UN AISBERG ! VEŞNICĂ POMENIRE DĂ DOAMNE !

            Noapte de 4 Aprilie  2009 , ora 0,00 !

Mă rugam ca de fiecare dată ,la această oră, când UN GLAS grav, spune :

               "UN  AISBERG " !

Şi văd cu ochii închişi , UN CER de zi , şi jos pe Pământ văd o masină mare militară, care era ticsită cu tineri militari, asezaţi în maşină, pe mai multe rânduri de bănci, ca la cinema.
Militarii erau toţi pregătiţi ,ca pentru un război. Aveau arme, aveau caschete, hainele specifice, şi erau înghesuiţi în maşină precum sardinele.
                           6 Aprilie  2009, ora 5,15 !

Dormeam, dar aud multe glasuri care cântau VEŞNICA POMENIRE ! 
Aud un glas, care întreabă sfios :

                "CÂND  ÎNCEPE SĂ  SE ODIHNEASCĂ SUFLETUL  ADORMITEI  ROABEI  TALE ?
Şi aud cor care cântă aşa :

                "VEŞNICĂ  POMENIRE !
                 FRAŢILOR  NOŞTRI , RUDENIILOR  NOASTRE, 
                  VEŞNICĂ  POMENIRE  , DĂ  DOAMNE !
                   VEŞNICĂ  POMENIRE "!

Dragii mei, nu trebuie să-i uităm pe cei dragi care nu mai sunt printre noi. Când mergem la Sfânta  Biserică să dăm şi pentru sufletul  lor, UN POMELNIC , la Părintele  în SFÂNTUL  ALTAR. Căci cu adevărat sufletul fiecăruia  trecut în POMELNIC, coboară până aproape de Pământ, ca să-şi audă numele ,pe care PREOTUL îl rosteşte în cadrul SFINTEI şi DUMNEZEIEŞTII  LITURGHII.
Cu adevărat , îi putem ajuta cu Rugăciunile noastre, cu parastasele pe care le facem, cu pomenirea lor, la fiecare sărbătoare în POMELNICUL dat la PREOT la UŞA  SFÂNTULUI  ALTAR.
Şi iată cum aud un alt Glas, care zice :

           "SUNĂ !  ATENŢIE !
          SUNĂ  ÎN  PARADISUL  MINUNILOR "!

Minuni se petrec în fiecare zi, dragii mei ! Dar oare, ne îndurăm noi să lăsăm treburile şi grijile zilnice, ca să le vedem ? Sau luăm drept întâmplări, toate câte le rezolvăm , mai  greu sau mai uşor ?
Ieri, rătăcisem un caiet din cele multe scrise de-a lungul anilor, şi eram tare necăjită că nu-l găseam.
Astăzi dimineaţă în zori, mă trezeste O LUMINĂ  albă strălucitoare, şi văd cu ochii închişi, un raft al şifonierului meu, cu lucruşoarele care erau acolo, şi după ele, văd caietul ,pe care îl căutasem toată ziua.
Nu am dat importanţă, când m-am trezit şi m-am dat jos din pat. Dar pe parcursul zilei, mi-am amintit de caietul pierdut, şi-l mai căutam ,dar nu acolo unde mi s-a arătat dimineaţă. Şi totuşi deschid uşa dulapului, scot prosoapele împăturite şi după prosoape era caietul mult căutat.
Ce căuta acolo ? Eu l-am pus, când am făcut o pauză de la scris, şi voiam să fie în siguranţă.Deci, nu-i aşa că este  O MINUNE? DUMNEZEU mi-a arătat exact locul unde era, iar eu am zis în sinea mea, când am deschis dulapul, eiiii, doar nu o fi chiar aici. Şi acolo era !
CREDEŢI  în MINUNI  dragilor, şi rugaţi pe BUNUL  DUMNEZEU şi MAICII DOMNULUI, ca să vi le descopere, şi aşa să vă bucuraţi şi să vă întăriţi în CREDINŢĂ.
                                Cu dragoste şi cu pocăinţă,
                                          Maria.