3 Februarie 2014 , ora 2,45 noaptea !
Dragii mei, abia m-am băgat în pat ,şi nu apuc nici să aţipesc ,căci aud UN GLAS puternic care face un anunţ înfiorător :
"VÂNTURILE VOR ADUCE PE MALURILE LACULUI ,
SÂNGELE PĂMÂNTULUI "!
Clipă în care mă aflu la poarta casei unde am crescut, am reusit să deschid poarta, dar din senin a început o furtună puternică.
Cerul ers chiar senin, era de ziuă, şi eu incercam să mă ţin de stâlpul porţii ,stâlp din ciment, deoarece sinţeam că vântul mă lua pe sus, ca si pe o frunză.
Aveam pe cap, legată la spate o esarfa mătăsoasă dar lăsată lungă pe spate,si nu avea mai mult de 30 grame, atât era de usoară.
Chiar de capătul aceste esarfe ce-mi era pe spate atârnată simţeam că vântul puternic,ca UN TSUNAMI ,(aşa mi-a fost spus acum : TSUNAMI, de un glas venit din Cer, in dreapta mea),mă ridica sus ,precum ar fi fost un balon cu aer esarfa mea.
Am trăit pe viu, acest TSUNAMI iscat din senin, şi credeţi-mă că era cumplit. Dacă nu ai de ce să te ţii bine, şi să mai ai şi putere de a te ţine, esti ridicat şi dus de vânt , precum o frunză. Nu puteam respira de vântul puternic, simţeam că în faţa mea, aveam un uriaş aspirator, care mă aspira dar îmi si sufla un aer puternic şi rece în faţă !
Şi parcă nu ar fi fost îndeajuns această trăire , sau revelaţie cum vreţi să-i spuneţi, căci văd cu ochii închişi PĂMÂNTUL în interiorul lui.
PĂMÂNTUL în interiorul lui fraţilor, era ţesut precum sprijinim noi malurile unei ape, cu fier beton, ca să nu se surpe.
PĂMÂNTUL în interiorul lui, era înfăşurat, era ţesut de jur împrejur, cu multe rânduri suprapuse, precum firele războiului pe care ţesea bunica covoare ,de linii aurii strălucitoare ca nişte fire nici subţiri ,nici groase, cam de mărimea firului de lână de pe fusul bunicii.
ACESTE FIRE AURII strălucitoare, erau la orizontal şi din loc în loc erau întrerupte pe fiecare rând ,de sus până jos; iar aici unde erau întrerupte interveneau alte fire, tot aurii, dar de astădată, aşezate ca nişte ţăruşi la vertical.
PĂMÂNTUL fraţilor, este prins, aş putea spune după această trăire fără a greşi , ca şi în pioneze.
Această PLASA ţesută din fire ca din aur, ţine încă PĂMÂNTUL în interiorul lui, ca să nu se surpe sub noi.
Dar această PLASĂ ca din soare ruptă, a început să cedeze din loc în loc, şi DUMNEZEU încă mai vrea să ţină PĂMÂNTUL şi a cârpit din loc în loc, cu "acei stâlpi", sau ţăruşi cum i-am numit eu, la vertical, tot din fire ca din aur.
Aşa cum sprijinim un gard cu tot felul de materiale, ca să nu cadă de trecerea anilor , fiindcă a putrezit, tot aşa, BUNUL DUMNEZEU, a ţesut precum pânza de păianjen , din acele mari şi vizibile, a ţesut cu LUMINA SA aurie , PĂMÂNTUL în inima lui ; tot PĂMÂNTUL.
Mi-a fost aratăt Pământul ,precum am avea globul Pământesc în faţa ochilor şi îl tot rotim.
Numai că, PĂMÂNTUL pe care eu îl vedeam, avea iarbă verde pe el, aşa mi l-a descoperit DUMNEZEU, ca să-mi dau seama că este vorba de PLANETA PĂMÂNT,ţesută de EL, cu LUMINA AURIE, sub formă de fire aurii.
Dragii mei, din nefericire asta este realitatea zilelor în care trăim. Oamenii, parcă sunt orbi şi nu privesc în jurul lor că, anii trec şi ne apropiem cu paşi repezi de Moarte, dar ei oamenii, majoritatea aleargă după averi şi bogăţii de tot felul.
De ce ? Nu ştiu nici eu; parcă ar fi o întrecere, cu cine adună mai mult.
Adunaţi fraţilor, adunaţi în suflet ! Nu pe pământ, nu in casa în care locuiţi ! Ci în suflet, faceţi loc IUBIRII de DUMNEZEU, IUBIRII de semeni, pri săvârşirea de fapte bune.Pregătiţi loc curat în suflet, LUMINII ÎNVIERII LUI HRISTOS ! Alungaţi mâni, alungaţi ura, alungaţi MÂNDRIA.
Lepădaţi tot ce este rău şi înnegrit de păcate, şi dăruiţi dragoste sufletească, ajutaţi pe cei sărmani, ţineţi POSTURILE de peste an, şi spovediţi-vă la PREOT ca să vă învredniciţi de SFANTA şi DUMNEZEIASCA ÎMPĂRTĂŞANIE.
Acestea sunt foloasele sufletului, nu bogăţiile materiale. Pe acestea să le adunaţi !
Cu preţuire şi dragoste, Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu