UN PREOT PARALIZAT , SLUJESTE LUI DUMNEZEU ÎN SFÂNTA BISERICĂ !

                                            8  Noiembrie  2002 , ora 5,38 dimineaţa !

O Lumină albă ,orbitor de stralucitoare, îmi pătrunde în corp prin crestet şi ma cutremur in patul meu, şi astfel aud un Glas duios, ca de Preot , care cântă aşa :

                    "Slavă  Ţie  Doamne , Slavă  Ţie !
                     Pace ţie cititorule !
                     Să ascultăm  Sfânta  Evanghelie , de la Sfântul Apostol                                                                    Pavel citire...."!

Clipă în care ,nu mai sunt in patul meu cu sufletul ,ci ma aflu intr-o Sfântă Biserică , unde este foarte multă lume. 
Multi credincioşi intra, cum toti la fel de mulţi ies. Era un dute - vino.
În faţa Sfintelor Uşi ale SFANTULUI  ALTAR , apare UN  PREOT, ce sta într-un scaun înalt .
Părintele ,era cu faţa la răsărit ,adică spre Sfantul Altar, şi spune tare :
                       "Dar eu , scap de aceste neputinţe !

Şi Părintele ridică mâna sa dreaptă sus şi totodată două  degete  ca la scoală, de la aceeasi mână, doar puţin mai deschise, ca un V.
Preotul nu-şi putea mişca nici capul şi nici trupul, doar mâna dreaptă o mai putea mişca.
De jur împrejur se aude UN  GLAS ,care răsună peste tot : 

                     "Taine  ale  LUI  DUMNEZEU !
                       Taine  ale  Lui  DUMNEZEU .
                        Mai presus  de toate, cu ALTAR...
                        Ajutor  Dumnezeiesc "!

Dragilor, BUNUL  DUMNEZEU , făcuse  O  MARE  MINUNE !
Părintele după ce a spus : "Dar eu scap de aceste neputinţe ", prima MINUNE se petrecuse ! Putea să-şi ridice mâna sa dreaptă şi să-şi mişte două degete, a binecuvantare.
Şi iată că, din Cer coboară iarăşi Glas şi spune :

                      "Binecunoscut este DOMNUL nostru,
                                                  IISUS  HRISTOS !
                       Tuturor  sufletelor, Fecioara  Maria.
                        Că ni-i dor, şi că izbăvitor de oameni este Domnul nostru IISUS  HRISTOS."!

Dragilor, atunci când simţim în suflet că ni-i dor de MÂNTUITORUL, asta înseamna că, MARE  MINUNE  se petrece cu noi şi că am ajuns foarte aproape de Împărăţia  Lui DUMNEZEU.
Dorul de DUMNEZEU ,este precum dorul de apă atunci când afară e arşiţă mare.
Şi ca să ne potolim DORUL de DUMNEZEU, trebuie să vorbim cu EL. Trebuie să îngenunchem şi să ne rugăm LUI, iar EL ne va răspunde la Rugăciune, arătându-ne Calea  Sa cea dreaptă şi plină de flori si dragoste Dumnezeiasca.
Dragilor, vă doresc şi vouă din toată inima, ca să vă fie DOR de DUMNEZEU şi de MAICA  SFÂNTĂ, şi aşa, mă voi încredinţa că, nu vă veţi îndepărta de Împărăţia Lui Dumnezeu.
                           Cu dragoste şi preţuire, Maria.