânt sălășluiește în duhovnicul tău, iar el îți va spune ce este drept.
    Dar dacă îți spui în sinea ta că duhovnicul tău duce o viață fără griji, și cum ar putea Duhul Sfânt sălășlui în el, atunci vei suferi groaznic pentru aceste gânduri, și Domnul te va aduce foarte jos, și sigur vei cădea în înșelare".

    Vindecarea

    Sfinții și cuvioșii părinți ortodocși arată că există mai multe mijloace de vindecare a înșelării, anume:

    prin Sfintele Taine;
    prin smerenie;
    prin ascultare;
    prin rugăciunea fără gânduri sau închipuiri adăugate, mai ales fără a imagina pe Domnul Iisus, îngerii, raiul ș.a., fiind atenți la cuvintele rugăciunii;
    prin rugăciunile altor oameni cu viață sfântă pentru persoana căzută în înșelare;
    prin citirea Sfintei Scripturi.

    Primul mijloc de a scăpa de înșelare este prin taina Spovedaniei. Dacă omul are vreo vedenie (viziune), trebuie să îi dezvălui aceasta imediat duhovnicului său, fără a-i ascunde nimic.
    Și celelalte Sfinte Taine sunt necesare, dar uneori persoanelor căzute în înșelare duhovnicii nu le îngăduie primirea Sfintei Împărtășanii pentru diferite perioade de timp, uneori chiar destul de lungi (1-3 ani).
    Uneori, în mănăstiri, cei care suferă de înșelare sunt puși, în scop pedagogic, pentru a-i smeri, la muncile cele mai de jos. Munca fizică ajută la potolirea mândriei și a atacurilor demonice care au pricinuit înșelarea.

    Cu tot ajutorul dumnezeiesc și omenesc însă, după cum notează Sf. Ambrozie de la Optina, "mai ușor este să-l întorci pe orice păcătos spre pocăință decât să-l aduci la realitate pe omul căzut în amăgire".

    RăspundețiȘtergere
  15. I.
    Sfinți ortodocși care au căzut în înșelare și s-au îndreptat

    Când Sf. Nifon, episcop de Cipru era un simplu monah, când se lupta cu demonii, a fost aproape în stare de nebunie vreme de 4 ani, după care s-a vindecat.

    Sf. Simeon Stâlpnicul a fost amăgit de demonii care i-au arătat un car cu care vroiau să-l ridice la cer, ca pe proorocul Ilie. Voind să urce în car, Sf. Simeon și-a făcut întâi semnul crucii, iar atunci carul a dispărut.

    Sfântul Avva Iacov, un monah cu viață sfântă, a căzut o dată în înșelare. Când demonul i s-a arătat în chipul lui Hristos, avva Iacov s-a închinat lui, uitând să facă semnul Crucii. Când și-a amintit și și-a făcut cruce, diavolul a dispărut, bătându-și joc de el.
    Căzând în deznădejde, avva Iacov a primit îndreptare de la un alt cuvios părinte și, smerindu-se, s-a îndreptat și mai târziu a primit și darul deosebirii duhurilor (sau al discernământului duhovnicesc).

    Sf. Isaac Zăvorâtul de la Peșterile Kievului trăia închis într-o chilie de 7 ani de zile, când a fost amăgit de demoni cu o falsă viziune a Domnului Iisus. Demonii l-au lăsat zăcând fără cunoștință.
    Atunci avva Antonie și avva Teodosie de la Peșterile Kievului l-au luat, l-au îngrijit, și s-au rugat pentru el vreme de doi ani de zile.
    După aceea, Sf. Isaac s-a repus pe picioare și mai târziu a căpătat și putere asupra demonilor.

    Sf. Nichita de la Peșterile Kievului a voit să se nevoiască în postiri excesive și zăvorându-se, pe când încă nu avea destulă experiență. A fost amăgit de un demon care i s-a arătat în chip de înger carel-a ajutat dându-i și un părut dar al străvederii (clarviziunii). Când sfinții părinți din mănăstire au descoperit amăgirea demonului și l-au alungat, Sf. Nichita și-a pierdut toate părutele daruri supranaturale și nici măcar nu mai putea să citească. Urmând însă după aceea calea smereniei, Sf. Nichita a devenit episcop de Novgorod și a primit darul facerii de minuni.

    Sfinții Teodor și Vasile de la Peșterile Kievului au suferit amarnic tirania demonilor. Sf. Teodor a fost amăgit cu o viziune în care i-a apărut un "înger", iar un demon a luat chipul Sf. Vasile pe care îi asculta vorbind între ei. Sf. Vasile l-a convins însă mai târziu pe Sf. Teodor că fusese căzut în înșelare și că viziunea lui fusese o amăgire.

    După cum scrie cuviosul Sofronie (Saharov), și Sf. Siluan Athonitul a căzut de două ori în amogire. O dată, Sf. Siluan a primit o viziune, și nimeni din cei pe care i-a întrebat i-au spus că viziunea era falsă. Dar, după cum spunea, "am fost ademenit spre slava deșartă și am început iarăși să văd draci.
    Atunci am înțeles că eram căzut în înșelare și i-am descoperit totul duhovnicului meu și i-am cerut să se roage pentru mine; și pentru rugăciunile lui, sunt acum izbăvit și mă rog pururi Domnului să-mi dăruiască duhul smereniei."

    Înșelarea în textele liturgice ale Bisericii Ortodoxe

    Termenul de înșelare este folosit în mai multe texte liturgice ale Bisericii Ortodoxe.

    Astfel, el apare în Acatistul Maicii Domnului, la Icosul 5 ("Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înșelăciunii", Icosul 6 ("Bucură-te, ceea ce ai călcat rătăcirea înșelăciunii") etc.

    Înșelarea este amintită și în Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul: de exemplu în Cântarea a 3-a: "O, Treime, Unime, Dumnezeule, mântuiește-ne pe noi de înșelăciune și de ispite și de primejdii!"; în Cântarea a 4-a: "Lui Esau cel urât asemănându-te, suflete, ai dat amăgitorului tău întâia naștere, a frumuseții celei dintâi; și de la binecuvântarea părintească ai căzut, și îndoit te-ai amăgit, ticalosule, cu fapta și cu gândirea; pentru aceasta acum pocăiește-te."

    RăspundețiȘtergere
  16. Oare pe cine intereseaza ce copii tu?Mai bine ies afara sa dau piept cu natura dezlănțuita!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iesi afara si ramai pe termen lung , la caldura creierul tau se flescaie .

      Ștergere
  17. In toate Viziunile venite din partea lui DUMNEZEU ,NU sa ingaduit niciunui vizionar cs acesta sa aiba vreun folos material de pe urma viziunilor.
    Ba din contra ,ei trebuie sa fie smeriti ,si intodeauna cand primeste viziunea , sa isi faca semnul crucii ,o rugaciune ,un Tatal nostru,o parola convenita , tocmai pt a nu fi inselat/a de cel cazut.
    Dar sunt si cei care prin amagirile , inselarile celui rau ,fac niste bani buni in detrimentul celor creduli .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate asa este, multi clarvazatori, multi "maestri reiki- mai nou facuti pe banda-rulanda, multi preoti, multi terapeuti, multi psihoterapeuti, sub o forma sau alta, cer bani , chiar daca, unii dintre ei, ii spun acestei cereri de bani: "ofranda", "ajutor banesc in schimbul "serviciilor terapeutice". Orice Dar primit, de catre cei care-si spun "treziti", trebuie oferit gratuit, deoarece, banii vor veni, oricum, pe alte cai, nu in acest "schimb".

      Ștergere
    2. Cati sunt (Romania) din cei care tin sedinte/conferinte/cursuri sprituale/terapeutice, si le fac gratuit sau sub forma de donatie?
      Neluta

      Ștergere
    3. Pai, vezi, cati sunt?! Nu prea sunt, din pacate...

      Ștergere
    4. Este unul: Emanuel Prichici. A scris pe blog, dar sunt unii care nu-i suportă adevărurile scrise. Cautati-l si-l veți găsi.

      Ștergere
  18. Sa-mi fie cu iertare,dar este corect si foarte bine documentat articolul. Multumesc si Dumnezeu sa ne ajute.

    RăspundețiȘtergere
  19. Sau inmultit prorocii ca ciupercile dupa ploaie,ajung sa spuna ca biblia nu e corecta si trebuie schimbata pe alocuri.Ce spune Mintuitorul ca nici o cirta din cuvintele lui sa nu se schimbe.Eu personal am rezervele mele fata de acesti clarvazatori dar nu voi judeca pe nimeni,nu vreau sa iau eu judecatile lui Dumnezeu cine sunt eu sa fac asta?

    RăspundețiȘtergere
  20. Cati constientizeaza acesta stare de lucruri, Anonim 11:04?!

    RăspundețiȘtergere
  21. https://www.zenivers.ro/capcana-cursurilor-de-esoterism-si-ocultism-tinute-de-asa-zisi-maestri-spirituali/

    Banii nu au ce cauta in aceste situatii, asa cum zicea si altcineva, ei vin, oricum, insa din alta parte, compensatiile intotdeauna exista, sub o forma sau alta.

    RăspundețiȘtergere
  22. Multumim lui Dumnezeu ca mai sunt si oameni cu discernamant.

    RăspundețiȘtergere
  23. de făcut copy paste știm sa facem toți, dar de crezut cu adevărat in Maria știm? vă spune de atâtea ori nu scrie de la ea din burtă, toate i se arată cu îngăduința lui Dumnezeu si a Duhului Sfânt, trăim vremurile in care nu mai știm sa conștientizam răul de bine și binele de rău. Dumnezeu sa va deschide ochii, nu ochii cu care vedeți, ochii inimii, de acolo curge izvorul vieții unde Maica Domnului mereu e lângă noi si ne veghează.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sa ceri ajutor si sa dai ajutor,e un lucru bun/cere si ti se va da.bate si ti se va deschide/daca cuiva i se deschide ochiul divin al cunoasterii,intervine invidia,de ce altuia si nu mie,mai ales care am functie,de parca se primeste darul sfant dupa functie,ciobanasul de la maglavit,pe cati nu i-a ajutat,oareera unul,nea ilie de la olanu,vaduv si batran,nu cerea taxa,daca primea ceva,bine,daca nu,iarasi bine era,pe cati oameni nu a ajutat omul acela,fiecare om are o misiune pe pamant,oamenii sa-si vada de misiunea lor,simpla sa si-o duca la indepliniresi macar daca nu ajuta,macar sa nu mai bage bete in roate.avea printele arsenie o rugaciune; Tatal meu care esti din ceruri,auzi ruga mea,dezleaga toate piedicile care opresc ca sufletul meu sa auda glasul Tau in inima mea,arata-mi drumul pe care trebuie sa merg,Fii cu mine si ajuta-ma sa vad clar adevarul de minciuna.Pe cei alesi,cheama-i sa fie in preajma mea.La necazurile mele,eu pe Tine te chem sa-mi fii povatuitor si indrumator,sa ma pot feri de ispitiri si de ganduri care ma indeamna la greseli,crezanduri-le indemnurile.Ai mila de mine si da-mi intelepciune sa vad clar inainte de a infaptui cevace n-ar fi pe placul Tau.Sanatate cer,Doamne si ajutor trupului si sufletului meu.Tie ma rog,Doamne,ajuta-ma si conduma spre scopul vietii mele pamantesti.Amin. Cat despre zapezi,asa se intampla cand trece pamantul in urma Planetei Saturn si lasa marele gigant o coada rece,numai buna pentru mintile incinse ale oamenilor de la destrabalarea de sfarsit de an dracesc.frumos fluturasul tau,Elena,iti mai aduce aminte prin bataile sale gingase de aripi de cei dragi.Iisus Hristos si Maicuta Domnului ,Fecioara sa fie cu tine in drumurile tale departe.

      Ștergere
  24. Dna Elena, noi albipurpurii fiind, vezi aicea, credem (incercam) doar in Dumnezeu.
    om gresi sau gresesti tu
    daca plangi sa nu-ti stergi lacrimile
    de nu ,ti se pare doar ca tie iti scriu

    RăspundețiȘtergere
  25. vai de cei care dau naivilor sperante de viata --am fost martora la un cancer de san al unei prietene care mergea la 2 saptamani la Bucuresti--nu dau nume--la asa zis terapeut care o storcea de bani--mie mi-a aratat ce are la san tarziu cand ea nu mai putea fi salvata--avea zeci de medicamente care nu-i mai puteau ajuta --sa-i ierte Dumnezeu pe cei care fac promisiuni false--

    RăspundețiȘtergere
  26. Este gresit cand se spune duhuri rele.UN SINGUR DUH SFANT AL TATALUI ATOTTIITORUL EXISTA.Sunt insa spirite rele Nu suflete rele caci omul este facut din 3 componente SPIRIT,SUFLET si CORPUL.SAU CARNEA,PAMANT.DUPA MOARTE MATREIALA(CAND SUFLETUL PARASESTE CORPUL)SPIRITUL SI SUFLETUL SE DESPART,SPIRITUL RAMANE PE PAMANT SI SUFLETUL DUPA JUDECATA LA 40 ZILE IN RAI SAU IAD.SPIRITUL CUNOASTE UNDE ESTE SUFLETUL DUPA JUDECATA.APROPO DE PREOTII UITATIVA SA VEDETI CUM FAC CRUCEA SI DACA O FAC CORECT ATINGANDUSI UMERI SUS ESTE UNUL CU CREDINTA.DAR NU NUMAI PREOTII.CINE ISI FACE SFANTA CRUCE CORECT CUM SPUNE D. GEORGETA FLOAREA ARE O SANSA CATUSI DE MICA.SI RUGACIUNEA TATAL NOSTRU NU ESTE CORECTA.NU SFINTIM NOI PE DUNMEZEU( SFINTEASCA NUMELE TAU) CI SFANT ESTE NUMELE TAU( EL ESTE CEL CARE A CREAT TOT SI TOTII SFINTII.ESTE CEL MAI SFANT)SI SE MAI SPUNE (SI NU NE DUCE PE NOI IN ISPITA.CINE A DUS PE EVA IN ISPITA??? NU DUMNEZEU) SI FERESTENE PE NOI DE ISPITA SA SE SPUNA. SI SE MAI SPUNE( PRECUM IERTAM SI NOI GRESITILOR NOSTRI,NOI NU IERTAN DIN INIMA DOAR CU GURA NU SI CU GANDUL SAU CU INIMA.CORECT ESTE {SI AJUTANE SA IERTAM SI NOI GRESITILOR NOSTRI}.Anonim 8 Sa sti ca daca tu crezi ca daca toata viata ai facut rau( ma refer la kiprian cara spui tu) inainte a fost cel mai mare magician se ocupa cu farmece,crezi ca dupa o simpla schimbare a ajuns Sfant te inseli mult.ca sa ajungi Sfant trebui sa ai o viata curata.nu murdara.si skimbare se face cu regrete lacrimi plans suspin rugaciuni post si fapte bune.cum poti crede ca prin o simpla schimbare ajungi sfant.SFANTUL PETRU CARE NU A RECUNOSCUT PE IISUS CAT A PLANS SI A AVUT REMUSCARI?SI INAITE A FOST UNUL CORECT DREPT APOSTOL.SI DAVID CAT A OMORAT DAR MAI MULT SA CAIT INMIIT CU LACRIMI AMAREE SU NU O ZI CI RESTUL VIETI LUI.ASADAR NU TOT CE ESTE SFANT PE PAMANT ESTE SFANT SI IN CER.SUNT FOARTE MULTI Preoti si asa numiti sfinti de biserica sunt in IAD.RUGATIVA INTAI UNULUI DUMNEZEU TATAL ATOTTIITORUL,FIULUI IISUS HRISTOS SFANTULUI DUH SI MARIEI FECIOARA Amin.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anonim eu stiu ca omul cand pleaca sta intr.o adormire pana la judecată viitoare..poate nu stiu exact cum este,dar asa stiu.
      Si ca spiritul lui nu ramane 40 zile si apoi pleaca ..odata ce ai murit sufletul pleaca sus dar sta in adormire pana la judecată finala .

      Ștergere
  27. am scris pt Adyna espre suflet si spirit daaar n-a aparut mesajul--

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daa multumesc..as fi fost curioasa sa citesc mes..dar daca nu a aparut..asta este ..

      Ștergere